Moștenitor prezumtiv

Moștenitorul prezumtiv sau moștenitoarea prezumtivă este persoana situată pe prima poziție în ordinea succesiunii la un anumit titlu, dar care poate pierde acest loc în anumite circumstanțe prevăzute de sistemul de moștenire, cum ar fi nașterea unui moștenitor mai eligibil.^[1]^[2]

Poziția de „moștenitor prezumtiv”, ca și cea de „prinț moștenitor”, nu este un titlu nobiliar în sine, ci este doar un termen general care desemnează persoana ce deține primul loc în ordinea succesiunii.

Exemple de moștenitori prezumtivi

Caroline, Prințesa de Hanovra, a fost moștenitoarea prezumptivă a tronului din Monaco până la 10 decembrie 2014, când fratele ei, Albert al II-lea, Prinț de Monaco, a devenit tată a doi gemeni (Prințul Jacques și Prințesa Gabriella). Prințul Jacques a devenit atunci prinț moștenitor, iar Prințesa Caroline a coborât pe locul al treilea în ordinea succesiunii la tron.
Jigyel Ugyen Wangchuck este moștenitorul prezumtiv al tronului din Buthan. Dacă fratele lui, Jigme Khesar Namgyel Wangchuck, va avea un copil legitim, acesta va deveni prinț moștenitor dacă va fi băiat, sau moștenitoare prezumptivă dacă va fi fată.
Prințesa Leonor de Asturia este moștenitoarea prezumptivă^[3] a tronului Spaniei. Dacă tatăl ei va avea un fiu legitim, Leonor își va pierde poziția în linia de succesiune.

Moștenitori prezumtivi care au moștenit tronul

Albert I al Belgiei

Regina Isabella I a Castiliei, care i-a succedat fratelui ei vitreg, Henric al IV-lea în 1474
Regele Manuel I al Portugaliei, care i-a succedat vărului său, Ioan al II-lea în 1495
Regele Ludovic al XII-lea al Franței, care i-a succedat vărului său, Carol al VIII-lea în 1498
Regina Ioana de Castilia, care i-a succedat mamei ei, Isabella I în 1504
Regele Francisc I al Franței, care i-a succedat vărului său, Ludovic al XII-lea în 1515
Regina Maria I a Angliei, care i-a succedat fratelui ei vitreg, Eduard al VI-lea în 1553
Regina Elisabeta I a Angliei, care i-a succedat surorii sale vitrege, Maria I a Angliei în 1558
Regele Carol al IX-lea al Franței, care i-a succedat fratelui său, Francisc al II-lea în 1560
Regele Henric al III-lea al Franței, care i-a succedat fratelui său, Carol al IX-lea în 1574
Regele Henric al Portugaliei, care i-a succedat nepotului său, Sebastian I în 1578
Regele Henric al IV-lea al Franței, care i-a succedat vărului său îndepărtat, Henric al III-lea în 1589
Regele Carol al X-lea al Suediei, care i-a succedat verișoarei sale, Cristina în 1654
Regele Iacob I al Angliei, care i-a succedat verișoarei sale, Elisabeta I în 1603^[4]
Regele Pedro al II-lea al Portugaliei, care i-a succedat fratelui său, Afonso al VI-lea în 1683
Regele Iacob al II-lea al Angliei, care i-a succedat fratelui său, Carol al II-lea în 1685
Regele Carol al III-lea al Ungariei, care i-a succedat fratelui său, Iosif I în 1711
Regele George I al Marii Britanii, care i-a succedat verișoarei sale îndepărtate, Anne în 1714
Regina Maria Theresa a Ungariei și Boemiei, care i-a succedat tatălui ei, Carol al III-lea în 1740
Regele Carol al III-lea al Spaniei, care i-a succedat fratelui său vitreg, Ferdinand al VI-lea în 1759
Regina Maria I a Portugaliei, care i-a succedat tatălui ei, Iosif I în 1777
Regele Frederic Wilhelm al II-lea al Prusiei, care i-a succedat unchiului său, Frederic cel Mare în 1786
Regele Leopold al II-lea al Ungariei, care i-a succedat fretelui său, Iosif al II-lea în 1790
Regele Victor Emmanuel I al Sardiniei, care i-a succedat fratelui său, Charles Emmanuel al IV-lea în 1802
Regele Carol Felix al Sardiniei, care i-a succedat fratelui său, Victor Emmanuel I în 1821
Regele Carol al X-lea al Franței, care i-a succedat fratelui său, Ludovic al XVIII-lea în 1824
Împăratul Nicolae I al Rusiei, care i-a succedat fratelui său, Alexandru I în 1825
Regele Anton al Saxoniei, care i-a succedat fratelui său, Frederic Augustus I în 1827
Regele William al IV-lea al Regatului Unit, care i-a succedat fratelui său, George al IV-lea în 1830
Regele Carol Albert de Sardinia, care i-a succedat vărului său îndepărtat, Carol Felix în 1831
Regina Isabela a II–a a Spaniei, care i-a succedat tatălui ei, Ferdinand al VII-lea în 1833
Regele Frederic Augustus al II-lea al Saxoniei, care i-a succedat unchiului său, Anton în 1836
Regina Victoria a Regatului Unit, care i-a succedat unchiului ei, William al IV-lea în 1837
Regele Ernest Augustus I de Hanovra, care i-a succedat fratelui său, William al IV-lea în 1837
Regele Christian al VIII-lea al Danemarcei, care i-a succedat vărului său, Frederic al VI-lea în 1839
Regele Ioan al Saxoniei, care i-a succedat fratelui său, Frederic Augustus al II-lea în 1854
Regele Wilhelm I al Prusiei, care i-a succedat fratelui său, Frederick William IV în 1861
Regele Christian al IX-lea al Danemarcei, care i-a succedat vărului său, Frederic al VII-lea în 1863
Regele Oscar al II-lea al Suediei, care i-a succedat fratelui său, Carol al XV-lea în 1872
Regele Otto al Bavariei, care i-a succedat fratelui său, Ludwig al II-lea în 1886
Regina Wilhelmina a Țărilor de Jos, care i-a succedat tatălui ei, Willem al III-lea în 1890
Marele Duce Adolf de Luxemburg, care i-a succedat vărului său îndepărtat, Willem al III-lea în 1890
Regele Wilhelm al II-lea de Württemberg, care i-a succedat unchiului său, Carol I în 1891
Regele George al Saxoniei, care i-a succedat fratelui său, Albert în 1902
Regele Albert I al Belgiei, care i-a succedat unchiului său Leopold al II-lea în 1909
Marea Ducesă Marie-Adélaïde de Luxemburg, care i-a succedat tatălui ei, William al IV-lea în 1912
Regele Ludwig al III-lea al Bavariei, care i-a succedat vărului său, Otto în 1913
Regele Ferdinand I al României, care i-a succedat unchiului său, Carol I în 1914
Împăratul Carol I al Austriei, care i-a succedat unchiului său, Francis Joseph I în 1916
Marea Ducesă Charlotte de Luxemburg, care i-a succedat surorii sale, Marie-Adélaïde în 1919
Regele Rama al VII-lea al Thailandei, care i-a succedat fratelui său, Rama al VI-lea în 1925
Regele Rama al VIII-lea al Thailandei, care i-a succedat unchiului său, Rama al VII-lea în 1935
Regele George al VI-lea al Regatului Unit, care i-a succedat fratelui său, Eduard al VIII-lea în 1936
Regele Rama al IX-lea al Thailandei, care i-a succedat fratelui său, Rama al VIII-lea în 1946
Regele Paul al Greciei, care i-a succedat fratelui său, George al II-lea în 1947
Regina Juliana a Țărilor de Jos, care i-a succedat mamei ei, Wilhelmina în 1948
Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit, care i-a succedat tatălui ei, George al VI-lea în 1952
Regina Margareta a II-a a Danemarcei, care i-a succedat tatălui ei, Frederic al IX-lea în 1972
Regina Beatrix a Țărilor de Jos, care i-a succedat mamei ei, Juliana în 1980
Regele Albert al II-lea al Belgiei, care i-a succedat fratelui său, Baudouin în 1993
Regele Tupou al VI-lea al Tonga, care i-a succedat fratelui său, George Tupou al V-lea în 2012

Exemple de moștenitori prezumptivi care nu au moștenit tronul

Richard, Duce de York, a fost moștenitor prezumtiv al regelui Henric al VI-lea al Angliei până la nașterea fiului lui Henric, în 1453.
Prințesa Carolina de Orania-Nassau, primul copil al lui Willem al IV-lea, Prinț de Orania a fost moștenitor prezumtiv până la nașterea fratelui ei, Willem al V-lea, Prinț de Orania.
Sofia de Hanovra, declarată moștenitoare prezumtivă prin "Act of Settlement 1701", însă a murit înaintea verișoarei ei îndepărtate, regina Anne.
Prințesa Victoria a Regatului Unit, primul copil al reginei Victoria a fost moștenitoare prezumtivă a Regatului Unit din noiembrie 1840 până la nașterea fratelui ei, Eduard, în noiembrie 1841.
Isabel, Prințesă Imperială a Braziliei a fost moștenitoare prezumtivă a Imperiului Braziliei. Totuși, coup d'etat din 1889 a proclamat țara republică.
Prințul Filip, Conte de Flandra a fost moștenitor prezumtiv al fratelui său, regele Leopold al II-lea al Belgiei după decesul nepotului său, Prințul Leopold, Duce de Brabant, până la propriul deces în 1905.
Afonso, Prinț Regal al Portugaliei a fost moștenitor prezumtiv al nepotului său, Manuel al II-lea al Portugaliei, până când monarhia a fost abolită în 1910.
Arhiducele Franz Ferdinand al Austriei a fost moștenitor prezumtiv al unchiului său, împăratul Franz Joseph I al Austriei, până la asasinarea sa de la Sarajevo.
Prințul Knud al Danemarcei a fost moștenitor prezumtiv al fratelui său, regele Frederic al IX-lea al Danemarcei, însă un amendament al constituției daneze din 1953 a proclamat-o pe fiica cea mare a regelui, Prințesa Margareta, moștenitoare prezumptivă.
Prințul Bertil, Duce de Halland a fost moștenitor prezumtiv în perioada 1973-1979, până la nașterea Prințului Carl Philip, Duce de Värmland.

Exemple în cultura populară

În filmul de desene animate Disney The Lion King, Scar este moștenitor prezumptiv. Nașterea lui Simba, moștenitorul aparent, fiul regelui Mufasa, îl îndepărtează însă de tron pe Scar, lucru care creează întreaga intrigă a filmului.

În primele trei sezoane ale serialului de televiziune Downton Abbey, mare parte din dramă este centrată pe Matthew Crawley, moștenitorul prezumptiv al contelui de Grantham. După decesul lui Matthew la sfârșitul sezonului 3, poziția de moștenitor prezumptiv este preluată de fiul său.

În Pair of Kings, vărul regilor, Lanny, este următorul în linie pentru a deveni rege al Kinkow după moartea verilor săi (care domnesc împreună).

În Frozen, Prințesa Anna este moștenitoare prezumtivă, fiind sora reginei Elsa.

Note

^ „Heir Presumptive Law & Legal Definition”. USLegal.com. Accesat în 7 noiembrie 2012.
^ „Heir presumptive”. Reverso.net. Arhivat din original la 16 ianuarie 2013. Accesat în 7 noiembrie 2012.
^ „Her Royal Highness the Princess of Asturias”. Accesat în 31 august 2014.
^ James was never heir presumptive in law, nor recognized by Parliament until after Elizabeth's death. Previous law, rigidly interpreted, could have excluded him.

[1] „Heir Presumptive Law & Legal Definition”. USLegal.com. Accesat în 7 noiembrie 2012.

[2] „Heir presumptive”. Reverso.net. Arhivat din original la 16 ianuarie 2013. Accesat în 7 noiembrie 2012.

[3] „Her Royal Highness the Princess of Asturias”. Accesat în 31 august 2014.

[4] James was never heir presumptive in law, nor recognized by Parliament until after Elizabeth's death. Previous law, rigidly interpreted, could have excluded him.

[1]

[2]

[3]

[4]