Nicolae Niculescu-Buzău

actor român
(Redirecționat de la N. Niculescu-Buzău)
N. Niculescu-Buzău
Date personale
Născut1872 Modificați la Wikidata
Buzău, România Modificați la Wikidata
Decedat1957 (85 de ani) Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațieactor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Nicolae Niculescu-Buzău (n. 1872, Buzău, România – d. 1957) a fost un actor de operetă, revistă și comedie român. A jucat în trupa lui Matei Millo, după care la Ansamblul de operetă al buzoianului Nicu Poenaru. Din 1901, intră în Societatea lirică română, nucleul viitorului Teatru de Operă și Operetă. Inaugurează în 1903, cu Nicu Poenaru, Parcul Oteteleșeanu, iar din 1907, împreună cu Constantin I. Nottara, deschide grădina „Ambasador", devenită mai târziu „CĂRĂBUȘ". A reputat succese răsunătoare cu trupa pe care a condus-o împreună cu Nae Leonard.

A decedat în 1957 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[1]

Roluri în teatru

modificare
  • Jianu, căpitan de haiduci - debut
  • Porcarul și Măria Sa Vodă (rolul Preotului)
  • Clereta în concentrare
  • Fiica tamburului major
  • Mzelle Nitouche (1902)
  • Vînt de primăvară (1904)
  • Secretarii
  • Traviata
  • Maiorul Mura
  • Dama de la Maxim
  • Zozo
  • Răpirea din Popa-Tatu
  • Mehmet-Marafet
  • Manasse
  • Stane de piatră
  • Ariciul și sobolul (jucat în 1911, la Cazinoul din Sinaia, în fața Familiei Regale)
  • Regele
  • Copilul din flori
  • O noapte la Union; O noapte furtunoasă (1949)
  • Nepotul domnului prefect (1950)
  • Momente; D-ale Carnavalului (1952)
  • Revizorul (1952)
  • Matei Millo (1953)

Roluri în film

modificare
  • O noapte de pomină (1939)
  1. ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 203.