Wikipedia

Montignies-sur-Sambre

Montignies-sur-Sambre (în valonă Montgneye-so-Sambe, în vorbirea curentă locală Mont'gnè-su-Sambe, ortografiat în trecut Montigny-sur-Sambre[1][2]) este un sector al orașului belgian Charleroi, situat în Regiunea Valonă, în provincia Hainaut.

Montignies-sur-Sambre
(în valonă Montgneye-so-Sambe)
—  sector de comună  —
Poziția pe harta orașului Charleroi
Poziția pe harta orașului Charleroi
Stemă
Stemă
Montignies-sur-Sambre se află în Hainaut
Montignies-sur-Sambre
Montignies-sur-Sambre
Montignies-sur-Sambre (Hainaut)
Poziția pe harta provinciei Hainaut
Coordonate: 50°24′00″N 4°28′51″E ({{PAGENAME}}) / 50.40000°N 4.48083°E
Țară Belgia
Regiune Regiunea Valonă
Comunitate Franceză
Provincie Hainaut
Municipalitate Charleroi
Suprafață
 - Total5,98 km²
Populație (2008)
 - Total18.728 locuitori
 - Densitate3.132 loc./km²
Cod poștal6061
Prefix telefonic071
Localități înfrățite
 - WaldkirchGermania
 - SélestatFranța
 - FollonicaItalia
Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata
Poziția localității Montignies-sur-Sambre
Poziția localității Montignies-sur-Sambre
Poziția localității Montignies-sur-Sambre
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Montignies-sur-Sambre a fost o comună cu administrație proprie înainte de fuziunea comunelor din 1977.

Istoric

modificare

Zona era deja locuită în epoca romană, rămășițele unei vile din acea perioadă fiind descoperite la Champ de l'Épine.[3]

Timp de mai multe secole, locuitorii, mai ales țăranii, au depins de Principatul de Liège. În secolul al XIII-lea, în zonă sunt menționați potcovarii, iar unii locuitori exploatau mici zăcăminte de huilă. În secolul al XVIII-lea minele de huilă s-au multiplicat, iar unele din numele lor se regăsesc și astăzi în denumiri ale străzilor sau cartierelor din Montignies-sur-Sambre: Trieu-Kaisin[4], Bonne Espérance[5], Mambourg[6] sau Poirier[6]. La sfârșitul acelui secol localitatea număra peste 2000 de locuitori.

În secolul al XIX-lea extragerea huilei a luat o amploare deosebită, în regiune existând 19 exploatări în activitate. Primele fabrici de brichete de cărbune înființate în Belgia au fost exploatate la Montignies-sur-Sambre începând din 1851, de Dehaynin tatăl și fiul, avându-l ca director pe francezul Jean-Baptiste Bouriez.

Un prim atelier de sticlărie a văzut lumina zilei în jurul anului 1830, iar un al doilea în jurul anului 1870. Bazele primei uzine metalurgice, condusă de inginerul Champeaux[7], au fost puse în 1835. Tot în acea perioadă au fost înființate Societatea Marais și oțelăriile Brachot[1]. În această epocă a început pavarea străzilor principale, finanțarea operațiunii fiind asigurată prin taxarea circulației.

În 1868, ca urmare a unei mișcări greviste, au izbucnit incidente la exploatarea l' fosse di l'Ispéne de la Épine, situată la limita administrativă cu Gilly.[8] Jandarmii au fost depășiți de situație și s-a făcut apel la armată.[8] Un detașament al Regimentului 11 Infanterie a fost trimis la fața locului. Mulțimea adunată a început să arunce cu pietre în militari, iar maiorul Quenne a ordonat deschiderea focului. Șase persoane au fost ucise, iar multe altele rănite.[8]

În 1874 a fost acordată o concesiune pentru primul tramvai cu tracțiune animală.

La începutul anilor 1870, frații Sébastien și Jacques Piérard (devenit ulterior primar al localității[9]) au fondat Société des Forges, Fonderies et Laminoirs du Marais[10] (în română Compania de Forje, Turnătorii și Laminoare din Marais), devenită ulterior Usines du Marais[2]. În 1918 laminorul a fost cumpărat de Société Métallurgique de Sambre et Moselle, devenită ulterior Hainaut Sambre în urma unei fuziuni.[11][12]

În după-amiaza zilei de 22 august 1914, în cadrul operației de invadare a Belgiei, trupele germane au pătruns în Montignies-sur-Sambre și au comis atrocități împotriva civililor în cursul luptelor de la Charleroi și împrejurimi.[13] Pe 10 și 11 noiembrie localitatea a fost bombardată de aeroplanele germane.

După Primul Război Mondial industria locală s-a dezvoltat rapid, iar populația a sporit, atingând cifra de 26 244 de locuitori în 1930.

În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, cazarma din Montigny-Neuville a servit drept depozit al armatei germane. Acolo au fost depozitate două mari clopote, „La Montagnarde” (în greutate de 1850 kg) și „La Valentine” (peste 1300 kg), rechiziționate de germani împreună cu altele de la bisericile din împrejurimi, pentru a le topi și confecționa obuze de artilerie.[14] Clopotele au fost apoi încărcate împreună într-un vagon de tren care a staționat noaptea în stația de formare din Montignies. Membri ai Rezistenței belgiene au săpat șanțuri de ambele părți ale trenului și au îngropat în ele clopotele.[14] În septembrie 1944 toate clopotele au fost recuperate, însă „La Montagnarde” și „La Valentine” au avut de suferit în cursul manevrelor. Ele au trebuit retopite și returnate, nefiind repuse pe amplasamentul original decât în februarie 1955.[14]

În 1944 aviația aliată a bombardat stația de formare și podul peste Sambre. Între 2 aprilie și 31 mai 1944 bombardamentele au provocat numeroase pagube, peste 200 de persoane au fost ucise, peste 400 de locuințe distruse, iar biserica Saint-Remy grav avariată. Pe 23 decembrie o rachetă V-1 a explodat pe strada Pensée.

La sfârșitul anilor 1950 concurența companiilor străine și a utilizării altor forme de energie (petrol, gaze naturale) a dus la închiderea minelor: St André în 1957, St Charles în 1958, la Duchère în 1965. Zece ani mai târziu, industria siderurgică a suferit și ea un recul.[15]

Pe 1 ianuarie 1977, ca urmare a legii privind fuziunea comunelor, Montignies-sur-Sambre a fost integrat în orașul Charleroi.

Primari

modificare

Lista primarilor localității Montignies-sur-Sambre începând din 1866 și până la fuziunea cu Charleroi, în 1976:[16]

  • Jacques Piérard (1866–1889)
  • Dr. Lambert Piret (1890–1891)
  • Alfred Magonette (1892–1895)
  • Joseph Marlier (1896)
  • Dr. Émile Dutrieux (1896–1912)
  • Dr. Camille Hilson (1913–1920)
  • Romain Henry (1921–1925)
  • Edmond Yernaux (1926–1970)
  • André Poffé (1970–1976)

Demografie

modificare
Evoluția populației[17][18]
1801 1846 1900 1947 1977[19] 2001
719 1.925 8.046 11.063 22.948 13.020

Heraldică

modificare
  Stema Montignies-sur-Sambre, care include blazonul familiei t'Serclaes de Tilly.[20]

Blazonare: Scut cu leu de argint înarmat, în picioare și cu coroană de aur, cu coadă bifurcată, având pe umărul stâng un scut de aur tăiat, cu prima partițiune în carouri argintii și negre pe două benzi care reprezintă Bygaerden.[21]

  • Deliberare comunală: 17 iulie 1936
  • Decret regal: 13 noiembrie 1937
  • Monitorul oficial belgian: 3 decembrie 1937

Cartiere

modificare
  • Le Centre
  • Les Cités
  • Les Trieux (Trils Caisen (1688) - Trieux Kaisin)
  • Saint-Jean (Saint Djean (1820))
  • Le Roctiau (Le Roction (1712))
  • La Neuville
  • Saint Charles[22]

Monumente

modificare
  • Capela Golgota, în Piața Albert I. Construită în 1640, clasată ca monument în 1952.[23]
  • Biserica Saint-Remy. Construită în 1789 pe amplasamentul unei vechi biserici.[23] Alături încă se mai găsesc mormintele primului cimitir care a funcționat acolo până în 1845, iar în biserică sunt conservate câteva oseminte ale Sfântului Valentin. Ele au fost oferite de Papa Pius al IX-lea în 1874, drept recunoștință pentru susținerea pe care i-au acordat-o locuitorii atunci când s-a găsit izolat la Vatican, în 1870.[24]
  • Poarta Waterloo, pe strada Petite Aise nr. 33. Este un element al unei foste porți a fortificațiilor orașului Charleroi construite de olandezi în 1816. Monument clasat în 1985.[23][25]
  • Primăria. Realizată de arhitectul François Giuannotte, situată în Piața Albert I. Construită în 1910.[26]
  •  
    Capela Golgota.
  •  
    Biserica Saint-Remy.
  •  
    Poarta Waterloo.
  •  
    Primăria.

Educație

modificare

Montignies-sur-Sambre găzduiește una din cele două secții ale UCLouvain Charleroi, unul din campusurile UCLouvain. Aici sunt predate cursuri ale Louvain School of Management, cea mai bună facultate cu profil economic din Belgia conform clasamentului Financial Times din 2010.[27] Situat pe strada Trieu Kaisin[28], campusul este partajat cu localul Sainte-Thérèse al institutului de învățământ secundar complementar catolic Haute École Louvain en Hainaut[29].

Localități înfrățite

modificare
Oraș Țară Perioadă
00 Follonica   Italia din 1965
  Sélestat   Franța din 1959
  Waldkirch   Germania

Obiceiuri

modificare
  • În fiecare an se derulau patru procesiuni religioase: cea de Corpus Christi (cu traversare prin fața bisericii Trieux), procesiunea din Champeaux (data din 1836, a dispărut în 1967), procesiunea de 15 august (dispărută în 1951) și procesiunea din Roctiau (cu traversare prin fața bisericii cartierului).
  • Sărbătoarea Sfântului Éloi, patronul metalurgiștilor, celebrată pe 1 decembrie.[30]
  • Sărbătoarea Sfintei Barbara, protectoarea minerilor, celebrată pe 4 decembrie cu mari libații.

Personalități legate de Montignies-sur-Sambre

modificare
  • Dominique Wilms, născută la Montignies în 1930, comediană și pictoriță.
  • Dupa, născut la Montignies în 1945, autor de benzi desenate.
  • Johan Muyle, născut la Montignies în 1956, sculptor.
  • Joëlle Milquet, născută la Montignies în 1961, om politic.

Sport

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ a b „Aciéries Brachot Montigny-sur-Sambre (Belgique)” (în franceză). industrie.lu. Accesat în . 
  2. ^ a b „Usines du Marais Montigny-sur-Sambre (Belgique)” (în franceză). industrie.lu. Accesat în . 
  3. ^ Christina Karlshausen; Monique Lesenne (). „Répertoire bibliographique des sites et trouvailles archéologiques de la province de Hainaut : arrondissement de Charleroi et de Thuin, de la Préhistoire à la fin du XVIe siècle” (PDF) (în franceză). Portalul oficial al Regiunii Valone. p. 126. Accesat în . 
  4. ^ „La S.A. des charbonnages du Trieu Kaisin” (în franceză). nicau.be. Accesat în . 
  5. ^ „La S.A. des charbonnages de Bonne-Espérance” (în franceză). nicau.be. Accesat în . 
  6. ^ a b „La S.A. du Mambourg, Sacré-Madame et Poirier Réunis” (în franceză). nicau.be. Accesat în . 
  7. ^ „IV - LA PRÉPONDERANCE DE LA GRANDE INDUSTRIE” (PDF) (în franceză). Portalul oficial al Regiunii Valone. p. 100. Accesat în . 
  8. ^ a b c Fred Stevens; Axel Tixhon (). „Les premières actions spontanées”. L'Histoire de la Belgique, tome 2 poche Pour les Nuls (în franceză). Éditions First. ISBN 978-2-7540-50289. Accesat în . 
  9. ^ D. Hallet (ed.). „Tableau des membres de la Société”. Documents et rapports (în franceză). 8. Société royale paléontologique et archéologique de l'arrondissement judiciaire de Charleroi. p. 15. Accesat în . 
  10. ^ „Terres rouges – Histoire de la sidérurgie luxembourgeoise” (PDF) (în franceză). Arhivele Naționale Luxemburgheze. p. 195–196. Accesat în . 
  11. ^ „Société Métallurgique de Sambre et Moselle” (în franceză). industrie.lu. Accesat în . 
  12. ^ „Hainaut Sambre” (în franceză). nicau.be. Accesat în . 
  13. ^ „22 août 1914, Charleroi est en feu” (în franceză). charleroi-decouverte.be. Accesat în . 
  14. ^ a b c „Jalousie de cloches” (în franceză). bernichou23.skyrock.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Acier wallon Un héritage pour l'avenir ?” (PDF). patrimoineindustriel.be (în franceză). Patrimoine Industriel Wallonie-Bruxelles. Accesat în . 
  16. ^ Conform unui tabel situat în interiorul clădirii primăriei Montignies-sur-Sambre
  17. ^ Fără anul 1977: Michel Poulain (). Ville de Charleroi, Atlas géostatistique des quartiers. Charleroi. p. 55. 
  18. ^ 1977 - Pierre-Jean Schaeffer (). Charleroi 1830-1994, Histoire d'une Métropole. Ottignies-Louvain-la-Neuve: Quorum. p. 337. ISBN 978-2-930014-42-5. 
  19. ^ Fuziunea comunelor în Belgia
  20. ^ Yernaux 1966, p. 209.
  21. ^ Lieve Viaene-Awouters; Ernest Warlop (). Armoiries communales en Belgique, Communes wallonnes, bruxelloises et germanophones, t. 1 : Communes wallonnes A-L. Bruxelles: Dexia. p. 218. 
  22. ^ Yernaux 1966, p. 209-211.
  23. ^ a b c Pierre Mardaga, ed. (). „Le patrimoine monumental de la Belgique”. Valonia, Hainaut, Arondismentul Charleroi, Liège. p. 166-167, 171-172. ISBN 2-87009-588-0. Arhivat din original la . 
  24. ^ Laurent Hoebrechts (). „Saint Valentin, prophète en son Pays noir?” (în franceză). La Libre Belgique. Accesat în . 
  25. ^ Alexandra Vanden Eynde; Anne-Catherine Bioul; Micheline Franc; Marie-Luisa Pazzaglia; Anne-Cécile Ghigny; Martine Soumoy; Marie-Jeanne Ghenne (). Balade dans les souvenirs des forteresses (PDF) (în franceză). Charleroi: Espace Environnement ASBL. p. 20. Arhivat din original (A4) la . Accesat în . 
  26. ^ Jean-Louis Delaet; Rina Margos; Chantal Lemal-Mengeot (). Hôtels de Ville et Maisons communales de Charleroi. Carnets du patrimoine (în franceză). Namur: Ministère de la Région wallonne et Ville de Charleroi. pp. 35–38. 
  27. ^ „La Louvain School of Management, première école de gestion belge dans le ranking du Financial Times !” (PDF) (în franceză). uclouvain.be. . Accesat în . 
  28. ^ „Accès et plans” (în franceză). uclouvain.be. Accesat în . 
  29. ^ „HELHa Montignies-sur-Sambre” (în franceză). Haute École Louvain en Hainaut. Accesat în . 
  30. ^ Grégory Fobe; Daniel Barbieux (). „Qui célèbre encore et comment fête-t-on la Saint-Eloi en 2016 ?” (în franceză). RTBF. Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Pierre Mardaga, ed. (). „Wallonie, Hainaut, Arrondissement de Charleroi”. Le patrimoine monumental de la Belgique (în franceză). 20. Liège. p. 602. ISBN 2-87009-588-0. PMDB. 
  • „Section de Montignies-sur-Sambre”. Redécouvrir son quartier sous un autre regard... Charleroi (PDF) (în franceză). Charleroi: Espace Environnement. . p. 15. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  • Henk Byls (). „L'Œuvre des Flamands à Montignies-sur-Sambre. 1850-2000”. În Idesbald Godderis și Roeland Hermans. Migrants flamands en Wallonie (în franceză). Bruxelles: Racine. pp. 142–167. ISBN 978-94-014-0146-3. 
  • André Lépine (). „Les charbonnages du Pays noir en cartes postales anciennes”. Cercle d'Histoire de Cerfontaine (în franceză) (503): 246. 
  • Claude Yernaux (). „Histoire de Montigny-sur-Sambre - Le régime français”. La vie quotidienne à Montigny sous le régime français - 1794 - 1815 (în franceză). Montigny-sur-Sambre: Édition de l'Administration communale. p. 242. 
  • Claude Yernaux (). „Le XXe Siècle”. Histoire de Montignies-sur-Sambre (în franceză). Montignies-sur-Sambre: Édition de l'Administration communale. p. 328. 
  • Edmond Yernaux și Fernand Fievet, L'Histoire de Montigny-sur-Sambre (în franceză), La Concorde Marcinelle, 1930, 287 p.
  • Edmond Yernaux și Fernand Fievet, Folklore montagnard (în franceză), Edition de l'Administration communale, 1955, 449 p.
  • Edmond Yernaux (). „De la période romaine à la révolution française”. Histoire de Montigny (în franceză). 1. Éditions Labor. p. 240. 
  • Edmond Yernaux (). „De la période française à la première guerre mondiale”. Histoire de Montigny (în franceză). 2. Éditions Labor. p. 272. 
  • Cyrille De Becker, Histoire du culte de St-Valentin à Montigny-sur-Sambre (în franceză), Octave Roisin-Knibeller imprimeur-libraire, 1899, 32 p.
  • Cyrille De Becker, Notice sur les saints et les reliques en vénération à Montigny-sur-Sambre (în franceză), F. Reytter Charleroi, 1901, 89 p.
  • Fernand Fievet, La chronique montagnarde (în franceză), Héraly Charleroi, 1953, 125 p.
  • Oscar Balériaux, La petite histoire de Montignies-sur-Sambre (în franceză), broșură dactilografiată, 1986, 102 p.
  • La Fraternité Montagnarde, Les Allemands sont à Montignies... (în franceză), Imprimerie Vermeulen, 2014, 20 p.
  • Luc Leroy, Lieutenant-Général Joseph Leroy (în franceză), Memogrames, 2017, 275 p.

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Montignies-sur-Sambre
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Montignies-sur-Sambre&oldid=16039490