Niculae Gheran

Niculae Gheran
Date personale
Născut	14 octombrie 1929 București, România
Decedat	4 aprilie 2023 (93 de ani)
Cetățenie	România
Ocupație	critic literar[*]​ istoric literar[*]​ editor[*]​ scriitor
Limbi vorbite	limba română

Niculae Gheran (n. 14 octombrie 1929, București, România – d. 4 aprilie 2023) a fost un scriitor, editor, critic și istoric literar român.

Biografie

Tatăl, Gheorghe, a fost angrosist în Oborul Bucureștilor. Mama, Profira, casnică. Ascendență nobilă pe linie maternă. Premiant în clasele primare, îl prinde răsturnarea de la 23 august 1944 ca elev la Liceul „Dimitrie Cantemir”. Este licențiat în Litere al Universității București. Debutează ca autor în paginile revistei Tânărul scriitor. Își va desfășura activitatea în sistemul editorial de stat, unic.

Opera

Volume

• Tânărul Rebreanu, București, Editura Albatros, 1986
• Liviu Rebreanu: Amiaza unei vieți, București, Editura Albatros, 1989
• Sertar, (evocări și documente), București, Editura Institutului Cultural Român, 2004 [1] Arhivat în 9 martie 2009, la Wayback Machine.
• Tudor Arghezi: 1880-1967. Biobibliografie, vol. 1-2, București, Editura Institutului Cultural Român, 2005 (în colaborare cu D. Vatamaniuc)
• Cu Liviu Rebreanu și nu numai, (evocări și documente), București, Editura Academiei Române, 2007 [2] Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine.
• Liviu Rebreanu prin el însuși, București, Editura Academiei Române, 2008 (în colaborare cu Andrei Moldovan)[3]
• Arta de a fi păgubaș, vol. I, Târgul Moșilor, Biblioteca Bucureștilor, 2008 [4]^{[nefuncțională]}

Ediții

• Liviu Rebreanu, Opere, vol. 1-23, ediție critică în îngrijirea lui Niculae Gheran, apărută la editurile Minerva, Cartea Românească, Prisma ș.a (1968-2004) [5]
• Liviu Rebreanu, Crăișorul Horia, ediție îngrijită de Niculae Gheran, București, Editura Minerva, 1983
• Liviu Rebreanu, Golanii, ediție îngrijită de Niculae Gheran, București, Editura Albatros, 1984
• Liviu Rebreanu, Gorila, ediție îngrijită de Niculae Gheran, București, Editura Eden, 1991
• Liviu Rebreanu, Pădurea spânzuraților, ediție și postfață de Niculae Gheran, București, Editura Fundației Culturale Române, 1992
• Liviu Rebreanu, Adam și Eva, ediție îngrijită de Niculae Gheran și Ion Simuț, București, Editura Minerva, 1998

Referințe critice

„Până azi îl evocam pe Niculae Gheran «doar» cu un mare și sincer respect. Într-o lume istorico-literară care nu se poate mândri cu fidelitatea, priceperea și tenacitatea textologică, Niculae Gheran este - alături de D. Vatamaniuc (pentru Eminescu), Mircea Handoca (pentru Eliade) și Nicolae Mecu (pentru G. Călinescu) - unul dintre marii și rarii noștri editori exemplari. Un om care și-a dăruit aproape patruzeci de ani din viață editării operei lui Liviu Rebreanu! Dar de astăzi îl evoc pe Niculae Gheran și cu reală plăcere. Anume, cu bucuria bucureșteanului pătimaș după farmecele și blestemele urbei sale, după istoria sa bezmetică, buboasă, trădătoare, dar fermecătoare în jalea, hărțuirile, hărtănirea, nenorocul și metehnele ei fără leac. La 80 de ani, cât va împlini în octombrie, Niculae Gheran parcă și-a amintit că a debutat în 1955, în «Tânărul scriitor», cu o schiță umoristică, și a început o suită de evocări ale vieții bucureștene din interbelic până azi, așezate sub titlul hâtru și autopersiflant «Arta de a fi păgubaș». Primul volum - «Târgul Moșilor» - a apărut recent în Biblioteca Bucureștilor. Titlul volumului doi ne face cu (de)ochiul încă de-acum: «Oameni și javre». Arhi-îmbibat de întâmplări, scene tari, fizionomii picante, petreceri literar-politice, fost socialist în pantaloni scurți, dar trecut cu epicureică pocăință prin toate vămile resemnării ca și prin sitele ruginite ale cenzurii, Niculae Gheran dăduse deja un suculent volum de memorialistică («Sertar», 2004). Însă de acum amintirile și figurile care-i populează foșnitor memoria și-au dat drumul de-a binelea pe povârnișul literar. Ce personaj pitoresc, duhliu, parșiv, magnetizant! Ce hedonist hipnotizat de cearcănele mateine ale «Crailor» de altădată, surfilate prin acribia și reveriile dandyste ale lui Radu Albala! Ce amestec intens condimentat de sarcasm și ghidușie, de sentimentalism și acid ironic, alintându-se cu mucalită autocompătimire, dar observând sagace și necruțător falimentul moral și compromisurile mercantile! Cât umor comprehensiv și ce alchimie de stări contradictorii! Închipuiți-vă un cocktail de mahala bucureșteană cu Mateiu Caragiale, Eugen Barbu și Miron Radu Paraschivescu, peste care se toarnă histrionismul logoreic, tandru, hachițos, percutant al unui Paul Georgescu, plus ironia bonomă, multietajată și egofilă din autoficțiunile lui Radu Cosașu, totul îndoit cu bufonade, gustul deriziunii și incontinență pitoresc-narativă ca la Ion D. Sârbu - și veți absorbi numaidecât pagina lui Niculae Gheran. Tot un creuzet fabulos era și mahalaua Moșilor, cu Oborul de-o parte și Dudeștii nu chiar departe, melting pot etnic (armeni, greci, evrei, țigani, bulgari, machedoni, albanezi, fiecare cu ticurile, comerțul, șiretlicurile și micile sale monopoluri), Curte a Miracolelor, junglă interlopă, răscruce de bordeluri, chițimii, prăvălii ploșnițoase și cârciumi ucigător duhnitoare, adulmecate de tânărul Niculae cu nări exersate parcă în lumea lui Panait Istrati. O lume și-o istorie privite când prin ochii Penei Corcodușa ori prin holbările grobiene ale lui Gorică Pirgu, când cu un soi de îngăduință complice și moralizatoare, când cinic, relativizant, făcând echilibrul extremelor (v. de pildă relatările din timpul rebeliunii legionare, cu preotul ortodox care adăpostește evrei ș.a.m.d.). Personaje memorabile nu prea se decupează din peisaj (cu excepția, zic eu, a lui Deftu: „dacă nu bei și nu mănânci, cum să mori sănătos?”), fiindcă eul memorialistului este copleșitor. În plus, în gura celor mai multe sunt puse, invadant, convingerile autorului. N-are-a face, de vreme ce acestea sunt seducătoare. Sunt pagini ce strălucesc a Gh. Brăescu, Tony Bacalbașa, Păstorel prozatorul sau Mușatescu (v. de ex. «Intermezzo la băi»), răsucite cu șart ca să dea un exemplu Valahiei de azi. Spre exemplu, cum va fi viitorul politic? Simplu: «o să fie ca pretutindeni de la Adam și Eva încoace: când capra pe urs, când ursul pe capră. Scoală-te tu ca să mă așez eu, că scaunele rămân mereu la locul lor, doar ăi de se-așază pe ele se schimbă. În rest, banul va trage la ban, iar păduchele la păduche»”.[6] (Dan C. Mihăilescu)

Afilieri

• Membru al Uniunii Scriitorilor din România

Premii și distincții

• Premiul Uniunii Scriitorilor pentru seria „Rebreanu” (1981)
• Premiul Perpessicius pentru ediții critice, acordat de Muzeul Național al Literaturii Române (1981)
• Premiul „B. P. Hasdeu” al Academiei Române (2002)
• Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, Categoria A - „Literatura” (2004)
• Cetățean de onoare al orașului Bistrița (2005)

Bibliografie

• Dicționarul general al literaturii române, coordonator general Eugen Simion, E-K, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005.