O duminică în familie

film din 1970 regizat de Jaroslav Papoušek
O duminică în familie
Ecce Homo Homolka
Gencomedie
RegizorJaroslav Papoušek
ScenaristJaroslav Papoušek
ProducătorRudolf Hájek
StudioStudioul Barrandov
Director de imagineJozef Ort-Šnep
MontajJiřina Lukešová
MuzicaKarel Mares
DistribuțieJosef Šebánek
Marie Motlová
František Husák
Helena Růžičková
Petr Forman
Matěj Forman
Premiera8 martie 1970
Premiera în România  (1971-03-31)
Durata79 minute
alb-negru
ȚaraCehoslovacia Cehoslovacia
Locul acțiuniiPraga  Modificați la Wikidata
Limba originalăcehă
Disponibil în românăsubtitrat
Urmat deO duminică pierdută (1971)
Prezență online

O duminică în familie (titlul original: Ecce Homo Homolka) este un film de comedie cehoslovac, realizat în 1969 de regizorul Jaroslav Papoušek având protagoniști actorii Josef Šebánek, Marie Motlová, František Husák, Helena Růžičková. În film joacă și cei doi copii gemeni ai regizorului Milos Forman, Petr Forman și Matěj Forman. Este primul film din trilogia familiei „Homolka” și face parte din noul val cehoslovac.

Conținut modificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Familia Homolka și-a găsit locul de recreere, demn de un popas duminical, un petec de iarbă la umbra copacilor, aproape de apa unui pârâu. Au venit asemenea altora, să-și petreacă ziua de sărbătoare la aer liber, în pădure. Caută bureți, au pus vinul la rece, tata și copii se scaldă, mama și-a adus aminte că a făcut cândva balet si acum, deși teribil de grasă, zburdă cu mișcări grațioase. Bunicul și bunica dorm în tihnă pe pătură. Totul pare frumos și mai ales nevinovat. Dar pacea familială e spartă de un strigăt: Ajutor! Ajutor! Undeva în pădure cineva este în primejdie. Nimeni însă din cei aflați în mijlocul naturii nu încearcă să afle ce s-a întâmplat. Nimeni nu vrea sa aibă de-a face cu lucruri neobișnuite, periculoase. Acel „strigăt” nu face parte din familie, nu face parte din nici o familie. Așa că. rând pe rând, găsesc că-i mai sănătos să părăsească locul. Fug cu toții, fuge și familia.

Din ambianța deschisă a pădurii, uitând, de parcă nici n-ar fi existat, Strigătul, evenimentul tragic ce s-a petrecut poate în preajmă, locul acțiunii se mută într-un spațiu închis: apartamentul familiei, loc cu pregnante urme de matriarhat modern, dominat de gospodine. Aici tot ce se petrece, și se petrec destule lucruri: se discută despre televizor, se aranjează mereu o icoană ce stă strâmb pe perete, se încropesc comentarii despre fotbal, se iscă certuri și se alină împăcări, totul, până la scena finală în care întreaga familie dansează ca s-o îmbuneze pe mama care a vrut cândva să fie dansatoare, dezvăluie o mentalitate adânc cuibărită și justificabilă a unei lumi, mentalitate care îi ține departe de evenimente, îi face să nu participe la nimic din ceea ce se petrece dincolo de cei patru pereți familiari.

Faptele dovedesc că acolo, în pădure, nu puteau să se comporte altfel, nu puteau să sară nimănui în ajutor, pentru că, învăluiți în propriile probleme, mici dar corozive, ei sunt angrenați într-o rutină zilnică din care ei nu vor putea ieși niciodată. [1]

Distribuție modificare

Vezi și modificare

Referințe modificare

  1. ^ Dan Pița-Revista Cinema Nr. 3 din 1971

Legături externe modificare