Mikoian-Gurevici MiG-29
| MiG-29 | ||
 MiG-29 al Forțelor Aeriene Române în martie 1996. | ||
| Tip | Avion de superioritate aeriană | |
|---|---|---|
| Țară de origine | Uniunea Sovietică (Rusia) | |
| Constructor | Mikoian | |
| Zbor inaugural | 6 octombrie 1977 | |
| Produs | 1982-prezent | |
| Introdus | august 1983 | |
| Stare | serviciu activ | |
| Beneficiar principal | Forțele Aeriene Ruse | |
| Alți beneficiari | Forțele Aeriene Indiene Forțele Aeriene Ucrainiene | |
| Bucăți fabricate | peste 1600 | |
| Cost unitar | 29 milioane de dolari în 2009 | |
| Variante | Mikoian MiG-29M Mikoian MiG-29K Mikoian MiG-35 | |
Modifică date / text  |
||
Mikoian-Gurevici MiG-29 (în rusă Микоян и Гуревич МиГ-29, cod NATO: Fulcrum) este un avion de vânătoare cu reacție, din generația a patra, proiectat în Uniunea Sovietică pentru a îndeplini rolul unui avion de superioritate aeriană. Avionul a fost dezvoltat în anii 1970 de biroul de proiectare Mikoian și a fost introdus în dotarea Forțelor Aeriene Sovietice în anul 1983. În prezent, se află în dotarea forțelor aeriene a peste 25 de țări.
MiG-29, alături de Suhoi Su-27, a fost proiectat pentru a contracara avioanele de vânătoare americane F-15 Eagle și F-16 Fighting Falcon. Avionul s-a aflat și în dotarea Forțelor Aeriene Române și Forțelor Aeriene ale Republicii Moldova.
Utilizare în RomâniaModificare
Tratativele cu Uniunea Sovietică privind achiziționarea unor avioane MiG-29 au fost demarate la mijlocul anului 1987.[1] Primele patru avioane (două comandă simplă și două dublă comandă) au fost livrate la 21 decembrie 1989, piloții acestora fiind instruiți în Uniunea Sovietică.[2] Inițial, 45 de avioane au fost comandate, însă doar 21 au fost livrate între anii 1989-1990 (17 monoloc și 4 biloc).[3] Comanda pentru restul de 24 de avioane a fost ulterior anulată. Avioanele MiG-29 au fost alocate Regimentului 57 Aviație Vânătoare de la Baza Aeriană 57 Mihail Kogălniceanu, fiind organizate în escadrilele 157 și 257.[4] În 1994, România a achiziționat încă un avion MiG-29 din Rusia.[3] În 1992, România a primit un MiG-29S (Fulcrum-C) din Republica Moldova în schimbul unei datorii de 30 milioane de dolari.[3][5] În 2002, doar 18 avioane mai erau în dotarea Grupului 57 Aviație de Vânătoare „Constantin Bâzu Cantacuzino” (trei avioane au fost pierdute în accidente). Dintre acestea, un singur avion monoloc era operațional, restul având resursa de zbor expirată.[6] În luna octombrie a anului 2003, resursa ultimului MiG-29 a expirat, avioanele fiind conservate și scoase ulterior la vânzare.[7][8] Romtehnica nu a vândut nici un avion MiG-29 până în prezent conform rapoartelor ONU privind transferurile de armament. Deși au existat planuri pentru revitalizarea avioanelor,[6] acestea nu au fost luate în considerare, avionul fiind depășit din punct de vedere tehnic.[7] Aerostar Bacău a propus Armatei Române modernizarea avioanelor MiG-29, printr-un proiect privat realizat în colaborare cu DaimlerChrysler AG din Germania (care a modernizat 24 de avioane MiG-29 ale Luftwaffe la standarde NATO) și Elbit din Israel (implicată și în modernizarea avioanelor MiG-21 „LanceR”).[9] Un prototip, denumit MiG-29 „Sniper”, a fost realizat la standarde de interoperabilitate NATO. Planul nu a fost implementat, prototipul fiind în prezent expus la Muzeul Aviației din București.[10]
În serviciul Forțelor Aeriene Române, avionul MiG-29 a fost implicat în două accidente,
Utilizare în Republica MoldovaModificare
Republica Moldova a preluat 33 de avioane MiG-29 de la Uniunea Sovietică (șapte Fulcrum-A, 24 Fulcrum-C și două avioane cu dublă comandă MiG-29UB). Acestea aparțineau fostei Bazei Aeriene nr. 86 de la Mărculești (în prezent, Aeroportul Internațional Mărculești). Din cauza dificultăților financiare, Armata Republicii Moldova a vândut treptat avioanele.[11] Patru (cinci, după alte surse, în funcție de veridicitatea doborârii unui avion de rebelii separatiști în timpul conflictului din Transnistria[11]) au fost vândute în Yemen.[3] Statele Unite ale Americii au achiziționat 21 de avioane MiG-29 din Republica Moldova în 1997 pentru a preveni vânzarea lor către Iran (MiG-29 Fulcrum-C poate transporta armament nuclear).[12] Un avion a fost livrat României[3] în schimbul ajutorului logistic acordat Moldovei în Conflictul din Transnistria.[13] Alte șase avioane MiG-29 Fulcrum-C rămase sunt în prezent de vânzare.[14]
NoteModificare
- ^ Vasile Surcel (). „Elita aviației militare: școliți în URSS pentru MiG 29”. Jurnalul Național (jurnalul.ro). Accesat în .
- ^ roaf.ro. „Războiul Rece”. Istoria Forțelor Aeriene Române. Accesat în .
- ^ a b c d e SIPRI. „Arms transfers database”. SIPRI Arms Transfers Database. Accesat în .
- ^ dr. Petre Opriș (). „Avioane de vânătoare Mig-23 și Mig-29, pentru Forțele Aeriene Române (1977-1989)”. art-emis.ro. Accesat în .
- ^ Pavel Păduraru (). „Mircea Snegur: „Ne-am achitat cu România cu un MiG 29"”. timpul.md. Accesat în .
- ^ a b adevarul.ro (). „Baza aeriana Kogălniceanu - o unitate militară pentru un singur avion”. Adevărul. Accesat în .
- ^ a b Mihai Diac (). „Avioanele Mig 29 ale Armatei Române, scoase la vânzare”. Adevărul. Accesat în .
- ^ Cristian Cealera, Doru Copot (). „Drapelul de luptă al Bazei Aeriene 57 a fost predat”. ziuaconstanta.ro. Accesat în .
- ^ ziaruldeiasi.ro (). „Mig 29 modernizat la Bacău”. Accesat în .
- ^ Gordon (2006), p. 497
- ^ a b Gordon (2006), p. 450
- ^ „U.S. Buys Moldovan MiG-29 Fighters”. defense.gov. . Accesat în .
- ^ Mircea Snegur: „Ne-am achitat cu România cu un MiG 29” | 20 de ani de Independență
- ^ Ion Preașca (). „Avioanele MiG-29 din dotarea armatei moldovenești ar putea ajunge în Transnistria”. adevarul.ro. Accesat în .
BibliografieModificare
- Gordon, Yefim. Mikoyan MiG-29. Midland Publishing, 2006. ISBN 978-1-85780-231-3.
- Gordon, Yefim and Peter Davison. Mikoyan Gurevich MiG-29 Fulcrum. Specialty Press, 2005. ISBN 978-1-58007-085-0.
- Lake, Jon. Jane's How to Fly and Fight in the Mikoyan MiG-29. New York: HarperCollins, 1997. ISBN 0-00-472144-6.