Mitralieră PK
| Mitralieră PK | |
| Tip | Mitralieră de uz general |
|---|---|
| Loc de origine |  Uniunea Sovietică
|
| Istoric operațional | |
| În uz | 1965 - prezent |
| Folosit de | vezi Utilizatori |
| Războaie | vezi Utilizare |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Mihail Kalașnikov |
| An proiectare | începutul anilor 1960 |
| Bucăți construite | peste 1 000 000 |
| Variante | PK, PKS, PKT, PKM, PKMS, PK Pecheneg |
| Date generale | |
| Greutate | PK: 9 kg (+crăcan) + 7,7 kg (afet). PKM: 7,5 kg (+crăcan) + 4,5 kg (afet). PKT (tanc): 10,5 kg |
| Lungime | PK: 1,173 mm, PKM: 1,160 mm, PKT: 1,098 mm |
| Lungime țeavă | PK: 658 mm, PKM: 645 mm, PKT: 721 mm |
| Cartuș | 7,62x54mmR |
| Principiu | împrumut de gaze |
| Cadență de tragere | PK, PKM: 650 PKT: 800 |
| Viteză inițială | PK, PKM: 825 m/s |
| Bătaie maximă | 1000 m[1] |
| Încărcător | benzi cu 100/200/250 lovituri |
| Sistem de ochire | mecanic (cătare) |
Modifică text  |
|
Mitraliera PK (rusă Пулемёт Калашникова (ПК)) este o mitralieră de uz general, de calibrul 7,62 mm, proiectată în Uniunea Sovietică și aflată încă în producție în Rusia. Echivalentul său NATO sunt mitralierele FN MAG, UKM-2000, MG3, și M60. Mitraliera a fost proiectată de Mihail Kalașnikov în anii 1960 și a înlocuit mitralierele SG-43 Goryunov (SGM) și RPD. Mitraliera PK se află și în prezent în dotarea armatei ruse și a fost exportată pe scară largă. Mitraliera este produsă și în România de către SC Fabrica de Arme Cugir SA, subsidiară a companiei națioanale ROMARM, sub denumirea M Md. 1966 (Mitralieră calibrul 7,62 mm Model 1966).
Prezentare generală
modificareDescriere
modificareMitraliera PK (Пулемёт Калашникова: Pulemyot Kalashnikova, adică „mitraliera Kalașnikov”) a fost o dezvoltare a automatului creat de Mihail Kalașnikov. Arma folosea cartușul 7.62x54mmR, fiind o mitralieră de uz general. Mitraliera PK poate fi folosită și ca armă antiaeriană ușoară. Alimentarea este caracteristică armelor sovietice, din dreapta, în timp ce evacuarea tuburilor goale se face prin stânga, invers ca la armele vestice. Mitraliera PK a fost introdusă în dotarea armatei sovietice în anul 1961, iar varianta modernizată PKM în anul 1969.[2]
Componente
modificareMitraliera PK este alcătuită din următoarele componente[3]:
- Țeavă
- Cutia mecanismelor cu capacul, baza alimentatorului și pat
- Portînchizător cu extractor de cartușe și piston
- Închizător
- Arc recuperator cu tijă de ghidare
- Tub de ghidare a pistonului și crăcan
- Mecanismul de dare a focului
- Cutia port-bandă
- Afet
Variante
modificare
- PK - modelul inițial din 1961.
- PKM - variantă modernizată fabricată din 1969.
- PKMS - variantă montată pe trepied cu o greutate de 12 kilograme.
- PKMSN - o variantă specializată pentru luptele pe timp de noapte.
- PKT - model adaptat pentru a fi folosit de către vehiculele blindate.
- PK Pecheneg - varianta pușcă-mitralieră a PK.
Variante fabricate în alte țări
modificare- PKM-NATO și UKM-2000 - variante poloneze. Prototipul PKM-NATO a fost respins, însă UKM-2000 a intrat în dotarea armatei poloneze.
- Zastava M84/M86 - variantă sârbă a mitralierei PK/PKT.
- Norinco Tip 80 - copie fabricată de către China a mitralierei PKM/PKMS.
- Arsenal MG-1 și MG-1M - variante fabricate în Bulgaria ale mitralierei PKM.
Utilizare
modificareMitraliera PK a fost folosită în aproape toate războaiele purtate de către țările fostului Tratat de la Varșovia, aliații Uniunii Sovietice și țările succesoare ale URSS. Printre conflicte se numără Războiul din Vietnam, Războiul Civil Cambodgian, Războiul de Iom Kipur, Războiul dintre Cambodgia și Vietnam, Războiul Sino-Vietnamez, Războiul Afgano-Sovietic, Războiul Iran-Irak, Primul Război Cecen, Al Doilea Război Cecen, Războiul din Golf, Războiul din Afganistan (2001-2021), Invazia Irakului din 2003, Ocuparea Irakului din 2003-2004, Disputa teritorială dintre Thailanda și Cambodgia, Războiul din Osetia de Sud (2008), Războiul sud-african de graniță, Războiul Civil Libian din 2011 și alte conflicte.
Utilizatori
modificare
Următoarele țări au folosit sau folosesc mitraliera PK[4]:
Afganistan
Armenia
Azerbaidjan
Belarus
Bosnia și Herțegovina
Bulgaria - a fabricat copii sub licență (Arsenal MG-1) și variante (MG-1M).
Cambodia
Capul Verde
Ciad
China - a fabricat copii sub licență (Tip 80) și variante.
Croația
Cuba
Eritreea
Estonia
Finlanda - denumită 7.62 KK PKM.
Georgia
Guyana
Guineea-Bissau
Ungaria
Iran
Irak
Kazahstan
Kârgâzstan
Laos
Letonia
Lituania
Macedonia de Nord
Mali
Republica Moldova
Mongolia
Mozambic
Coreea de Nord
Polonia - a fabricat copii sub licență și variante (prototipul PKM-NATO și UKM-2000 în serie).
România - a fabricat copii PK (M Md. 1966) și PKT (MMB, Mitralieră Mașină Blindată ) sub licență.
Rusia
São Tomé și Príncipe
Serbia - a fabricat copii sub licență și variante.
Uniunea Sovietică
Siria
Suedia - denumită Kulspruta 95.
Tadjikistan
Turkmenistan
Uganda
Ucraina
Uzbekistan
Vietnam
Iugoslavia - a fabricat copii sub licență PK/PKS (M84) și PKT (M86).
Zambia
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Note
modificare- ^ „Center for Arms Control, Energy and Environmental Studies - Russian Arms”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Kalashnikov AK-47 Assault Rifle, p. 39
- ^ Pregătire militară generală. Curs universitar., p. 135
- ^ Jones, Richard D. Jane's Infantry Weapons 2009/2010. Jane's Information Group; 35 edition (27 ianuarie 2009). ISBN 978-0-7106-2869-5
Bibliografie
modificare
- en Rottman, Gordon. Shumate, Johnny: Kalashnikov AK-47 Assault Rifle, Osprey Publishing, 2011, ISBN 978-1-84908-461-1
- ro col. drd. Apostolescu, Cristian; mr. dr. Peța, Cezar; cpt. Marin, Porojanu: Pregătire militară generală. Curs universitar., București, 2007, ISBN 978-973-745-041-8
- ro ***, Instrucțiuni de cunoaștere pentru mitraliera de companie calibrul 7,62 mm, model 1966