Nicolae Stârc
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Petrila, România Modificați la Wikidata
Decedat (14 ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Virtutea Militară  Modificați la Wikidata

Nicolae Stârc, poreclit „Boabă”,[1][2] (n. 18 octombrie 1931, Petrila, județul Hunedoara – d. 3 februarie 1946, Timișoara) a fost un copil de trupă român, care a participat voluntar la campania antihitleristă a României din cel de-al Doilea Război Mondial. A fost rănit de o schijă în timpul unei incursiuni în liniile inamice germane și decorat ulterior cu Medalia „Virtutea Militară”.

Biografie

modificare

S-a născut la 18 octombrie 1931 în orașul Petrila,[3] ca fiul al minerului Vasile Stârc și al soției sale, Salomia. Potrivit relatărilor, s-a prezentat la Batalionul 5 Vânători de munte în cea de-a doua jumătate a lunii septembrie 1944, cerând să fie primit copil de trupă, deși nu avea nici 13 ani.[3] Comandantul unității nu l-a luat în seamă pe copil, considerându-l prea mic.[1][3]

A rătăcit apoi prin gări și printre militari și a reușit în cele din urmă să se atașeze unui convoi militar al Diviziei 2 Vânători de Munte, ajungând să fie îndrăgit de ostași și fiind încadrat copil de trupă într-un batalion de vânători de munte.[3] În perioada următoare a îndeplinit rolul de „agent de legătură” al trupelor combatante, cărând apă, hrană și muniții soldaților din linia întâi, ajutând la evacuarea răniților și pătrunzând în liniile inamice pentru a culege informații.[1][2][3] S-a strecurat deseori în spatele frontului în timpul luptelor de pe teritoriul Ungariei, identificând punctele de rezistență inamice și puterea lor de foc și, la sfatul soldaților mai vârstnici, a tăiat cablul telefonic al unui comandament militar german de lângă Debrețin.[1][3] Istoriografia comunistă a lansat ulterior versiunea că Boabă ar fi găsit din întâmplare cablul telefonic și, neavând cuțit la el, l-ar fi rupt cu dinții, din proprie inițiativă.[2]

Copilul-soldat s-a aflat din nou în linia întâi pe frontul din Cehoslovacia, luând parte la luptele din zonele localităților Bánovce nad Bebravou și Veselí nad Moravou.[3] În noaptea de 18-19 aprilie 1945 s-a strecurat în liniile germane pentru a procura informații necesare comandamentului militar român și, dând dovadă de un curaj neobișnuit, s-a apropiat de o cazemată germană și a aruncat câteva grenade către ea.[3] „A capturat cu acest prilej șase prizonieri germani, iar în timp ce-i conducea spre postul de comandă de batalion, cade rănit și este evacuat la ambulanță”, se menționează în propunerea de decorare.[3] A fost decorat ulterior cu medalia „Virtutea Militară” cl. II-a și propus pentru citare pe ordinul de zi al armatei.[3]

Nicolae Stârc a murit la 3 februarie 1946 la Timișoara.[3]

  1. ^ a b c d ***, „Povestiri adevărate de pe front”, în Curierul Armatei, anul XIX, nr. 12 (451), 30 iunie 2017, p. 6.
  2. ^ a b c Dumitru Almaș, „«Boabă», copilul munților”, în Povestiri istorice pentru copii și școlari - șoimi ai patriei și pionieri -, Partea a III-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984, p. 47.
  3. ^ a b c d e f g h i j k Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 387.

Bibliografie

modificare
  • Leonida Loghin (col. dr.), Aurel Lupășteanu (col.), Constantin Ucrain (col. dr.), Bărbați ai datoriei: 23 august 1944 - 12 mai 1945. Mic dicționar, Editura Militară, București, 1985, p. 387.

Lectură suplimentară

modificare
  • Dumitru Almaș, „«Boabă», copilul munților”, în Povestiri istorice pentru copii și școlari - șoimi ai patriei și pionieri -, Partea a III-a, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984, pp. 47–49.
  • Aurel Lupășteanu (col.), Ladislau Tarco (col.), Vasile Bîrză, Drum lung, bătut de gloanțe, Editura Militară, București, 1971, pp. 438–440.
  • Viorica Nicoară, Copilul munților. Eroul Nicolae Stârc, Editura Militară, București, 1974.