Nu-mi place ziua de luni

film din 1971 regizat de Tadeusz Chmielewski
Nu-mi place ziua de luni

Afișul românesc al filmului
Rating
Titlu originalI Hate Mondays
Nie lubię poniedziałku
Genfilm de comedie[1]  Modificați la Wikidata
RegizorTadeusz Chmielewski[*][[Tadeusz Chmielewski (Polish film director, screenwriter and film producer (1927-2016))|​]]  Modificați la Wikidata
ScenaristTadeusz Chmielewski[*][[Tadeusz Chmielewski (Polish film director, screenwriter and film producer (1927-2016))|​]]  Modificați la Wikidata
StudioZespół Filmowy „Plan”[*]  Modificați la Wikidata
Director de imagineMieczysław Jahoda[*]  Modificați la Wikidata
MuzicaJerzy Matuszkiewicz[*][[Jerzy Matuszkiewicz (muzician polonez)|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieJerzy Turek[*][[Jerzy Turek (actor polonez)|​]] (Zygmunt Bączyk, zaopatrzeniowiec z Sulęcic)
Adam Mularczyk (kierowca taksówki)
Bogusz Bilewski[*][[Bogusz Bilewski (actor polonez)|​]] (kierowca z Maszynohurtu)
Andrzej Gawroński[*] (kierowca Władek)
Mieczysław Czechowicz[*][[Mieczysław Czechowicz (actor (1930-1991))|​]] (bandyta w napadzie na bank)
Andrzej Herder[*][[Andrzej Herder (actor polonez)|​]] (milicjant, tata Jacka)
Kazimierz Witkiewicz[*][[Kazimierz Witkiewicz (actor polonez)|​]] (Włoch Francesco Rovanelli)
Zygmunt Apostoł[*][[Zygmunt Apostoł (actor polonez)|​]] (artysta)
Stefan Szmidt[*][[Stefan Szmidt (actor polonez)|​]] (kierowca niemający chorągiewki)
Zbigniew Sulikowski[*][[Zbigniew Sulikowski |​]] (Jacek, syn milicjanta)
Jadwiga Wejcman[*][[Jadwiga Wejcman (actriță poloneză)|​]] (milicjantka – dyspozytorka dyżurna)
Joanna Kasperska[*][[Joanna Kasperska (actriță poloneză)|​]] (kierownik biura matrymonialnego)
Ludwik Kasendra[*][[Ludwik Kasendra (actor polonez)|​]] (pracownik biura matrymonialnego)
Halina Kowalska[*][[Halina Kowalska (actriță poloneză)|​]] (Marianna, klientka biura matrymonialnego)
Juliusz Kalinowski[*][[Juliusz Kalinowski (actor polonez)|​]] (dziadek, emerytowany woźny szkolny)
Teofila Koronkiewicz[*][[Teofila Koronkiewicz (actriță poloneză)|​]] (starsza pani)
...încă 23  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata98 min.  Modificați la Wikidata
Țara Polonia  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba poloneză  Modificați la Wikidata
Prezență online

Nu-mi place ziua de luni (în poloneză Nie lubię poniedziałku) este un film de comedie polonez în culori din 1971, regizat de Tadeusz Chmielewski⁠(d) după un scenariu original propriu.[2][3][4][5] Acțiunea filmului are loc într-o zi nefericită de luni – din zori până la amurg – în orașul Varșovia și prilejuiește împletirea în mod bizar a destinelor mai multor oameni.[6][7]

Nu-mi place ziua de luni a fost primit în mare parte pozitiv de critici și s-a bucurat de o popularitate considerabilă în rândul spectatorilor și telespectatorilor,[8] deși după mai mulți ani a fost remarcat un sens ideologic al filmului. Filmul a fost remasterizat digital pe suport Blu-ray și a fost lansat din nou în anul 2019.

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Viețile a vreo duzină de oameni se împletesc prin coincidență într-un mod amuzant sau mai nefericit într-o zi însorită de luni (15 septembrie, începutul anilor 1970) la Varșovia. Totul începe cu sosirea în oraș a unui delegat al unei cooperative comunale (Jerzy Turek⁠(d)) în căutarea unor piese pentru o combină de recoltat. Din cauza unui conflict cu un șofer de taxi (Adam Mularczyk) nemulțumit pentru că face în mod constant călătorii „goale”, el este confundat cu o persoană importantă.[6][7]

În acest timp, industriașul italian Francesco Rovanelli (Kazimierz Witkiewicz⁠(d)) ajunge la Varșovia pentru a semna un contract comercial, dar directorul companiei, care trebuia să-l primească la aeroport, rămâne blocat în liftul clădirii. Italianul este întâmpinat de un grup de gorali care așteptau însă pe un polonez stabilit mai demult la Chicago și urcă într-un taxi greșit, pierzându-se în centrul unui oraș străin. În cele din urmă, ajunge într-o agenție matrimonială care duce lipsă de bărbați, unde este primit ca un salvator. Francesco o cunoaște acolo pe Marianna (Halina Kowalska⁠(d)), o frumoasă vânzătoare de produse cosmetice, aflată într-o permanentă stare de excitare erotică datorită folosirii parfumului „Sex”, iar cei doi sunt atrași unul de celălalt, până când italianul își amintește motivele inițiale ale sosirii lui la Varșovia și încearcă să-și găsească partenerii de afaceri. În continuare el dejoacă accidental un jaf bancar.[6]

Un milițian (Andrzej Herder⁠(d)) care dirijează circulația într-o intersecție trebuie să aibă grijă și de fiul său cel mic, deoarece grădinița este închisă din cauza unei epidemii de rubeolă, iar soția sa (Joanna Kasperska⁠(d)) nu poate lipsi de la agenția matrimonială pe care o conduce. Din acest motiv, milițianul oprește toate femeile care traversează pe culoarea roșie a semaforului și le convinge să devină bone pentru băiețelul pe care tatăl său l-a adus cu el la post. Astfel, toți cei care încalcă regulile de circulație sunt nevoiți să aibă grijă de copil. În același timp, un muncitor în construcții (Czesław Lasota⁠(d)), obosit ca urmare a faptului că lucra în două locuri, adoarme pe o platformă încărcată și este ridicat de o macara turn la înălțime, iar actorul Bohdan Łazuka⁠(d), aflat în stare de ebrietate, încearcă să ajungă acasă, mergând pe jos prin Varșovia.[6]

Distribuție

modificare
 
Actorul Bohdan Łazuka⁠(d) (începutul secolului al XXI-lea)

Producție

modificare
 
Motocicleta MZ⁠(d), condusă în film de milițianul, care este tatăl lui Jacek
 
Mercedes-Benz W110, modelul de autoturism folosit în acest film

Ideea filmului Nu-mi place ziua de luni a fost improvizată pe loc de regizorul Tadeusz Chmielewski⁠(d) în timpul unei discuții. Noul șef al cinematografiei poloneze, Czesław Wiśniewski, căruia abia i-a fost prezentat, l-a întrebat pe regizor despre următorul său proiect, iar Chmielewski a răspuns după o clipă de gândire: „Mă gândesc să fac un fel de agendă telefonică. În film ar fi atâtea personaje câte ar încăpea într-un lungmetraj.”.[9] Întrebat de Wiśniewski dacă acel film va fi o comedie, Chmielewski ar fi răspuns: „Mai degrabă da, dar nimeni nu va aproba un astfel de scenariu. Se bazează prea mult pe improvizație.”.[9] Wisniewski i-a telefonat regizorului a doua zi pentru a-i spune că a fost aprobată intrarea în producție a filmului, deși Chmielewski nici măcar nu începuse să scrie acel scenariu.[9] Câțiva ani mai târziu, Chmielewski a povestit că, după procesul de producție stresant al filmului Cum am declanșat Al Doilea Război Mondial: „Un monstru a fost creat din nou din nimic, adică dintr-un cap gol, multe nopți nedormite și teama de rezultatul final”.[9]

Nu-mi place ziua de luni a fost produs în anul 1971 de Zespół Filmowy „Plan”⁠(d) sub conducerea directorului de producție Stanisław Daniel. Scenariul filmului a fost scris de Chmielewski, care a îndeplinit și sarcinile de regizor. Filmările au fost realizate pe peliculă color sub coordonarea lui Mieczysław Jahoda⁠(d).[6] S-a filmat în diferite locuri ale Varșoviei: ul. Bednarska⁠(d), Świętokrzyska⁠(d) nr. 12 – în fața clădirii Ministerului Finanțelor⁠(d), Aeroportul Okęcie, oficiul poștal de pe ul. Grochowska⁠(d), ul. Kasprzaka⁠(d), Al. Jerozolimskie⁠(d), berăria de pe ul. Emilii Plater⁠(d), sala de dans „Sofia” de pe ul. Smolna⁠(d), clădirea „Zachęta⁠(d)” din pl. Stanisława Małachowskiego, complexul rezidențial „Za Żelazną Bramą⁠(d)”, pe străzile: Kościelna⁠(d), Świętojerska⁠(d), Marszałkowska⁠(d), Monumentul Eroilor Varșoviei⁠(d), bloucile de pe ul. Czerniakowska⁠(d), parfumeria de la intersecția străzilor Marszałkowska și Nowogrodzka⁠(d), Pasaż Wiecha⁠(d), Palatul Culturii și Științei (Pałac Kultury i Nauki), Scuarul Hoover (Skwer Hoovera), intersecția formată de Aleja Prymasa Tysiąclecia⁠(d) cu ul. Kasprzaka,[6] inclusiv complexul rezidențial Pańska⁠(d).[10]

Decorurile au fost proiectate de Halina Dobrowolska⁠(d), muzica a fost compusă de Jerzy „Duduś” Matuszkiewicz⁠(d), iar montajul a fost realizat de Maria Orłowska. Lungimea peliculei este de 2850 de metri, iar durata filmului este de 98 de minute.[6]

Recepție

modificare

Premiera filmului Nu-mi place ziua de luni a avut loc pe 27 august 1971,[11] într-o dublă proiecție cu reportajul Uppsala produs de studioul Wytwórnia Filmów Oświatowych⁠(d) (WFO).[12] Filmul a fost vizionat în cinematografele din Polonia de două milioane de spectatori.[13]

Câțiva ani mai târziu, expertul filmolog Artur Majer a vorbit în termeni elogioși despre filmul lui Chmielewski, susținând că „ceea ce iese în prim-plan în creația lui Chmielewski este […] trecerea de la un personaj la un alt personaj și – aparent accidental – conectarea firelor individuale între ele. Niciunul dintre personaje nu este ridiculizat aici, pentru că oricare ar fi ele, nefericita zi de luni este de vină pentru starea, atitudinea și comportamentul lor. […] Lirismul, lejeritatea și ritmul existente în film se dovedesc din nou a fi principalele caracteristici ale cinematografiei lui Chmielewski”.[14] Jurnalista și critica de film Barbara Hollender⁠(d) a scris că, în Nu-mi place ziua de luni, regizorul „a creat un portret colectiv al varșovienilor și al orașului: plin de absurdități și de nouvorbă socialistă care se revarsă din ecranele televizoarelor, dar și plin de dor și de oameni care își caută locul în această lume deloc ușoară”.[15] Publicista Sonia Miniewicz a rezumat că „în ciuda trecerii timpului, Nu-mi place ziua de luni nu a îmbătrânit deloc și se bucură încă de numele de comedie cult”.[9]

Acuzațiile referitoare la Nu-mi place ziua de luni s-au referit în primul rând la mesajul ideologic al filmului. Profesoara universitară de istorie Grażyna Szelągowska (specializată în istoria filmului) a remarcat că în acest film „se poate vedea simpatia pentru oraș și entuziasmul incontestabil din primii ani ai epocii lui Edward Gierek”.[16] Criticul Dawid Konieczka de la portalul Film.org.pl, deși a evaluat pozitiv filmul, a mai afirmat că „filmul lui Chmielewski este un fel de laur (în sens pozitiv) pentru Varșovia, care amintește de simfoniile metropolitane din anii 1920”.[17]

  1. ^ „Nu-mi place ziua de luni”, Internet Movie Database 
  2. ^ Anna G. Piotrowska, „Irony in Polish Punk of the 1980s as a Form of Contestation”, în Henrik G. Bastiansen, Martin Klimke și Rolf Werenskjold (ed.), Media and the Cold War in the 1980s: Between Star Wars and Glasnost, Palgrave Macmillan, Cham, 2018, p. 157.
  3. ^ Marek Haltof, Polish Cinema: A History, Berghahn Books, New York – Oxford, 2019, p. 436.
  4. ^ „Nie lubię poniedziałku | Śródmieście w kadrze”. Śródmieście Dzielnica m.st. Warszawy. . Accesat în . 
  5. ^ „I Hate Monday - Films - Studio Filmowe Kadr”. sfkadr.com. 
  6. ^ a b c d e f g pl Nie lubię poniedziałku în baza de date filmpolski.pl
  7. ^ a b pl Nie lubię poniedziałku în baza de date filmweb.pl
  8. ^ Marek Haltof, Historical Dictionary of Polish Cinema, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham, MD, 2015, p. xxviii.
  9. ^ a b c d e Sonia Miniewicz (). „«Nie lubię poniedziałku» Tadeusza Chmielewskiego: komedia z głowy”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Majewski, Jerzy S. (). Spacerownik. Warszawa w filmie. Warszawa: Wydawnictwo Agora. p. 235. ISBN 978-83-268-2388-6. 
  11. ^ „Nie lubię poniedziałku”. Stowarzyszenie Filmowców Polskich. Accesat în . 
  12. ^ „Idziemy do kina”. Film. Warszawa: Wydawnictwa Artystyczne i Filmowe. 28–29: 21. . 
  13. ^ „Mija 50. lat od premiery «Nie lubię poniedziałku». Co decyduje o fenomenie filmu?”. PolskieRadio.pl. Accesat în . 
  14. ^ Artur Majer (). „Śmiech i nadzieja”. Tygodnik Powszechny. Accesat în . 
  15. ^ Barbara Hollender (). „Tadeusz Chmielewski. Umiał śmiać się z Polaków” (în poloneză). Rzeczpospolita. Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ Grażyna Szelągowska (), „Warszawa w filmie czasów PRL – mit i prawda historyczna”, Przegląd Humanistyczny, 429 (03), p. 60, ISSN 0033-2194, accesat în  
  17. ^ Dawid Konieczka (). „Nie lubię poniedziałku. Pozdrowienia z Warszawy”. film.org.pl. Accesat în . 

Legături externe

modificare