Noua Democrație (Grecia)

Noua Democrație
Νέα Δημοκρατία
Néa Dimokratía
Oameni cheie
PreședinteKyriakos Mitsotakis
VicepreședințiAdonis Georgiadis[1]
Kostis Hatzidakis[1]
SecretarPavlos Marinakis
Purtător de cuvântAnastasios Gaitanis
Fondator(i)Konstantinos Karamanlis
Date
Înființat4 octombrie 1974; acum 49 ani, 7 luni și 10 zile (1974-10-04)
Organizație de tineretOrganizația de Tineret a Noii Democrații
Informații
Ideologie oficială
Poziție politicăCentru-dreapta
Afiliere internaționalăPartidul Popular European
Internaționala Centrist-Democrată
Uniunea Democrată Internațională  Modificați la Wikidata
Afiliere europeanăPartidul Popular European
Grup europarlamentarGrupul Partidului Popular European
Culori oficiale     Albastru
Parlamentul Greciei
158 / 300
Parlamentul European
7 / 21
Guvernatori regionali
12 / 13
Consilieri regionali
332 / 703
Primari
35 / 332
Prezență online
www.nd.gr

Noua Democrație (ND; în greacă Νέα Δημοκρατία, transliterat: Néa Dimokratía), este un partid politic din Grecia liberal-conservator.[2][3][4] În politica contemporană a Greciei, Noua Democrație este principalul partid de centru-dreapta[5] și unul dintre cele două mari partide alături de rivalul său istoric, Mișcarea Socialistă Panelenică (PASOK). Noua Democrație și PASOK au fost create ca urmare a răsturnării juntei militare în 1974, și au alternat la conducerea Greciei timp de patru decenii. Ca urmare a declinului electoral al PASOK, Noua Democrație a rămas unul dintre cele două partide mari în Grecia, celălalt fiind Coaliția Stângii Radicale (SYRIZA).

După ce a petrecut patru ani și jumătate în opoziție contra guvernului condus de SYRIZA, Noua Democrație și-a recăpătat majoritatea în Parlamentul Greciei și a revenit la guvernare sub Kyriakos Mitsotakis după alegerile legislative din 2019.

Sprijinul pentru Noua Democrație vine de la o bază largă de electorat, de la centriști la conservatori și naționaliști la post-moderniști. Din punct de vedere geografic, baza sa principală de sprijin se află în zonele rurale ale Greciei, precum și în centrele orașelor Atena și Salonic. Sprijinul pentru partid este în general mai scăzut în zone precum Arta, Ahaia și Creta, cu excepția unor părți din Chania și Rethymno. În mod tradițional, Noua Democrație primește cele mai mari procente în Laconia, Messinia, Kastoria și Serres.

Partidul a fost fondat în 1974 de Konstantinos Karamanlis și în același an a format primul guvern al celei de A Treia Republici Elene. Noua Democrație este membru al Partidului Popular European, cel mai mare partid politic european din 1999, al Internaționalei Centrist-Democrate[6] și al Uniunii Democrate Internaționale.[7]

Ideologie modificare

Poziția politică a partidului Noua Democrație este considerată ca fiind de centru-dreapta.[8][9][10][11][12][13][14][15] Principalele ideologii ale partidului au fost descrise ca fiind liberal-conservatoare,[2][3][4] sau conservator-liberale,[16] creștin democrate,[4][17] și cu o poziție pro-europeană.[18]

Istorie electorală modificare

Alegeri parlamentare modificare

Votul popular la alegerile parlamentare

Alegeri Parlamentul Greciei Poziție Guvern Leader
Voturi % ±pp Locuri câștigate +/−
1974 2,669,133 54.37% New
220 / 300
220 #1 Guvern Konstantinos Karamanlis
1977 2,146,365 41.84% -12.53
171 / 300
49 #1 Guvern
1981 2,034,496 35.88% -5.96
115 / 300
56 #2 Opoziție Georgios Rallis
1985 2,599,681 40.85% +4.97
126 / 300
11 #2 Opoziție Constantine Mitsotakis
Iunie 1989 2,887,488 44.28% +3.43
145 / 300
19 #1 Guvern minoritar
apoi interimar
Noiembrie 1989 3,093,479 46.19% +1.91
148 / 300
3 #1 Guvern interimar
1990 3,088,137 46.89% +0.70
150 / 300
2 #1 Guvern
1993 2,711,737 39.30% -7.59
111 / 300
39 #2 Opoziție
1996 2,586,089 38.12% -1.18
108 / 300
3 #2 Opoziție Miltiadis Evert
2000 2,935,196 42.74% +4.62
125 / 300
17 #2 Opoziție Kostas Karamanlis
2004 3,360,424 45.36% +2.62
165 / 300
40 #1 Guvern
2007 2,994,979 41.87% -3.49
152 / 300
13 #1 Guvern
2009 2,295,967 33.47% -8.40
91 / 300
61 #2 Opoziție
Mai 2012 1,192,103 18.85% -14.62
108 / 300
17 #1 Guvern interimar Antonis Samaras
Iunie 2012 1,825,497 29.66% +10.81
129 / 300
21 #1 Guvern de coaliție
Ianuarie 2015 1,718,694 27.81% -1.85
76 / 300
53 #2 Opoziție
Septembrie 2015 1,526,205 28.09% +0.28
75 / 300
1 #2 Opoziție Vangelis Meimarakis
2019 2,251,411 39.85% +11.76
158 / 300
83 #1 Guvern Kyriakos Mitsotakis
Mai 2023 2,407,860 40.79% +0.94
146 / 300
12 #1 Alegeri anticipate
Iunie 2023 2,113,087 40.55% -0.24
158 / 300
12 #1 Guvern

Alegeri pentru Parlamentul European modificare

Parlamentul European
Alegeri Voturi % ±pp Locuri câștigate +/− Poziție Lider
1981 1,779,462 31.3% New
8 / 24
8 #2 Georgios Rallis
1984 2,266,568 38.1% +6.8
9 / 24
1 #2 Evangelos Averoff
1989 2,647,215 40.5% +2.4
10 / 24
1 #1 Constantine Mitsotakis
1994 2,133,372 32.7% -7.8
9 / 25
1 #2 Miltiadis Evert
1999 2,314,371 36.0% +3.3
9 / 25
0 #1 Kostas Karamanlis
2004A 2,633,961 43.0% +4.7
11 / 24
2 #1
2009 1,655,636 32.3% -10.7
8 / 22
3 #2
2014 1,298,713 22.7% -9.6
5 / 21
3 #2 Antonis Samaras
2019 1,872,814 33.1% +10.4
8 / 21
3 #1 Kyriakos Mitsotakis

A Rezultatele din 2004 sunt comparate cu totalurile combinate pentru totalurile ND și partidul Primăvara Politică în alegerile din 1999.

Note modificare

  1. ^ a b "Kostis Hatzidakis and Adonis Georgiadis appointed New Democracy VPs". To Vima. 18 January 2016.
  2. ^ a b José M. Magone (). The Politics of Southern Europe: Integration into the European Union. Praeger. p. 148. ISBN 978-0-275-97787-0. 
  3. ^ a b Derek W. Urwin (). The Community of Europe: A History of European Integration Since 1945. Routledge. p. 206. ISBN 978-1-317-89252-6. 
  4. ^ a b c Nordsieck, Wolfram (). „Greece”. Parties and Elections in Europe. Accesat în . 
  5. ^ Robert Thomson (). Resolving Controversy in the European Union: Legislative Decision-Making before and after Enlargement. Cambridge University Press. p. 90. ISBN 978-1-139-50517-8. 
  6. ^ „Parties”. Centrist Democrat International. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Member parties”. International Democrat Union. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ Pappas, Takis S.; Dinas, Elias (). „From Opposition to Power: Greek Conservatism Reinvented”. South European Society and Politics. 11 (3–4): 477–495. doi:10.1080/13608740600856520. ISSN 1360-8746. 
  9. ^ Thomson, Robert (). Resolving Controversy in the European Union: Legislative Decision-Making before and after Enlargement (în engleză). Cambridge University Press. ISBN 978-1-139-50517-8. 
  10. ^ Bailey, David; Waele, Jean-Michel De; Escalona, Fabien; Vieira, Mathieu (). European Social Democracy During the Global Economic Crisis: Renovation Or Resignation? (în engleză). Manchester University Press. ISBN 978-0-7190-9195-7. 
  11. ^ Hutter, Swen; Kriesi, Hanspeter (). European Party Politics in Times of Crisis (în engleză). Cambridge University Press. ISBN 978-1-108-48379-7. 
  12. ^ Montgomery, Molly (). „The center right ousts leftists in Greece”. Brookings (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ „Greek elections: landslide victory for centre-right New Democracy party”. the Guardian (în engleză). . Accesat în . 
  14. ^ „Greece elections: Centre-right regains power under Kyriakos Mitsotakis”. BBC News (în engleză). . Accesat în . 
  15. ^ „Greek Centre-Right Party Wins Landslide Election Victory”. Balkan Insight (în engleză). . Accesat în . 
  16. ^ Jörg Arnold (). „Criminal Law as a Reaction to System Crime: Policy for Dealing with the Past in European Transitions”. În Jerzy W. Borejsza; Klaus Ziemer. Totalitarian and Authoritarian Regimes in Europe: Legacies and Lessons from the Twentieth Century. Berghahn Books. p. 410. ISBN 1-57181-641-0. 
  17. ^ Lawrence Ezrow (). „Electoral systems and party responsiveness”. În Norman Schofield; Gonzalo Caballero. Political Economy of Institutions, Democracy and Voting. Springer Science & Business Media. p. 320. ISBN 978-3-642-19519-8. 
  18. ^ „Greece”. Europe Elects (în engleză). Accesat în .