Noțiunea este cea mai simplă formă logică existentă la nivel mental. Noțiunile sunt componente ale propozițiilor simple, compuse și complexe. Noțiunea reflectă o serie finită de însușiri și obiectele la care aceste însușiri sunt esențiale.

Noțiunea este o informație minimală coerentă și utilizabilă, relativ la un obiect, acțiune, proprietate, sau eveniment determinat.

Noțiunea poate fi elementară dacă acoperă un câmp de informații ușor accesibil observației și spontan inteligibil, preluabil fără dotări fizice sau intelectuale superioare, sau poate fi subtilă ori complicată, dacă se referă la compartimente ale cunoașterii realității care cer concepte elaborate și capabilitatea desfășurării intelective a unor ierarhii de relații și condiționări multiplu corelate.

Sfera și conținutulModificare

Sfera unei noțiuni constă din mulțimea elementelor individuale cuprinse de noțiune. Conținutul este mulțimea proprietăților caracteristice elementelor noțiunii[1].

Semnificație psihologicăModificare

Un individ oarecare poate avea noțiuni sau informații minimale dar corecte, asupra oricăror obiecte, subiecte, sau situații. Se poate identifica posesia de noțiuni în spațiul acțiunii practice, spre exemplu noțiuni în diferite meserii precum tâmplărie, mecanică, grădinărit, electrotehnică, etc. Posesia unor asemenea noțiuni implică a putea folosi fără accidente și cu rezultate pozitive, diferite unelte, pentru a satisface anumite nevoi sau oferi diferite servicii.

Se pot poseda noțiuni teoretice în știință, în chimie, fizică, genetică, ramuri ale matematicii, sau în alte compartimente conceptuale precum filozofia sau religia. Se mai pot concepe noțiuni în artă, în literatură, muzică, pictură, în relațiile sociale, în conducerea diferitelor întreprinderi, etc.

Un sistem de noțiuni practice implică a putea folosi la un nivel acceptabil dar departe de virtuozitate, diferite unelte materiale, iar a poseda noțiuni teoretice înseamnă a dispune de un volum minim de cunoștințe formale bine organizate care permit permit intelegerea unui anume nivel de modelare sau explicare cantitativă a diferitelor fenomene naturale sau sociale, dar fără creativitate în domeniu.

Posesia de noțiuni în diferite domenii ale tehnologiei sau științei cer o minimă implicare în domeniu și o voință de analiză și înțelegere a procedeelor constructive, dar noțiuni efective nu doar declarative, în artă, dacă prin asemenea noțiuni presupunem posesia de abilități creative specifice, cer talent și efort sistematic. Actul creativ fie el literar, pictural, muzical sau dramatic, nu este accesibil numai dorinței de însușire, el mai cere și calități personale deosebite.

Dacă se limitează sensul 'noțiune' la posesia de informație minimală coerentă, care permite orientarea într-un anume domeniu al practicii umane, atunci noțiunile sunt accesibile încă din copilărie, și se pot transforma în cunoașteri specializate, dacă posesorul noțiunilor le adâncește, le argumentează logic și le folosește sistematic, realizând cunoaștere specializată.

Dacă localizăm în noțiune capacitatea de a produce afirmații sau desfășura acțiuni în spații științific creative de înalt nivel formal, precum fizică ori matematică, sau implicând analize, experiențe și interpretări complicate, cum ar fi genetică, ele nu se însușesc prea ușor. Uneori efortul de a căpăta noțiuni în compartimente subtile ale gândirii creative duc la formarea de concepte false, la obținerea de informații incorecte sau fără relevanță, care nu explicitează procesual și cauzal, câmpul de evenimente asupra cărora se alcătuiesc.

NoteModificare

  1. ^ E. Rusu, De la Thales la Einstein - Gîndirea matematică în perspectivă istorică, Editura Albatros, București, 1967, pp. 15-17-19

BibliografieModificare

  • E. Rusu, De la Thales la Einstein - Gîndirea matematică în perspectivă istorică, Editura Albatros, București, 1967

Vezi șiModificare