Misiunea Crucii Roșii Britanice din Regatul României (1916-1917)

Misiune a Crucii Roșii Britanice în Regatul României în perioada 1916-1917
Misiunea Crucii Roșii Britanice din Regatul României (1916-1917)
Queen Marie and Princess Elizabeth of Romania with members of American Red Cross Mission outside American Hospital at Roman. LCCN 2017672631.jpg
Arthur Baker, comandantul misiunii, zâmbind larg în stânga imaginii în primul rând, aici în fața Spitalului „Principele Mircea” din Roman împreună cu membri ai Misiunii Crucii Roșii Americane și cu Regina Maria
Înființare1916
Desființaredecembrie 1917
TipMisiune sanitară
Statut legalAsimilată unei misiuni militare
Scop/MisiuneServicii medicale militare și de ajutorare a populației unei țări aliate
LocațieRegatul României
Zona deservităMuntenia
Moldova Occidentală
ApartenențăCrucea Roșie Britanică⁠(en)
Limbi oficialeEngleză
AfilieriComitetul Internațional al Crucii Roșii (ulterior din 1919 Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie)

Misiunea Crucii Roșii Britanice din Regatul României în perioada 1916-1917 a făcut parte alături de Misiunea Sanitară Franceză și Misiunea Crucii Roșii Americane, din misiunile sanitare aliate care au sprijinit din punct de vedere medical statul român, în perioada Primului Război Mondial.[1]

Adițional față de acestea, a mai activat în Regatul României pe perioada războiului și organizația Spitalele Femeilor Scoțiene⁠(d).[2]

Text laudativ de presă din "Daily Graphic" (1916), cu o mențiune despre activitatea Spitalelor Femeilor Scoțiene în România și Rusia

Misiunea și-a desfășurat activitatea în perioada 1916-1917, sub conducerea lui Arthur Baker. Inițial a acționat în București și apoi la Roman, unde a activat într-un spital preluat ulterior de către Misiunea Crucii Roșii Americane,[1] situat la parterul Spitalului „Precista Mare” și numit „Principele Mircea”. Încadrarea personalului a fost asigurată complet de britanici, dintre medici remarcându-se maiorul Dr. Duncan Fitzwilliams și căpitanul Dr. Gerald Fitzwilliams.[3]

Printre cei care au murit de tifos exantematic s-a aflat doctorul Ian Campbell, decedat la Iași.[4]

Exquisite-kfind.png   Vezi și articolul:  [[]]Vezi și articolele Elsie Inglis și Spitalele Femeilor ScoțieneVezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

În decembrie 1917, misiunea a fost retrasă din România.[5]

ReferințeModificare

  1. ^ a b Petrescu-Muscel, Radu; Comunicat de presă - AUPRCR și Centrul de Cercetări Istorice „"Preotul Gheorghe I. Cotenescu”; Agerpres, 26 mai 2018; accesat la 15 iunie 2020
  2. ^ en UK Government; Scottish Women's Hospitals - Introduction; The National Archives, UK; accesat la 15 iunie 2020
  3. ^ Ailincăi, Dan; CENTENAR Roman – centrul medical al frontului în Primul Război Mondial; Mesagerul de Roman, 5 iunie 2018; accesat la 15 iunie 2020
  4. ^ Petrescu-Muscel, Radu; Prieteni la nevoie. Crucea Roșie Americană; România Eroică, nr. 2/2017; p. 48
  5. ^ Ionescu, Mihail E.; Dezbatere: Putea România rezista militar în anii 1917-1918 ?; Revista de Istorie Militară, 5-6-7, aprilie 2010; p. 30; accesat la 24 iunie 2020

Lectură suplimentarăModificare

  • Coloban, Costel; Potârnichile gri. Spitalele femeilor scoțiene în România (1916-1917); Editura Cetatea de Scaun; Târgoviște; 2012; ISBN 978-606-537-103-3

Legături externeModificare