Nicolae Niculescu-Buzău
actor român
N. Niculescu-Buzău | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 1872 Buzău, România |
Decedat | 1957 (85 de ani) |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Cetățenie | România |
Ocupație | actor |
Limbi vorbite | limba română |
Modifică date / text |
Nicolae Niculescu-Buzău (n. 1872, Buzău, România – d. 1957) a fost un actor de operetă, revistă și comedie român. A jucat în trupa lui Matei Millo, după care la Ansamblul de operetă al buzoianului Nicu Poenaru. Din 1901, intră în Societatea lirică română, nucleul viitorului Teatru de Operă și Operetă. Inaugurează în 1903, cu Nicu Poenaru, Parcul Oteteleșeanu, iar din 1907, împreună cu Constantin I. Nottara, deschide grădina „Ambasador", devenită mai târziu „CĂRĂBUȘ". A reputat succese răsunătoare cu trupa pe care a condus-o împreună cu Nae Leonard.
A decedat în 1957 și a fost înmormântat în Cimitirul Bellu.[1]
Roluri în teatru
modificare- Jianu, căpitan de haiduci - debut
- Porcarul și Măria Sa Vodă (rolul Preotului)
- Clereta în concentrare
- Fiica tamburului major
- Mzelle Nitouche (1902)
- Vînt de primăvară (1904)
- Secretarii
- Traviata
- Maiorul Mura
- Dama de la Maxim
- Zozo
- Răpirea din Popa-Tatu
- Mehmet-Marafet
- Manasse
- Stane de piatră
- Ariciul și sobolul (jucat în 1911, la Cazinoul din Sinaia, în fața Familiei Regale)
- Regele
- Copilul din flori
- O noapte la Union; O noapte furtunoasă (1949)
- Nepotul domnului prefect (1950)
- Momente; D-ale Carnavalului (1952)
- Revizorul (1952)
- Matei Millo (1953)
Roluri în film
modificare- O noapte de pomină (1939)
Note
modificare- ^ Gh. Bezviconi, Necropola Capitalei, Institutul de Istorie „N. Iorga”, București, 1972, p. 203.