Nikolaos Gyzis
| Nikolaos Gyzis | |
.png) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [2][3][4][5][6]  Tinos, Administrația descentralizată a Mării Egee(d), Grecia |
| Decedat | (58 de ani)[3][4][5][2][7] München, Regatul Bavariei, Imperiul German[8] |
| Înmormântat | Nordfriedhof[*] |
| Copii | Tilemachos Gýzis[*][9] |
| Cetățenie |  Grecia |
| Ocupație | pictor cadru didactic universitar[*] profesor artist vizual[*] art educator[*] |
| Limbi vorbite | limba greacă[10] limba germană[10] limba greacă modernă[11] |
| Activitate | |
| Domeniu artistic | arte vizuale[1], sistem educațional[1] |
| Studii | Academia de Arte Frumoase din München, Școala de Arte Frumoase din Atena[*] |
| Profesor pentru | Ștefan Popescu, Nikόlaos Ferekeidis[*], Franz Mohr[*], Menci Clement Crnčić[*] |
| Mișcare artistică | impresionism, Grupul de la München |
| Opere importante | Q12877601[*], The Betrothal of the Children[*] |
Modifică date / text  | |
Nikolaos Gyzis ( în greacă: Νικόλαος Γύζης, n. 1 martie 1842, Sklavochori, Tinos - d. 4 ianuarie 1901) a fost considerat unul dintre cei mai importanți pictori din secolul al XIX-lea. De origine greacă, el a devenit celebru pentru lucrarea Eros și pictorul, care a fost primul tablou de gen. Nikolaos Gyzis a fost cel mai important reprezentant al așa-numitei școli din Grecia, „Școala de la München”.
Biografie
modificare
Nikolaos Gyzis s-a născut pe insula grecească Tinos, în localitatea Sklavochori. În anul 1850 s-a mutat cu familia la Atena, unde a urmat mai târziu cursurile Academiei de Arte Frumoase din capitala Greciei. Cursurile pe care le-a urmat, i-au desăvârșit educația artistică și plastică, ele au fost fundamentul cunoaștințelor sale naturale în pictură. În anul 1865 reușește să câștige o bursă de studii și a plecat să urmeze cursurile Academiei de Arte Frumoase din München, acolo unde va rămâne tot restul vieții. Nikolaos Gysis s-a integrat rapid în atmosfera artistică germană și a devenit în scurt timp unul dintre pictorii cei mai reprezentativi a mișcării artistice grecești, intitulată Școala de la München („Σχολή του Μονάχου”). Opere importante
Din anul 1886, Nikolaus Gysis a îndeplinit funcția de profesor al Academiei de Arte Frumoase din München și și-a schimbat modul de abordare în pictură, trecând de la reprezentările realiste spre compoziții de factură impresionistă. Printre elevii săi s-au numărat Anna May-Rychter,[12] Ștefan Popescu și Octav Băncilă.
La începutul anilor 1870 a revenit în Grecia pentru o perioadă de câțiva ani și pictat mai multe compoziții cu tematică greacă cum au fost Carnavalul de la Atena, Ceremonia Arravoniasmata și pictura După distrugerea Psarei. La bătrânețe abordează pictura religioasă, cea mai cunoscută lucrare a sa fiind Triumful religiei.[13] Picturile lui Nikolaus Gyzis sunt expuse astăzi în muzee și colecíi particulare din Germania și Grecia.
În perioada anilor 1996 - 2001, pictura Școala secretă a fost reprodusă pe reversul bacnotei grecești de 200 de drahme.[14]
Gallery
modificare-
Ηistoria (1892) -
Călugăr capucin -
Eros și pictorul -
Contemplație -
Frizerul (1880) -
După distrugerea Psarei -
Orfanii -
Musulman cu pipă -
Artist's psyche -
Războinic oriental -
Bătrân cu căciulă -
Reclamă pentru țigări
Referințe
modificare- ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ a b Nikolaus Gysis, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ a b Nikolaos Gysis [Gyzes], Gysis [Gyzes], Nikolaos[*]
- ^ a b Nikolaus Gyzis, Opća i nacionalna enciklopedija
- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ „Nikolaos Gyzis”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Nikolaus Gysis (în engleză), RKDartists
- ^ Benezit Dictionary of Artists
- ^ https://topoimnimis.keni.gr/index.php/el/glyptes/item/30-gyzis-tilemaxos Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b Czech National Authority Database, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ [1] Arhivat în , la Wayback Machine. Casa de licitație Hammersite
- ^ NCAW Autumn 02 | Antonis Danos: Nikolaos Gyzis și Școala secretă
- ^ Bank of Greece. Drachma Banknotes & Coins: 200 drachmas. – Retrieved on 27 March 2009. Arhivat în , la Wayback Machine.
