Wikipedia

Tantal american

(Redirecționat de la Mycteria americana)

Tantalul american (Mycteria americana) este o pasăre din familia Ciconiidae. Se găsește în habitate subtropicale și tropicale din America, inclusiv în Caraibe. În America se găsește din sudul Statelor Unite până în Argentina, fiind prezentă în aproape toată Brazilia. În America de Sud este rezidentă, iar în America de Nord se poate dispersa până în Florida. Descrisă inițial de Carl Linnaeus în 1758, această barză a evoluat probabil în regiunile tropicale.

Tantal american
Golful Tampa, Florida
Despre acest sunet Vocalizări pui (ajutor·info)
Stare de conservare

Risc scăzut (LC)  (IUCN 3.1)[1]
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Aves
Ordin: Ciconiiformes
Familie: Ciconiidae
Gen: Mycteria
Specie: M. americana
Nume binomial
Mycteria americana
(Linnaeus, 1758)
Note: Hărții îi lipsește distribuția Hispaniola și Jamaica
Sinonime

Tantalus loculator Linnaeus, 1758

Modifică text Consultați documentația formatului

Descriere

modificare
 
Capul tantalului american seamănă mult cu cel al unui ibis.

Tantalul american adult este o pasăre mare, care are o înălțime de 83 până la 115 cm, cu o anvergură a aripilor de 140 până la 180 cm. Masculul cântărește de obicei 2,5 până la 3,3 kg, cu o greutate medie de 2,7 kg; femela cântărește 2 până la 2,8 kg, cu o greutate medie de 2,42 kg.[2][3] O altă estimare apreciază greutatea medie la 2,64 kg.[4]

Capul și gâtul adultului sunt lipsite de pene iar pielea solzoasă este de un gri închis. Ciocul negru curbat în jos este lung și foarte larg la bază. Penajul este în mare parte alb iar coada neagră având o irizare verzuie și purpurie. Picioarele și labele picioarele sunt închise la culoare iar degetele de la picioare sunt roz în timpul sezonului de reproducere. Femela este puțin mai mică decât masculul.[5]

Puii nou eclozați au un strat rar de puf gri care este înlocuit cu un puf dens, lânos și alb în aproximativ 10 zile. Puii cresc rapid, în trei până la patru săptămâni având aproximativ jumătate din înălțimea adulților. În a șasea și a șaptea săptămână, penajul de pe cap și gât devine gri fumuriu.

Distribuție și habitat

modificare

Aceasta este o specie subtropicală și tropicală care se reproduce în mare parte din America de Sud, America Centrală și Caraibe. Tantalul american este singura barză care se reproduce în America de Nord. În Statele Unite există populații mici de reproducere în Florida, Georgia și Carolina.[6] Unele populații din America de Nord se dispersează după reproducere, frecvent în America de Sud.[7] În America de Sud, se găsește în partea de sud până în nordul Argentinei.

Cuibărește în copaci care stau aplecați peste apă sau sunt înconjurați de apă. În habitatele de apă dulce, cuibărește în principal în păduri dominate de copaci din genul Taxodium (în SUA), în timp ce în estuare, cuibărește în general în copaci din pădurile de mangrove.[8] Pentru a se hrăni, tantalul american folosește mlaștini de apă dulce în habitate cu o abundență de copaci Taxodium, în timp ce în zonele cu păduri de mangrove, folosește apă sălbatică.

Comportament

modificare

Hrană

modificare
 

În timpul sezonului uscat, tantalul american mănâncă mai ales pește, suplimentat cu insecte. În timpul sezonului umed, peștii reprezintă aproximativ jumătate din dietă, crabii reprezintă aproximativ 30%, iar insectele și broaștele reprezintă restul.[9] Barza mănâncă mai des pești mai mari decât peștii mai mici, chiar și în unele cazuri în care acesta din urmă este mai abundent.[10] Se estimează că un tantal american adult are nevoie de aproximativ 520 grame pe zi pentru a se întreține. Pentru o familie întreagă, se estimează că sunt necesare aproximativ 200 de kilograme pe sezon de reproducere.[11]

Se hrănește de obicei în turme atunci când nu se reproduce și singură și în grupuri mici atunci când se reproduce. În sezonul uscat, barza se hrănește, în general, mergând încet înainte, cu ciocul scufundat în apă încercând să dibuie hrana. În timpul sezonului umed, această metodă este utilizată aproximativ 40% din timp pentru hrănire.

Datorită metodelor sale de hrănire, barza necesită apă puțin adâncă și o densitate mare de pești pentru a hrăni cu succes. Apa de unde se alimentează în timpul sezonului uscat are o adâncime medie de aproximativ 17 centimetri, în timp ce în sezonul umed, apa are de obicei o adâncime de aproximativ 10 centimetri. Poate călători peste 80 de kilometri pentru a ajunge la siturile de hrănire, oferindu-i acces la o mare varietate de habitate.[12]

Ambii părinți hrănesc puii regurgitând alimente în cuib. Puii sunt hrăniți în principal cu pești care au 2-25 cm lungime, lungimea peștilor crescând pe măsură ce puii cresc. În general, un pui mănâncă aproximativ 16,5 kg înainte de a-i crește penele.[13]

Reproducere

modificare
 
Cuplu de Mycteria americana

Tantalul american își construiește cuiburi mari din bețe[14] și crenguțe verzi,[15] care ajută la izolarea cuibului. Când este finalizat, cuibul are aproximativ un metru în diametru,[16] cu o zonă verde centrală având un diametru mediu de aproximativ 28 de centimetri. Grosimea marginii cuibului măsoară de obicei între 12 și 20 de centimetri.[17]

Reproducerea este inițiată de o scădere a nivelului apei care duce la o densitate crescută a peștilor, lucru care permite o cantitate adecvată de hrană pentru pui.[11] Acest lucru poate avea loc oricând între noiembrie și august. După ce începe, reproducerea durează aproximativ patru luni.[7] Barza depune trei până la cinci ouă de culoare crem, care au o dimensiune de aproximativ 68x46 milimetri,[14] la una sau două zile distanță [16] și incubate timp de 27 până la 32 de zile[14] de ambii parteneri.[16] Perioada de incubație începe atunci când primul ou este depus.[11] În prima săptămână de incubație, părinții nu se îndepărtează de colonie, cu excepția călătoriilor scurte pentru a se hrăni, a bea și a colecta materialul de cuibărit efectuate de partenerul care nu incubează. După această perioadă, partenerul care nu incubează petrece mai puțin timp în colonie, deși ouăle nu sunt lăsate niciodată nesupravegheate. Partenerul care incubează face o pauză la câteva ore pentru a-și aranja penele, materialul cuibului sau a pentru a întoarce ouăle.[16]

Puii ieșiți din găoace, nu se pot mișca și cântăresc în medie 62 de grame.[13] Nu sunt lăsați singuri până la vârsta de cel puțin trei săptămâni, un părinte plecând după hrană în timp ce celălalt păzește cuibul și puii. La 60-65 zile după eclozare, puii sunt acoperiți cu pene[13] și ating maturitatea sexuală la vârsta de patru ani, deși de obicei nu reușesc să facă pui până în al cincilea an.[7]

Galerie

modificare

Note

modificare
  1. ^ BirdLife International (). „Mycteria americana”. IUCN Red List of Threatened Species. 2012. Accesat în . 
  2. ^ Brant, Heather A; Jagoe, Charles H; Snodgrass, Joel W.; Bryan, A. Lawrence; Gariboldi, Joan C (). „Potential risk to wood storks (Mycteria americana) from mercury in Carolina Bay fish”. Environmental Pollution. 120 (2): 405–413. doi:10.1016/S0269-7491(02)00112-4. PMID 12395855. 
  3. ^ CRC Handbook of Avian Body Masses, 2nd Edition by John B. Dunning Jr. (Editor). CRC Press (2008). ISBN: 978-1-4200-6444-5.
  4. ^ Palmer, R. S. (1962). Handbook of North American birds, Volume 1, Loons through Flamingos. Yale Univ. Press, New Haven, CT.
  5. ^ Coulter, M. C.; Rodgers, J. A.; Ogden, J. C.; Depkin, F. C.; Poole, A.; Gill, F. (). „Wood Stork (Mycteria americana)”. The Birds of North America Online. doi:10.2173/bna.409. Accesat în . 
  6. ^ „Wood stork off endangered list after recovery in U.S. Southeast”. Reuters. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ a b c Elliott, Andrew; Garcia, E.F.J.; Kirwan, G.M.; Boesman, P. (). del Hoyo, Josep; Elliott, Andrew; Sargatal, Jordi; Christie, David A.; de Juana, Eduardo, ed. „Wood Stork (Mycteria americana)” . Handbook of the Birds of the World Alive. Barcelona, Spain: Lynx Edicions. Accesat în . 
  8. ^ Rodgers, James A.; Schwikert, Stephen T.; Shapiro-Wenner, Anne (). „Nesting habitat of wood storks in north and central Florida, USA”. Colonial Waterbirds. 19 (1): 1. doi:10.2307/1521802. JSTOR 1521802. 
  9. ^ González, José A. (). „Seasonal variation in the foraging ecology of the wood stork in the southern Llanos of Venezuela” (PDF). The Condor. 99 (3): 671–680. doi:10.2307/1370479. JSTOR 1370479. 
  10. ^ Ogden, John C.; Kushlan, James A.; Tilmant, James T. (). „Prey selectivity by the wood stork” (PDF). The Condor. 78 (3): 324. doi:10.2307/1367691. JSTOR 1367691. 
  11. ^ a b c Kahl, M. Philip (). „Food ecology of the wood stork (Mycteria americana) in Florida” (PDF). Ecological Monographs. 34 (2): 97–117. doi:10.2307/1948449. JSTOR 1948449. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  12. ^ Kushlan, James A. (). „Responses of wading birds to seasonally fluctuating water levels: Strategies and their limits”. Colonial Waterbirds. 9 (2): 155–162. doi:10.2307/1521208. JSTOR 1521208. 
  13. ^ a b c Kahl, M. Philip (). „Bioenergetics of growth in nestling wood storks” (PDF). The Condor. 64 (3): 169–183. doi:10.2307/1365200. JSTOR 1365200. 
  14. ^ a b c Hauber, Mark E. (). The Book of Eggs: A Life-Size Guide to the Eggs of Six Hundred of the World's Bird Species. Chicago: University of Chicago Press. p. 106. ISBN 978-0-226-05781-1. 
  15. ^ Rodgers, James A.; Wenner, Anne S.; Schwikert, Stephen T. (). „The use and function of green nest material by wood storks” (PDF). The Wilson Bulletin. 100 (3): 411–423. JSTOR 4162606. 
  16. ^ a b c d Clark, E. Scott (). „The attentiveness and time budget of a pair of nesting wood storks”. Proceedings of the Colonial Waterbird Group. 3: 204–215. JSTOR 4626715. 
  17. ^ González, José A. (). „Nesting success in two wood stork colonies in Venezuela” (PDF). Journal of Field Ornithology. 70 (1): 18–27. 

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Mycteria americana


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tantal_american&oldid=14344273