Mihail Roșianu
Mihail Roșianu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Mateești, România |
Decedat | (72 de ani) București, România[1] |
Cetățenie | România |
Ocupație | diplomat |
Limbi vorbite | limba română |
Deputat în Marea Adunare Națională | |
În funcție – | |
Circumscripția | Grădiștea |
În funcție – | |
Circumscripția | Râmnicu Vâlcea |
În funcție – | |
Circumscripția | Dolj |
Ambasador al României în Ungaria | |
În funcție – | |
Ambasador al României în Bulgaria | |
În funcție – [1] | |
Premii | Ordinul Coroana României () Erou al Muncii Socialiste () |
Partid politic | PCR |
Modifică date / text |
Mihail Roșianu (n. , Mateești, Vâlcea, România – d. , București, România) a fost un diplomat și demnitar comunist român.
A lucrat în perioada interbelică ca învățător în comuna Mateești (județul Vâlcea).
A devenit membru ilegalist al Partidului Comunist din România în 1934. El a fondat un „cerc marxist”, din care făceau parte și alți învățători. În perioada celui de-al doilea război mondial, a constituit celula de partid din Târgu-Jiu, care a fost recunoscută de C.C. al P.C.R la 4 mai 1944. Mihail Roșianu a fost numit în funcția de secretar al Comitetului regional P.C.R. Oltenia.
În mai 1944, Mihail Roșianu a fost chemat la București unde i s-a încredințat sarcina să se ocupe de evadarea din lagărul de la Târgu Jiu a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și a celorlalți fruntași ai mișcării muncitorești. Motivul pentru care a fost ales este că, spre deosebire de alți membri de partid aflați în atenția Siguranței, Roșianu avea o posibilitate de mișcare pe care aceștia nu o aveau. În calitatea sa de inspector școlar pentru județele Gorj și Vâlcea, avea deplasări frecvente în aceste județe, dar și spre București.[2] Evadarea a avut loc în noaptea de 9/10 august 1944, celula comunistă din Târgu-Jiu reușind să-i treacă pe evadați în județul Vâlcea, unde au fost preluați de celula comunistă din acel județ.[3] A fost ales ca membru supleant al CC al PMR în perioadele 1945 - 1954 și 1955 - 1960. [4]
După război, Mihail Roșianu a îndeplinit funcțiile de președinte al Societății Române de Radiodifuziune (martie 1952 - februarie 1954) și locțiitor de ministru al culturii (octombrie 1953 – februarie 1954). A fost trimis apoi ca ambasador în R.P. Bulgaria și în R.P. Ungară în perioada 1956 - 1966.
Mihail Roșianu a fost deputat în Marea Adunare Națională în sesiunile din perioada 1948 - 1975.
În mai 1961 a fost decorat cu medalia "A 40-a aniversare de la înființarea Partidului Comunist din România".[5]
Decorații
modificare- Ordinul Muncii clasa I (18 august 1964) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul celei de a XX-a aniversări a eliberării patriei”[6]
- titlul de Erou al Muncii Socialiste (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[7]
- medalia de aur „Secera și ciocanul” (4 mai 1971) „cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român, pentru activitate îndelungată în mișcarea muncitorească și merite deosebite în opera de construire a socialismului în patria noastră”[7]
- Ordinul „Coroana României“ în grad de Cavaler (1947);
- Medalia „Lupta împotriva fascismului“;
- Ordinul „Steaua Republicii Populare Române“ clasa a III-a (1948), clasa I (1960);
- Ordinul „Apărarea Patriei“ clasa a III-a (1949);
- Medalia „A V-a aniversare a R.P.R.“ (1953);
- Medalia „10 ani de la înființarea armatei R.P.R.“ (1958);
- Ordinul „23 August“ clasa a III-a (1959), clasa I (1970);
- Ordinul „Tudor Vladimirescu“ clasa a II-a (1966);
- Titlul de „Erou al Muncii Socialiste“ și Medalia de Aur „Secera și Ciocanul“ (1971);
- Medalia „A 50–a aniversare a P.C.R.“ (1971).[8]
Referințe
modificare- ^ a b c Membrii C.C. ai P.C.R. (PDF), p. 518, accesat în
- ^ Evadarea lui Gheorghiu-Dej - o comedie comunista
- ^ „Stelian Tănase - "Arhivele Sfera Politicii". În "Sfera politicii" nr. 133”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
- ^ „Maior drd. Petre Opriș - "Despre numărul membrilor Partidului Comunist din România, la 23 august 1944". În Col.dr. Cornel Carp (coord.) - "România în contextul internațional la sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Studii și comunicări" (Ed. Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2005), p.156-176” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 509 din 18 august 1964 pentru conferirea unor ordine ale Republicii Populare Romîne, publicat în Buletinul Oficial nr. 12 din 27 august 1964.
- ^ a b Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 155 din 4 mai 1971 privind conferirea titlului de Erou al Muncii Socialiste, publicat în Buletinul Oficial, 6 mai 1971.
- ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf