Nicuță Tănase

scriitor român
Nicuță Tănase
Nicuta Tanase.jpg
Nicuță Tănase
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Roșu, Chiajna, Ilfov, România Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965–1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor Modificați la Wikidata
Activitate
Limbilimba română  Modificați la Wikidata

Nicuță Tănase (n. 12 august 1924, Roșu, Ilfov – d. 5 septembrie 1986, București) a fost un scriitor umoristic român.

BiografieModificare

Fiul lui Anghel Nicuță, negustor ambulant, și al Elenei (n. Moldovan).

După școala de ucenici urmată la București, lucrează ca lăcătuș la Avrig (județul Sibiu) și apoi la Hunedoara.

Debutează în ziarul Combinatului Siderurgic Hunedoara (Uzina noastră) cu foiletoane și versuri (1948). În 1950 intră la Școala de Literatură și Critică Literară „Mihai Eminescu” din București. Lucrează ca redactor la Urzica, apoi la Scînteia. Colaborează la ziarele centrale și si la reviste literare (Scînteia, Contemporanul, Flacăra, Gazeta literară, Luceafărul, Presa noastră, Revue Roumaine, Scînteia tineretului, Tribuna, Tînărul scriitor, Viața Românească ș.a.), cu povestiri, foiletoane satirice sau fragmente de roman, pe care le publică apoi și in volum.

Volume publicateModificare

  • M-am făcut băiat mare
  • A billentyus szajmuzsika
  • Muzicuța cu schimbător
  • Derbedeii
  • Acțiunea P. 1500
  • Astăzi e ziua mea
  • Am fugit de acasă
  • Ce oameni, Domnule!
  • Plec la facultate
  • Fără minuni, Doamne
  • Cruce de ocazie
  • Eu și îngerul meu păzitor Mitică
  • Baiat bun, dar... cu lipsuri: Piesă în trei acte
  • Sus mîinile, domnule scriitor
  • Ghidul superstițiosului
  • Destăinuirea marilor secrete
  • Carte de explicare a viselor
  • Răpirea ucenicului nevrăjitor
  • Fără înger păzitor
  • Telefonul de la ora 19
  • Portrete în Aqua Forte
  • Lume, lume, soro lume!: Patru nuvele aproape autobiografice
  • M-am făcut... tată mare: Un fel de jurnal

PremiiModificare

  • Premiul Asociației Scriitorilor din București (1979)

EcranizăriModificare

Nuvela Muzicuța cu schimbător a fost ecranizată în 1956 ca Ora „H” de Sinișa Ivetici și Andrei Blaier.

BibliografieModificare

  • Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu (coordonatori), Dicționarul Scriitorilor Români, editura Albatros, 2002.

Legături externeModificare