Nineta Gusti
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Decedată (88 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațieactriță Modificați la Wikidata
Prezență online

Nineta Gusti (n. 14/27 noiembrie 1913, Iași – d. 4 iunie 2002, Crevedia, județul Dâmbovița[1]) a fost o actriță română de teatru și film. A primit titlul de Artist Emerit.

BiografieModificare

A copilărit la Vălenii de Munte, în casa pictorului Nicolae Tonitza. Casa copilăriei sale a făcut-o apoi să-și dorească să aibă și ea o casă la țară.[2]

A urmat cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din București, având-o ca profesoară pe Lucia Sturdza-Bulandra. După absolvire, a fost actriță la teatrele Armatei, Bulandra, Nottara și Teatrul de Comedie. A jucat în spectacole precum Steaua fără nume de Mihail Sebastian, Trei surori de Anton Cehov, Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, Omul cu mârțoaga de George Ciprian, Moș Goriot de Honoré de Balzac, Căsătoria de Nikolai Gogol, Casa cu două intrări de Pedro Calderón de la Barca, Filumena Marturano de Eduardo De Filippo, Doctor fără voie de Molière etc. A interpretat roluri și în piesele de teatru radiofonic.

Actrița a afirmat că teatrul a fost marea ei iubire: „la teatru mă simțeam ca la mine acasă; era meseria mea; erau rolurile mele care îmi aparțineau și mi-au fost toate la fel de dragi. Deși aveam emoții puternice de fiecare dată, n-am zbârcit-o niciodată”.[2]

Nineta Gusti a debutat în cinematografie cu un rol în filmul Doi vecini (1959) regizat de Geo Saizescu. A fost căsătorită timp de 15 ani cu actorul Radu Beligan, cu care nu a avut copii. Vorbind despre căsătorie, ea a afirmat următoarele: „cât despre căsătorie, eu nu am ținut niciodată la asta și nici nu cred în ea. Am fost împreună 15 ani cu Radu Beligan, dar nu mai știu câți dintre anii ăștia am fost căsătoriți; noi am fost 15 ani împreună”.[2]

A primit titlul de Artist Emerit (anterior anului 1960). A fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a (1967) „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice”.[3]

Actrița a părăsit Bucureștiul prin 1970, mutându-se la Crevedia, unde a locuit într-o casă țărănească cu curte. Avea în fața casei o grădiniță cu flori pe care o îngrijea.[1] În ultimii ani, a dus un trai mai greu: uneori nu a avut nici măcar lemne cu care să-și încălzească soba, iar acoperișul casei s-a ruinat. UNITER-ul îi trimitea în fiecare lună pachete cu alimente, iar la Gala Artiștilor din 2001 a fost premiată cu 80 de milioane de lei vechi. În februarie 2002 a suferit o pareză, fiind țintuită la pat și trebuind să renunțe la fumat. Vorbind despre moarte cu o lună înainte de deces, Nineta Gusti a spus: „eu nu cred în moarte, ci în plecare; o să plec pe o planetă cu oameni mai buni și mai frumoși care să se iubească între ei”.[2]

Activitatea teatralăModificare

FilmografieModificare

NoteModificare

  1. ^ a b Monica Andrei, Nineta Gusti, actriță: „Cred că plictiseala e o boală, ziarulmetropolis.ro, 3 iunie 2014, accesat 22 aprilie 2017
  2. ^ a b c d ***, Nineta Gusti nu crede în moarte, în Adevărul, 9 mai 2002, accesat 22 aprilie 2017
  3. ^ Decretul nr. 1017 din 6 noiembrie 1967 al Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România privind conferirea de ordine și medalii unor actori, regizori, pictori scenografi și tehnicieni de scenă, publicat în Buletinul Oficial nr. 96 din 7 noiembrie 1967.

Legături externeModificare