Nicolae Uică

Nicolae Uică
Date personale
Născut1877 Modificați la Wikidata
Decedat1940 (63 de ani) Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata
Generalul Nicolae Uică.

Nicolae Uică (n. 2 februarie 1877; d. 1940) a fost un politician și general român, care a îndeplinit funcțiile de comandant al Corpului Grănicerilor (1 iulie 1931 - 15 noiembrie 1933) și de ministru al apărării naționale (14 noiembrie 1933 - 1 iunie 1934).

BiografieModificare

A urmat cursurile Școlii de ofițeri de infanterie, pe care le-a absolvit în anul 1899.[1][2]

Grade: sublocotenent - 01.07.1899, locotenent - 10.05.1904, căpitan - 10.05.1908, maior - 01.04.1914, locotenent-colonel - 01.11.1915, colonel - 01.09.1917, general de brigadă - 01.01.1924, general de divizie - 10.01.1924, trecut în rezervă - 15.02.1938.

În perioada 1 iulie 1931 - 15 noiembrie 1933 generalul de corp de armată Nicolae Uică a fost comandantul Corpului Grănicerilor.[1][2] În această perioadă a fost fondată revista Grănicerul, publicație lunară pentru educația militarilor grăniceri, care a apărut începând de la 1 aprilie 1932.[1] Generalul Uică a fost președinte al Comitetului de Direcție al revistei.[1]

Generalul Uică a îndeplinit apoi funcția de ministru de război în guvernele liberale conduse de Ion Gh. Duca și Gheorghe Tătărescu (14 noiembrie 1933 – 1 iunie 1934).

Mai mult decît atât, intervențiile directe ale lui Nicolae Titulescu, după asasinarea lui Duca, intervenții care au fost și mai vizibile, conțineau și problema Antonescu. Ministrul de Externe român s-a întâlnit cu Dinu Brătianu, înainte de a se duce la Palat și a-i cere imperios regelui gonirea lui Puiu Dumitrescu, destituirea tatălui acestuia de la Jandarmerie, destituirea generalului Stîngaciu de la Siguranță, a lui Gavrilă Marinescu de la Prefectura Poliției Capitalei și înlocuirea ministrului Apărării, a generalului de divizie Uică Nicolae, cu generalul de brigada Ion Antonescu. Cu toate că regele a cedat la prima întrevedere cu Titulescu, la următoarea, ținută la interval de două zile, Carol a refuzat să-l schimbe, cu Antonescu, pe generalul Uică.

Biserica Sf. Nicolae din Vișeul de Sus este ctitoria generalului Uică (Istoria locală orală consemnează că generalul Nicolae Uică a venit în Vișeu la Regimentul 7 Grăniceri – Compania 1-a Grăniceri Pază Vișeu, în inspecție. După inspecție a cerut să vadă biserica ortodoxă. A fost dus la capelă unde s-a întâlnit cu preotul. Văzând că nu există biserică generalul s-a hotărât ca în memoria fiicei lui Marioara –trecută la Domnul prea timpuriu, să construiască biserica din banii zestrei copilei.).

FotogalerieModificare

NoteModificare

  1. ^ a b c d Lucian Prichici, Gabi Crăciun, „Revista FRONTIERA – trecut și prezent (1920-2013)”, în Marian Moșneagu, Florea Petrișor, Cornel Țucă (coord.), Armata română și mass media, Studii și comunicări prezentate la sesiunea științifică dedicată Zilei Arhivelor Militare și aniversării a 93 de ani de la înființarea Centrului de Studii și Păstrare a Arhivelor Militare Istorice: Pitești, 28 iulie 2013, Ed. Istros a Muzeului Brăilei, Brăila, 2013, p. 66. ISBN: 978-606-654-086-5
  2. ^ a b Sever Neagoe, Personalități din evoluția grănicerilor în secolul XX, București, 2001, pp. 72-82.

Legături externeModificare


Predecesor:
gen. Nicolae Samsonovici
Ministrul Apărării Naționale
14 noiembrie 19331 iunie 1934

Succesor:
Gheorghe Tătărăscu