Peloidele sau nămolurile terapeutice sunt substanțe formate în procesele naturale sub influența fenomenelor geologice și care, în stare fin dizolvată și în amestec cu apa (nămoluri), se folosesc în practica medicală sub formă de băi sau proceduri locale.

Nămol terapeutic

Clasificare

modificare

În funcție de compoziție

modificare

Sedimente curative

modificare
  • Biolitice
organice
turbă
nămoluri organice
de putrefacție = gytya
de semi-putrefacție = sapropel
anorganice
nămolul de izvor
șlicuri
crete și calcar
silicate
  • Abiolitice
argile șidrate
loess-uri

Pământuri curative (roci de sedimentare)

modificare
  • Luturi și marne
  • Tufuri calcaroase

În funcție de origine

modificare

Sunt depozite negre bogate în hidrosulfură de fier coloidală, plastice și unsuroase, ce se găsesc pe fundul unor locații cu dinamică redusă a apelor de profunzime. Apar din acțiunea microorganismelor în lipsa oxigenului asupra solului florei și faunei acvatice. Au conținut în substanțe organice > 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Clasificare:

Rezultă din descompunerea micobiologică a resturilor vegetale accumulate pe fundul unor mlaștini. Au conținut în substanțe organice > 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Apar prin sedimentarea sărurilor unor izvoare cu caracter sulfuros, feruginos, carbogazos. Au conținut în substanțe organice < 10 % raportat la greutatea substanței uscate.

Structura peloidelor (nămoluri terapeutice)

modificare

Este soluția de imbibiție. În funcție de proporția acesteia se împart în:

  • slab hidratați cu ponderea umidității mai mică de 37%.
  • mediu hidratați cu ponderea umidității între 37% și 40%.
  • puternic hidratați cu ponderea umidității peste 40%.

După ionii care predomină poate avea caracter diferit:

Cuprinde substanțe minerale sau organice în stare coloidală cu structură:

Conține substanțe:

Are un conținut bogat de vitamine de grup B și C produse de bacterii.

Este reprezentată de gaze dizolvate precum CO2, H2S, CH4, H2.

Proprietățile peloidelor

modificare
  • Greutatea specifică : este maximă la cele puternic mineralizate și minimă la cele de turbă.
  • Granulația: se referă la mărimea particulelor solide și la gradul lor de dispersie.
  • Plasticitatea: reprezintă apacitatea de a se întinde și mula. Are valori mici pentru nămolurile minerale și cele de turbă și maxime la cele sapropelice. Are la bază proporția de substanțe insolubile și este evidențiată de viscozitate și consistență.
  • Hidropexia: este capacitatea de absorbție și reținere a apei, mai mică la peloidele minerale și mai mare la cele organice.
  • Termopexia: se referă la capacitatea de a reține căldura.

Efecte terapeutice

modificare

Prin compoziție și prin proprietățile termopexice, nămolulurile – în general induc:

  • stimularea mecanoreceptorilor periferici, ceea ce declanșeză mecanisme reflexe cu efecte favorabile (în faza reflexă).
  • ulterior urmează vasodilatație tegumentară (faza neuroumorală, cu aport realizat direct prin intermediul factorului termic), ceea ce avantajează absorbția unor elemente prezente în nămol.
  • efecte bacteriostatice si bactericide

Contraindicații pentru terapia cu nămol

modificare

Sângerări de orice origine; tuberculoză activă a oricăror organe si țesuturi; umflare; temperatură ridicată; sarcina tuturor termenilor; epuizarea excesiva a corpului si oboseala; afectarea cardiacă, angina, stenoza mitrală, aritmie cardiacă, ateroscleroza marcată etc.[1].

  1. ^ „Nămol terapeutic” (în rusă). Accesat în . 

Bibliografie

modificare

Legături externe

modificare