O dramă în Mexic

O dramă în Mexic (franceză: Un drame au Mexique) este o povestire scrisă de Jules Verne în 1850 sub titlul Les premiers navires de la marine mexicaine (Primele nave ale marinei mexicane). Povestirea a apărut pentru prima oară în numărul din iulie 1851 al publicației Musée des familles cu trei ilustrații semnate de Eugène Forest și Alexandre de Bar. O versiune revizuită, cu șase ilustrații realizate de Férat, a fost publicată împreună cu romanul Michel Strogoff.

Intriga

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

În octombrie 1825, în apropiere de Guam, la bordul a două nave de război spaniole izbucnește o revoltă condusă de locotenentul Martinez. Conspiratorii îl asasinează pe căpitanul Don Orteva și preiau comanda navelor, pe care intenționează să le vândă guvernului mexican, care nu are în dotare asemenea vase. Aspirantul Pablo și contramaistrul Jacopo, deși fideli căpitanilor asasinați, se alătură răsculaților.

Ajunși la Acapulco, locotenentul Martinez și acolitul său, José, sunt nevoiți să pornească într-o călătorie către Mexico City pentru a rezolva problemele administrative. Drumul lor este presărat cu ghinion. Ei se întâlnesc cu șerpi veninoși, izvoarele pe care le găsesc sunt secate, cai le sunt uciși într-o avalanșă, iar o ploaie torențială le afectează proviziile. Împins în pragul nebuniei, Martinez îl ucide pe José și își continuă drumul singur. Ajuns la un pod întins peste abis se prăbușește în gol atunci când frânghiile de susținere sunt tăiate de Pablo și Jacopo, care îi urmăriseră pe cei doi de la plecarea din Acapulco.

Comentarii

Această povestire constituie prima încercare literară ^[1] publicată sub numele lui Jules Verne^[2]. Pitre-Chevalier, director la Musée des familles, era prieten cu Jules Verne și i-a lăsat mână liberă în ceea ce privește scrierile sale, ceea ce i-a permis autorului să dea frâu liber romantismului său exacerbat. Povestirea dă impresia unei uverturi a Călătoriilor extraordinare, conținând rețeta completă: "descrieri tehnice și geografice, aventuri a la Fenimore Cooper^[3], bande de tâlhari, un crescendo de final, dezlănțuirea celor patru elemente ale naturii (apa - ploaia și torentele, aerul - furtuna, pământul - cutremurul care afectează muntele și focul - erupția vulcanului)^[4]". Aici apare primul vulcan vernian, care va deveni ulterior unul dintre elementele cheie ale operei scriitorului francez. Verne își permite chiar și câteva aluzii erotice, iar violența este deja prezentă prin asasinarea lui Don Orteva și prin finalul compus sub forma unui delir fantastic.

În teza sa, Charles-Noël Martin^[5] analizează scrierile din tinerețe ale autorului, remarcând romantismul dovedit de versiunile originale și deplângând ignorarea acestor texte inițiale^[6].

După douăzeci și cinci de ani, Verne a reluat textul la cerea lui Hetzel, pentru a-l publica la sfârșitul romanului Mihail Strogoff, al cărui al doilea volum era considerat prea scurt. Scriitorul a condensat narațiunea și a suprimat toate înfloriturile romantice^[7].

Teme abordate în cadrul povestirii

Trădarea, personificată de locotenentul Martinez (care se apropie mult de personajul André Vasling din O iarnă printre ghețari]
Descoperirea Mexicului - geografia, flora și fauna sa
Civilizația mexicană - gastronomia și arta sa
Analiza raselor cuprinse sub titulatura de "mexicani"
Răzbunarea

Lista personajelor

Jacopo - contramaistru pe vasul Constanzia
José - gabier
Locotenentul Martinez - secund pe vasul Constanzia
Căpitanul don Orteva - comandantul vasului Constanzia
Pablo - suplinitorul lui Martinez
Căpitanul don Roque de Guzuarte - comandantul vasului Asia

Traduceri în limba română

1924 - Noul Cain - traducere George B. Rareș
1942 - "O dramă în Mexic" - în volumul Printre ghețurile eterne, Ed. Cultura Românească

Note

^ Deși a apărut în anul 1850, Les Pailles rompues, editată de Beck, este o piesă de teatru și, ca atare, face parte din altă categorie a operei verniene.
^ A apărut în Musée des Familles. Lectures du soir. Seria a doua. Vol. 8. Nr. 10. Iulie 1851. Cf. Piero Gondolo della Riva: Bibliographie analytique de toutes les œuvres de Jules Verne. Vol. I. Societatea Jules Verne. 1977
^ Într-o scrisoare către tatăl său, Verne scria că "e doar o simplă poveste de aventuri în stilul lui Cooper, pe care am localizat-o în Mexic (martie 1851, retipărită în "Jules Verne: 63 de scrisori", Buletinul Societății Jules Verne 11-13, 1938: 64). Mai mult, Verne îl omagiază pe Fenimore Cooper la sfârșitul povestirii.
^ Vezi Olivier Dumas. Buletinul Societății Jules Verne 96. Pag. 3.
^ Cercetări asupra naturii, originii și tratamentului științei în opera lui Jules Verne, teză de doctorat susținută pe 23 iunie 1980 la Sorbona. Pag. 245-252
^ Astăzi au fost publicate toate versiunile originale ale povestirilor verniene
^ Pasaj preluat parțial din studiul lui Olivier Dumas, apărut în nr. 96 al buletinului, în 1990

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de O dramă în Mexic

O dramă în Mexic Arhivat în 6 septembrie 2006, la Wayback Machine. - textul în franceză

[1] Deși a apărut în anul 1850, Les Pailles rompues, editată de Beck, este o piesă de teatru și, ca atare, face parte din altă categorie a operei verniene.

[2] A apărut în Musée des Familles. Lectures du soir. Seria a doua. Vol. 8. Nr. 10. Iulie 1851. Cf. Piero Gondolo della Riva: Bibliographie analytique de toutes les œuvres de Jules Verne. Vol. I. Societatea Jules Verne. 1977

[3] Într-o scrisoare către tatăl său, Verne scria că "e doar o simplă poveste de aventuri în stilul lui Cooper, pe care am localizat-o în Mexic (martie 1851, retipărită în "Jules Verne: 63 de scrisori", Buletinul Societății Jules Verne 11-13, 1938: 64). Mai mult, Verne îl omagiază pe Fenimore Cooper la sfârșitul povestirii.

[4] Vezi Olivier Dumas. Buletinul Societății Jules Verne 96. Pag. 3.

[5] Cercetări asupra naturii, originii și tratamentului științei în opera lui Jules Verne, teză de doctorat susținută pe 23 iunie 1980 la Sorbona. Pag. 245-252

[6] Astăzi au fost publicate toate versiunile originale ale povestirilor verniene

[7] Pasaj preluat parțial din studiul lui Olivier Dumas, apărut în nr. 96 al buletinului, în 1990

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]