Mihail Kuzmin

scriitor rus
Mihail Alekseevici Kuzmin
Михаил Алексеевич Кузмин
Kuzmin.jpg
Mihail Kuzmin, portret de Konstantin Somov (1909)
Date personale
Născut6 octombrie 1872
Iaroslavl, Regiunea Iaroslavl, Imperiul Țarist
Decedat1 martie 1936 (la 63 de ani)
Leningrad, URSS
ÎnmormântatLiteratorskie mostki[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluipneumonie Modificați la Wikidata
Naționalitaterusă Rusia
CetățenieFlag of Russia.svg Imperiul Rus
Flag of the Soviet Union (1924–1955).svg URSS Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor, compozitor
Partid politicUniunea Poporului Rus[*]  Modificați la Wikidata
Limbilimba rusă[1]  Modificați la Wikidata
Activitatea literară
Mișcare/curent literarsimbolism
Specie literarăpoezie, roman, povestire
Semnătură
Кузмин Михаил автограф.JPG

Mihail Alekseevici Kuzmin (în rusă Михаил Алексеевич Кузмин) (n. 6 octombrie 1872 - d. 1 martie 1936) a fost un scriitor și compozitor rus, exponent important al epocii de argint a poeziei ruse.

A scris o lirică simbolistă în ton minor, remarcabilă prin muzicalitate și măiestrie tehnică. Proza este livrescă, stilizând elemente din romanul cavaleresc și picaresc, hagiografia bizantină și nuvela italiană.

BiografieModificare

Născut într-o familie nobilă din Yaroslavl, Kuzmin a crescut în St. Petersburg și a studiat muzica la Conservatorul „Sankt Petersburg” sub îndrumarea lui Nikolai Rimsky-Korsakov. Nu a absolvit, oricum, mai târziu explicând influența pe care a avut-o poezia asupra sa: „Este și mai ușor și mai simplu. Poezia „cade gata făcută” direct din cer, precum mana în gurile israeliților în deșert.” Dar nu a renunțat la muzică niciodată; în 1906 a compus muzica producției lui Alexander Blok, ”Meyerhold's” din spectacolul ”The Fair Show Booth”, iar cântecele sale au devenit foarte populare în rândul protipendadei din Sankt Petersburg: „El le interpreta acompaniindu-se la pian, mai întâi în diferite saloane, incluzând ”Ivanov's Tower”, mai apoi la ”The Stray Dog”. Lui Kuzmin îi plăcea să afirme despre propria-i creație că: „Este doar o muzică modestă, dar are otrava sa.”

ScrieriModificare

  • 1906: „Cântece alexandrine” („Aleksandriiskie pesni”)
  • 1929: „Păstrăvul sparge gheața” („Форель разбивает лёд”)
  • 1907: „Aventurile lui Aimé Lebœuf” („Prikliuceniia Eme-Lebefa”)
  • 1908: „Faptele lui Alexandru cel Mare” („Podvigi Velikogo Aleksandra”)
  • 1919: „Viața neobișnuită a contelui J. B. Cagliostro” („Čusdenaia jizn' Josifa Kaliostro”).
  1. ^ Autoritatea BnF, accesat în