Noua Democrație (Grecia)
| Noua Democrație | |
| Νέα Δημοκρατία Néa Dimokratía | |
 | |
| Oameni cheie | |
|---|---|
| Președinte | Kyriakos Mitsotakis |
| Vicepreședinți | Adonis Georgiadis[1] Kostis Hatzidakis[1] |
| Secretar | Pavlos Marinakis |
| Purtător de cuvânt | Anastasios Gaitanis |
| Fondator(i) | Konstantinos Karamanlis |
| Date | |
| Înființat | octombrie 4, 1974 |
| Organizație de tineret | Organizația de Tineret a Noii Democrații |
| Informații | |
| Ideologie oficială | |
| Poziție politică | Centru-dreapta |
| Afiliere internațională | Partidul Popular European Internaționala Centrist-Democrată Uniunea Democrată Internațională  |
| Afiliere europeană | Partidul Popular European |
| Grup europarlamentar | Grupul Partidului Popular European |
| Culori oficiale | Albastru |
| Parlamentul Greciei | 158 / 300 |
| Parlamentul European | 7 / 21 |
| Guvernatori regionali | 12 / 13 |
| Consilieri regionali | 332 / 703 |
| Primari | 35 / 332 |
| Prezență online | |
| www.nd.gr | |
Modifică date / text  | |
Noua Democrație (ND; în greacă Νέα Δημοκρατία, transliterat: Néa Dimokratía), este un partid politic din Grecia liberal-conservator.[2][3][4] În politica contemporană a Greciei, Noua Democrație este principalul partid de centru-dreapta[5] și unul dintre cele două mari partide alături de rivalul său istoric, Mișcarea Socialistă Panelenică (PASOK). Noua Democrație și PASOK au fost create ca urmare a răsturnării juntei militare în 1974, și au alternat la conducerea Greciei timp de patru decenii. Ca urmare a declinului electoral al PASOK, Noua Democrație a rămas unul dintre cele două partide mari în Grecia, celălalt fiind Coaliția Stângii Radicale (SYRIZA).
După ce a petrecut patru ani și jumătate în opoziție contra guvernului condus de SYRIZA, Noua Democrație și-a recăpătat majoritatea în Parlamentul Greciei și a revenit la guvernare sub Kyriakos Mitsotakis după alegerile legislative din 2019.
Sprijinul pentru Noua Democrație vine de la o bază largă de electorat, de la centriști la conservatori și naționaliști la post-moderniști. Din punct de vedere geografic, baza sa principală de sprijin se află în zonele rurale ale Greciei, precum și în centrele orașelor Atena și Salonic. Sprijinul pentru partid este în general mai scăzut în zone precum Arta, Ahaia și Creta, cu excepția unor părți din Chania și Rethymno. În mod tradițional, Noua Democrație primește cele mai mari procente în Laconia, Messinia, Kastoria și Serres.
Partidul a fost fondat în 1974 de Konstantinos Karamanlis și în același an a format primul guvern al celei de A Treia Republici Elene. Noua Democrație este membru al Partidului Popular European, cel mai mare partid politic european din 1999, al Internaționalei Centrist-Democrate[6] și al Uniunii Democrate Internaționale.[7]
Ideologie
modificarePoziția politică a partidului Noua Democrație este considerată ca fiind de centru-dreapta.[8][9][10][11][12][13][14][15] Principalele ideologii ale partidului au fost descrise ca fiind liberal-conservatoare,[2][3][4] sau conservator-liberale,[16] creștin democrate,[4][17] și cu o poziție pro-europeană.[18]
Istorie electorală
modificareAlegeri parlamentare
modificareVotul popular la alegerile parlamentare
 |
Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki. |
| Alegeri | Parlamentul Greciei | Poziție | Guvern | Leader | ||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Voturi | % | ±pp | Locuri câștigate | +/− | ||||
| 1974 | 2,669,133 | 54.37% | New | 220 / 300
|
▲ 220 | #1 | Guvern | Konstantinos Karamanlis |
| 1977 | 2,146,365 | 41.84% | -12.53 | 171 / 300
|
▼ 49 | #1 | Guvern | |
| 1981 | 2,034,496 | 35.88% | -5.96 | 115 / 300
|
▼ 56 | #2 | Opoziție | Georgios Rallis |
| 1985 | 2,599,681 | 40.85% | +4.97 | 126 / 300
|
▲ 11 | #2 | Opoziție | Constantine Mitsotakis |
| Iunie 1989 | 2,887,488 | 44.28% | +3.43 | 145 / 300
|
▲ 19 | #1 | Guvern minoritar apoi interimar | |
| Noiembrie 1989 | 3,093,479 | 46.19% | +1.91 | 148 / 300
|
▲ 3 | #1 | Guvern interimar | |
| 1990 | 3,088,137 | 46.89% | +0.70 | 150 / 300
|
▲ 2 | #1 | Guvern | |
| 1993 | 2,711,737 | 39.30% | -7.59 | 111 / 300
|
▼ 39 | #2 | Opoziție | |
| 1996 | 2,586,089 | 38.12% | -1.18 | 108 / 300
|
▼ 3 | #2 | Opoziție | Miltiadis Evert |
| 2000 | 2,935,196 | 42.74% | +4.62 | 125 / 300
|
▲ 17 | #2 | Opoziție | Kostas Karamanlis |
| 2004 | 3,360,424 | 45.36% | +2.62 | 165 / 300
|
▲ 40 | #1 | Guvern | |
| 2007 | 2,994,979 | 41.87% | -3.49 | 152 / 300
|
▼ 13 | #1 | Guvern | |
| 2009 | 2,295,967 | 33.47% | -8.40 | 91 / 300
|
▼ 61 | #2 | Opoziție | |
| Mai 2012 | 1,192,103 | 18.85% | -14.62 | 108 / 300
|
▲ 17 | #1 | Guvern interimar | Antonis Samaras |
| Iunie 2012 | 1,825,497 | 29.66% | +10.81 | 129 / 300
|
▲ 21 | #1 | Guvern de coaliție | |
| Ianuarie 2015 | 1,718,694 | 27.81% | -1.85 | 76 / 300
|
▼ 53 | #2 | Opoziție | |
| Septembrie 2015 | 1,526,205 | 28.09% | +0.28 | 75 / 300
|
▼ 1 | #2 | Opoziție | Vangelis Meimarakis |
| 2019 | 2,251,411 | 39.85% | +11.76 | 158 / 300
|
▲ 83 | #1 | Guvern | Kyriakos Mitsotakis |
| Mai 2023 | 2,407,860 | 40.79% | +0.94 | 146 / 300
|
▼ 12 | #1 | Alegeri anticipate | |
| Iunie 2023 | 2,113,087 | 40.55% | -0.24 | 158 / 300
|
▲ 12 | #1 | Guvern | |
Alegeri pentru Parlamentul European
modificare| Parlamentul European | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| Alegeri | Voturi | % | ±pp | Locuri câștigate | +/− | Poziție | Lider |
| 1981 | 1,779,462 | 31.3% | New | 8 / 24
|
▲ 8 | #2 | Georgios Rallis |
| 1984 | 2,266,568 | 38.1% | +6.8 | 9 / 24
|
▲ 1 | #2 | Evangelos Averoff |
| 1989 | 2,647,215 | 40.5% | +2.4 | 10 / 24
|
▲ 1 | #1 | Constantine Mitsotakis |
| 1994 | 2,133,372 | 32.7% | -7.8 | 9 / 25
|
▼ 1 | #2 | Miltiadis Evert |
| 1999 | 2,314,371 | 36.0% | +3.3 | 9 / 25
|
▬ 0 | #1 | Kostas Karamanlis |
| 2004A | 2,633,961 | 43.0% | +4.7 | 11 / 24
|
▲ 2 | #1 | |
| 2009 | 1,655,636 | 32.3% | -10.7 | 8 / 22
|
▼ 3 | #2 | |
| 2014 | 1,298,713 | 22.7% | -9.6 | 5 / 21
|
▼ 3 | #2 | Antonis Samaras |
| 2019 | 1,872,814 | 33.1% | +10.4 | 8 / 21
|
▲ 3 | #1 | Kyriakos Mitsotakis |
A Rezultatele din 2004 sunt comparate cu totalurile combinate pentru totalurile ND și partidul Primăvara Politică în alegerile din 1999.
Note
modificare- ^ a b "Kostis Hatzidakis and Adonis Georgiadis appointed New Democracy VPs". To Vima. 18 January 2016.
- ^ a b José M. Magone (). The Politics of Southern Europe: Integration into the European Union. Praeger. p. 148. ISBN 978-0-275-97787-0.
- ^ a b Derek W. Urwin (). The Community of Europe: A History of European Integration Since 1945. Routledge. p. 206. ISBN 978-1-317-89252-6.
- ^ a b c Nordsieck, Wolfram (). „Greece”. Parties and Elections in Europe. Accesat în .
- ^ Robert Thomson (). Resolving Controversy in the European Union: Legislative Decision-Making before and after Enlargement. Cambridge University Press. p. 90. ISBN 978-1-139-50517-8.
- ^ „Parties”. Centrist Democrat International. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Member parties”. International Democrat Union. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Pappas, Takis S.; Dinas, Elias (). „From Opposition to Power: Greek Conservatism Reinvented”. South European Society and Politics. 11 (3–4): 477–495. doi:10.1080/13608740600856520. ISSN 1360-8746.
- ^ Thomson, Robert (). Resolving Controversy in the European Union: Legislative Decision-Making before and after Enlargement (în engleză). Cambridge University Press. ISBN 978-1-139-50517-8.
- ^ Bailey, David; Waele, Jean-Michel De; Escalona, Fabien; Vieira, Mathieu (). European Social Democracy During the Global Economic Crisis: Renovation Or Resignation? (în engleză). Manchester University Press. ISBN 978-0-7190-9195-7.
- ^ Hutter, Swen; Kriesi, Hanspeter (). European Party Politics in Times of Crisis (în engleză). Cambridge University Press. ISBN 978-1-108-48379-7.
- ^ Montgomery, Molly (). „The center right ousts leftists in Greece”. Brookings (în engleză). Accesat în .
- ^ „Greek elections: landslide victory for centre-right New Democracy party”. the Guardian (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Greece elections: Centre-right regains power under Kyriakos Mitsotakis”. BBC News (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Greek Centre-Right Party Wins Landslide Election Victory”. Balkan Insight (în engleză). . Accesat în .
- ^ Jörg Arnold (). „Criminal Law as a Reaction to System Crime: Policy for Dealing with the Past in European Transitions”. În Jerzy W. Borejsza; Klaus Ziemer. Totalitarian and Authoritarian Regimes in Europe: Legacies and Lessons from the Twentieth Century. Berghahn Books. p. 410. ISBN 1-57181-641-0.
- ^ Lawrence Ezrow (). „Electoral systems and party responsiveness”. În Norman Schofield; Gonzalo Caballero. Political Economy of Institutions, Democracy and Voting. Springer Science & Business Media. p. 320. ISBN 978-3-642-19519-8.
- ^ „Greece”. Europe Elects (în engleză). Accesat în .