Mircea Popa (dirijor)
Mircea Popa (n. 4 ianuarie 1915, Cuvin, Serbia – d. 17 august 1975, București, România) a fost un dirijor (artist emerit) și compozitor român.
Mircea Popa (dirijor) | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 4 Ianuarie 1915 Cuvin, Serbia |
Decedat | 17 August 1975 (varsta 60) Bucuresti, Romania |
Naționalitate | Roman |
Modifică date / text |
Biografie
modificareMircea Popa și-a început activitatea dirijorală la Opera Română din Cluj (1939-1947), transferată în perioada refugiului (1941-1945) la Timișoara, apoi, ca dirijor (1946-1947) al Filarmonicii „Ardealul“, astăzi Filarmonica de Stat Transilvania din Cluj.
Revine la Timișoara odată cu înființarea Filarmonicii Banatul, cumulând funcția de prim dirijor la Operă și dirijor permanent la Filarmonică (1947-1964). Se dedică în continuare și compoziției, lucrările mari provenind din perioada anterioară.
În 1964 se transferă la Opera Română din Bucuresti, activitatea dirijorală fiindu-i curmată în 1968, în urma unui atac cerebral în timpul unei repetiții cu opera Oedip de George Enescu.
A fost, în anii 60, membru al juriului la Festivalul Mozart de la Salzburg.
Dirijorul Alexandru Sumski menționează în presă. ,,În primul an de existență Filarmonica din Timișoara a fost condusă de George Pavel. Numai o stagiune. Până la moartea lui prematură. În anii ce au urmat, orchestra a fost îndrumată și educată de urmașul său, Mircea Popa, pe care-l putem considera de jure fondatorul orchestrei. (…) Mircea Popa era tipul educatorului de orchestră, foarte exact, deosebit de economic în alegerea cuvintelor prin care își formula indicațiile. Era în același timp un muzician multilateral, un pianist excelent, un profund cunoscător al tuturor genurilor muzicale, simfonic, operă și chiar jazz.”[1]
Compoziții
modificare- Rugăciune (1931) pe versuri de M. Eminescu
- Nocturnă (1934, versuri: Șt. O. Iosif)
- Puricele (versiune românească de T.Arghezi după La Fontaine
- Cântecele pe versuri populare pentru voce gravă și pian (1936)
- Sonatina pentru pian (1937)
- Sonata nr.1 pentru vioară și pian (1938)
- Simfonie (1939)
- Cvartetul de coarde (1940) pentru care obținuse în 1943 Premiul III de compoziție George Enescu
- Tarantella pentru pian (1942)
- Sonata nr.2 pentru vioară și pian (1944)
- Suita de cameră pentru 12 instrumente soliste, (1951)
- Sonata nr.3 pentru vioară și pian (1952)
- Sonatina pentru flaut și pian (1953)
- Trei balade haiducești pentru voce gravă și pian (1954)
Bibliografie
modificare- Tomi, Ioan (2009). Dicționar – 123 compozitori, dirijori, muzicologi personalități ale culturii muzicale din Banatul istoric, Timișoara: Editura Filarmonica "Banatul" Timișoara, ISBN 978-973-0-06671-5
- Cosma, Viorel (1965). Compozitori și muzicologi români. Mic lexicon, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor din R.P.R.
- de Sumski, Alexandru (2007) Revista Orizont nr.5
- Giurgiu, Rodica (1999). S-a ridicat cortina... Monografia Operei Române din Timișoara, Editura Brumar, Timișoara, ISBN 973-9295-10-X
Această pagină nu este legată de un element de Wikidata. Acest lucru este necesar pentru afișarea legăturilor interlingve și pentru preluarea unor informații bibliotecare sau din infocasetă. |
Note
modificare- ^ Revista Orizont nr.5 din 25 mai 2007. „Filarmonica Banatul - 60 de ani de retrăiri”.