Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 9 al Uniunii Europene

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD)
ale Uniunii Europene
	ODD 9; Industrie, inovare și infrastructură
"Construcția unei infrastructuri rezistente, promovarea industrializării incluzive și durabile și încurajarea inovației"
Responsabil:; Website:	Comisia Europeană; https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/sustainable-development-goals_en
	Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare

ODD 9 - Industrie, inovare și infrastructură urmărește construirea unei infrastructuri rezistente și durabile și promovează o industrializare incluzivă și durabilă. De asemenea, recunoaște importanța cercetării și inovării pentru găsirea de soluții la provocările sociale, economice și de mediu.

Cercetarea și dezvoltarea (C&D), inovațiile, industriile și infrastructurile durabile sunt esențiale pentru atingerea ODD. Monitorizarea ODD 9 în contextul UE se concentrează pe elemente precum intensitatea cercetării și dezvoltării și personalul implicat, cererile de brevete, intensitatea emisiilor în atmosferă ale industriei și diviziunile modale în transportul de pasageri și de marfă. Pe parcursul perioadei de cinci ani evaluate, UE a înregistrat progrese puternice în ceea ce privește mulți dintre acești indicatori. Cu toate acestea, au existat și tendințe nefavorabile recente, în special în ceea ce privește utilizarea modurilor ecologice în transportul de mărfuri și pasageri.

Indicatori care măsoară progresul către ODD 9, UE

Indicator	Perioadă	Rata anuală de creștere	Tendință	Observații
Cercetare, dezvoltare și inovare
Cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare	2006–2021	constatat: 1,5%	▲	ODD 9
	2006–2021	necesar: 2,2%	▲
	2016–2021	constatat: 1,3%	▼
	2016–2021	necesar: 2,5%	▼
Cereri de brevet la Oficiul European de Brevete	2007–2022	1,1%	▲	ODD 9
Cereri de brevet la Oficiul European de Brevete	2017–2022	1,1%	▲	ODD 9
Personal implicat în cercetare și dezvoltare	2006–2021	3,0%	▲	ODD 9
Personal implicat în cercetare și dezvoltare	2016–2021	4,0%	▲	ODD 9
Nivel de studii superioare (terțiare)^[*]	2007–2022	constatat: 2.5%	▲	ODD 4
	2007–2022	necesar: 1,9%	▲
	2017–2022	constatat: 2,2%	▲
	2017–2022	necesar: 1,4%	▲
Industrie durabilă
Intensitatea emisiilor în atmosferă ale industriei	2008–2020	–3,7%	▲	ODD 9
Intensitatea emisiilor în atmosferă ale industriei	2015–2020	–2,6%	▲	ODD 9
Valoarea adăugată brută în sectorul bunurilor și serviciilor de mediu^[*]	2005–2020	3,5%	▲	ODD 12
	2015–2020	3,4%	▲	ODD 12
Infrastructură durabilă
Ponderea autobuzelor și a trenurilor în transportul intern de pasageri	2005–2020	–2,0%	▼	ODD 9
	2015–2020	–6,2%	▼	ODD 9
Ponderea căilor ferate și a căilor navigabile interioare în transportul intern de mărfuri	2006–2021	–0,8%	▼	ODD 9
	2016–2021	–2,3%	▼	ODD 9
Ponderea gospodăriilor cu conexiune la internet de mare viteză^[*]	2006–2021	serie temporală prea scurtă pentru evaluarea pe termen lung		ODD 17
	2016–2021	constatat: 22,7%	▲
	2016–2021	necesar: 10,3%	▲

Note:
Pentru indicatorii fără țintă sunt prezentate ratele de creștere constatate pe perioadele specificate. Pentru indicatorii cu o țintă UE cuantificată ( ), sunt prezentate atât ratele de creștere constatate, cât și ratele de creștere care ar fi fost necesare în perioadele specificate pentru îndeplinirea obiectivului
^[*] indicator multifuncțional

Prezentare generală

Cercetare, dezvoltare și inovare

Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare^[1] sunt un factor favorabil cheie pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Introducerea ideilor noi pe piață promovează crearea de locuri de muncă, productivitatea muncii și utilizarea eficientă a resurselor. Resurse umane înalt calificate sunt imperative pentru menținerea la zi a capacității UE de cercetare și inovare și a competitivității și pentru sprijinirea tranzițiilor digitală și ecologică. Produsele și serviciile inovatoare, adesea ca rezultat al activităților de cercetare și dezvoltare, contribuie la creșterea inteligentă și la industrializarea durabilă. Cercetarea, dezvoltarea și inovarea sunt, de asemenea, esențiale pentru găsirea de soluții la provocările societale și de mediu, cum ar fi schimbările climatice^[2] și energia curată, securitatea publică sau protecția și promovarea sănătății.

Cheltuielile UE pentru cercetare și dezvoltare au înregistrat doar o creștere modestă

Economia UE se confruntă cu o concurență globală în creștere și poate rămâne competitivă cu alte țări și regiuni din lume doar prin consolidarea bazei sale științifice și tehnologice. Prin urmare, unul dintre obiectivele cheie ale politicilor UE din ultimele decenii a fost încurajarea investițiilor mai mari în cercetare și dezvoltare. Acest lucru este monitorizat prin analizarea cheltuielilor interne brute pentru cercetare și dezvoltare în raport cu PIB, valoare denumită „intensitate de cercetare și dezvoltare^[3]”. Intensitatea cercetării și dezvoltării reflectă astfel atât creșterea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare, cât și creșterea PIB-ului.

În ciuda obiectivului de lungă durată al UE de 3%, intensitatea de cercetare și dezvoltare a UE a crescut doar modest în ultimii 20 de ani. După o stagnare prelungită între 2000 și 2007, intensitatea cercetării și dezvoltării a UE a crescut lent, ajungând la 2,30% în 2020. În ultima perioadă însă, intensitatea cercetării și dezvoltării a scăzut din nou, la 2,26% în 2021. Aceasta a corespuns unor cheltuieli de cercetare și dezvoltare de aproximativ 328 miliarde euro. În termeni absoluți, cheltuielile în 2021 au fost, prin urmare, mai mari decât în 2020 (310 miliarde euro) și 2011 (228 miliarde euro)^[4]. Cu un decalaj de 0,74 puncte procentuale, UE rămâne la o oarecare distanță de ambiția sa de a crește intensitatea cercetării și dezvoltării la 3% până în 2030.

Cheltuielile private reprezintă două treimi din totalul cheltuielilor de cercetare și dezvoltare

O analiză a cheltuielilor interne brute pentru cercetare și dezvoltare pe sectoare de performanță arată că cei mai mari doi cheltuitori în 2021 au rămas sectorul întreprinderilor^[5] (66,0% din totalul cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare) și sectorul învățământului superior^[6] (21,6%). Ponderea sectorului guvernamental a fost de 11,8%, în timp ce sectorul privat non-profit a reprezentat mai puțin de 1% din totalul cheltuielilor de cercetare și dezvoltare^[4].

Sectorul întreprinderilor reprezintă cea mai mare parte a cheltuielilor totale de cercetare și dezvoltare și și-a crescut intensitatea cercetării și dezvoltării cu 0,4 puncte procentuale în ultimii 15 ani, de la 1,13% din PIB în 2005 la 1,49% în 2021. În același timp, sectorul învățământului superior și-a crescut intensitatea cercetării și dezvoltării de la 0,39% în 2005 la 0,49% din PIB în 2021. În schimb, intensitățile cercetării și dezvoltării din sectoarele guvernamentale și private non-profit au stagnat mai mult sau mai puțin la niveluri mai scăzute.

Numărul cererilor de brevet adresate Oficiului European de Brevete a crescut

Cererile de brevet^[7] oferă o măsură valoroasă a capacității creative și inovatoare a țărilor, regiunilor și companiilor și a exploatării economice a rezultatelor cercetării. În 2021, 67.500 de cereri de brevet din interiorul UE au fost depuse la Oficiul European de Brevete. Această cifră a fost atinsă după o perioadă aproape continuă de creștere din 2007, când au fost depuse 57.255 de cereri. Singurul an care a înregistrat o scădere puternică a cererilor de la an la an a fost 2009, ca urmare a crizei economice^[8].

Disponibilitatea capitalului uman pentru o societate bazată pe cunoaștere este în creștere, dar disparitățile de gen rămân

Orientarea din ce în ce mai mare către cunoaștere a economiei și societății UE, împreună cu evoluțiile pieței muncii și tendințele demografice, fac capitalul uman din ce în ce mai important. Realizarea ODD-urilor va necesita investiții ambițioase în cercetare, dezvoltare (C&D) și inovare semnificativă, inclusiv investiții suplimentare în dezvoltarea competențelor și în învățarea pe tot parcursul vieții^[9].

Personalul implicat în cercetare și dezvoltare este format din cercetători angajați direct în activitatea de cercetare și dezvoltare, precum și din acele persoane care furnizează servicii directe pentru activitățile de cercetare și dezvoltare (cum ar fi directori de cercetare și dezvoltare, administratori, tehnicieni și personal de serviciu)^[10]. Ponderea personalului de cercetare și dezvoltare în forța de muncă a crescut constant din 2006, de la 0,97% la 1,50% în 2021 (echivalent normă întreagă). Această tendință a fost determinată în principal de sectorul întreprinderilor, care a angajat aproximativ 60% din forța de muncă în cercetare și dezvoltare în 2021.

O analiză în funcție de sex, însă, relevă că femeile rămân considerabil subreprezentate în rândul cercetătorilor pe baza numărului de persoane din UE, reprezentând doar 32,9% în 2019. Nu s-au înregistrat progrese considerabile din 2005, când ponderea era de 30,2%. Această subreprezentare este deosebit de puternică în sectorul întreprinderilor, unde femeile reprezentau doar 21,3% dintre cercetători în 2019. În schimb, femeile reprezentau mai mult de 40% dintre cercetătorii din celelalte trei sectoare (guvernamental, învățământ superior și non-profit), sectorul privat nonprofit fiind cel mai aproape de a atinge paritatea - 48,4% în 2019. În comparație cu celelalte sectoare, sectorul învățământului superior a înregistrat cea mai mare creștere a femeilor cercetătoare: între 2005 și 2019, a crescut cu 6,5 puncte procentuale, de la 36,5% la 43,0%^[11].

Datele privind nivelul de studii terțiare arată o creștere generală pe termen lung a nivelurilor de calificare ale populației UE. Între 2007 și 2022, ponderea tinerilor de 25-34 de ani cu studii universitare sau similare a crescut de la 28,9% la 42,0%. Prin urmare, UE este pe cale să-și atingă obiectivul de a crește această pondere la cel puțin 45% până în 2030, așa cum este stabilit în Rezoluția Consiliului Arhivat în 2 august 2013, la Wayback Machine. din 2021 privind Spațiul european al educației. Cu toate acestea, diferențele între sexe rămân considerabile și, în comparație cu situația personalului de cercetare și dezvoltare, dezechilibrul de gen este inversat. În timp ce 47,6% dintre femeile cu vârste cuprinse între 25 și 34 de ani aveau studii superioare în 2022, față de doar 36,5% dintre bărbații din această grupă de vârstă. Această diferență de gen s-a extins aproape continuu din 2007.

Industrie durabilă

Mobilizarea industriei pentru o economie curată și circulară este una dintre prioritățile cheie ale Pactului ecologic european, care urmărește să sprijine și să accelereze tranziția industriei UE către un model durabil de creștere favorabilă incluziunii. Acest lucru necesită o reducere masivă a emisiilor nocive din atmosferă rezultate din producția industrială, alături de creșterea utilizării produselor și serviciilor mai ecologice.

Intensitatea emisiilor în atmosferă din industria UE s-a îmbunătățit în ultimii ani

Industria este vitală pentru prosperitatea și dezvoltarea viitoare a Europei. Sectorul industrial al UE reprezintă mai mult de 20% din economia UE și are aproximativ 35 de milioane de angajați^[12]. Cu toate acestea, industria este o sursă a multor presiuni de mediu, cum ar fi consumul de materiale și emisiile de gaze cu efect de seră și alți poluanți ai aerului. Această analiză se concentrează pe poluanții atmosferici emiși de industrie, folosind emisiile de particule din producție ca indicator alternativ.

Calitatea proastă a aerului cauzează decese premature, afectează calitatea vieții și dăunează ecosistemelor^[13]. Particulele în suspensie^[14], în special particulele fine (PM_2,5), sunt una dintre cele mai dăunătoare componente ale poluării aerului pentru sănătatea umană^[15]. Expunerea la poluarea aerului cu PM_2,5 a provocat 237.810 decese premature în UE în 2020. În același an, sectorul de producție al UE a fost responsabil pentru aproximativ o cincime (21,7%) din totalul emisiilor de PM. În comparație, tot în 2020, aproximativ o treime (33,0%) din totalul emisiilor de PM_2,5 sunt atribuite transportului și depozitării, iar aproape un sfert (24,2%) agriculturii, silviculturii și pescuitului^[16].

Datele privind intensitatea emisiilor monitorizează emisiile atmosferice ale unui sector în raport cu producția sa economică în termeni de valoare adăugată brută (VAB)^[17]. Între 2008 și 2020, intensitatea emisiilor în atmosferă de particule fine (PM_2,5) din sectorul de producție al UE a scăzut cu 36,4%, de la 0,11 grame pe euro la 0,07 grame pe euro. Această îmbunătățire este rezultatul scăderii emisiilor de PM_2,5 ale sectorului cu 30,3% între 2008 și 2020, în timp ce VAB a crescut aproape continuu până la debutul pandemiei de COVID-19. În 2019, anul premergător pandemiei, pentru acest sector VAB a fost cu 13,5% mai mare decât în 2008. În 2020, VAB a fost chiar mai mare decât în 2008, deși doar cu 5,3%. Din 2019 până în 2020, sectorul a cunoscut astfel o scădere mai puternică a VAB (cu 7,2%) decât a emisiilor sale de PM_2,5 (cu 5,4%).

Între 2015 și 2020, emisiile de PM_2,5 din producție au scăzut cu 6,6%, alături de o creștere cu 1,9% a VAB^[18]. Acest lucru a dus la o îmbunătățire cu 12,5% a intensității emisiilor din sector în cea mai recentă perioadă de cinci ani. Intensitatea emisiilor din sectorul de producție pentru grupul mai larg de particule fine și grosiere (PM₁₀) a cunoscut o îmbunătățire similară, scăzând cu 33,3% între 2008 și 2020 și cu 9,1% între 2015 și 2020.

Valoarea adăugată brută a bunurilor și serviciilor de mediu a crescut puternic

Strategia industrială actualizată pentru Europa a UE prevede o industrie mai ecologică. Produsele și serviciile care, de exemplu, previn sau limitează poluarea mediului, refac și corectează epuizarea resurselor sau protejează biodiversitatea pot contribui la așa-numita economie verde. Aceste tipuri de bunuri și servicii de mediu câștigă în importanță. În 2020, acestea au reprezentat o valoare adăugată brută de 300,1 miliarde euro. Aceasta este o creștere de 68,6% față de 2005, când VAB al bunurilor și serviciilor de mediu a UE s-a ridicat la 178,0 miliarde euro. În raport cu întreaga economie, sectorul bunurilor și serviciilor de mediu a crescut de la 1,7% din PIB în 2005 la 2,5% în 2020. Acest lucru indică faptul că sectorul a crescut – în termeni de valoare adăugată brută – disproporționat mai rapid decât alte sectoare economice. În special, VAB al sectorului a continuat să crească în 2020 (cu 1,9%), când PIB-ul UE a scăzut cu 5,6% ca urmare a pandemiei de COVID-19.

Rata forței de muncă ocupate (în echivalent normă întreagă) în acest sector a crescut și ea din 2005, cu 47,5%. În 2020, sectorul a angajat ceva mai mult de 5 milioane de persoane în UE^[19]. Dezvoltarea este legată de factori multipli, care includ, printre altele, creșterea investițiilor private în bunuri și servicii de mediu, încurajată de creșterea intervențiilor guvernamentale în acest domeniu^[20].

Infrastructură durabilă

Pactul verde european urmărește transformarea UE într-o societate echitabilă și prosperă, cu o economie modernă, eficientă din punct de vedere al resurselor și competitivă. Pentru a realiza această viziune, UE trebuie să abordeze dubla provocare a tranziției ecologice și a tranziției digitale. În acest context, Pactul verde solicită o accelerare a trecerii către o mobilitate durabilă și inteligentă, precum și investiții în digitalizare pentru a sprijini tranziția ecologică. Transportul de marfă multimodal și eficient din punct de vedere energetic, precum și mobilitatea multimodală automatizată și conectată va trebui, în consecință, să joace un rol din ce în ce mai mare, împreună cu sistemele inteligente de gestionare a traficului, activate de digitalizare.

Utilizarea transportului public a scăzut considerabil în timpul pandemiei

Sistemele de transport și mobilitate funcționale și eficiente sunt elemente cheie pentru o economie competitivă. Creșterea activităților de transport pune o presiune tot mai mare asupra resurselor naturale și asupra societăților. Emisiile de gaze cu efect de seră, poluanții atmosferici și poluarea fonică din sectorul transporturilor afectează clima, mediul și sănătatea umană. Întrucât acest sector este responsabil pentru aproape un sfert din emisiile de gaze cu efect de seră (GES)^[21] din UE, transportul durabil este un ingredient esențial în strategiile de dezvoltare durabilă. Regândirea mobilității viitoare include optimizarea utilizării tuturor mijloacelor de transport, promovarea partajării auto și a integrării între diferitele moduri de transport colectiv, cum ar fi trenurile și autobuzele.

În 2020, ponderea modală a autobuzelor și trenurilor în transportul interior^[22] de pasageri în UE a scăzut semnificativ în comparație cu anii precedenți^[23]. În timp ce ponderea lor în termeni de pasageri-km a stagnat între 16,9% și 18,0% din 2000 și a reprezentat 17,5% în 2019, aceasta a scăzut la 12,8% în 2020. Aceasta corespunde unei scăderi de 4,7 puncte procentuale într-un an. Pe de altă parte, ponderea călătorilor-km parcurși de autovehicule mici – care rămân de departe modul dominant pentru transportul interior de pasageri – a crescut la 87,2% în 2020^[24]. Această creștere drastică poate fi atribuită în esență efectelor pandemiei de COVID-19. Un studiu publicat de Parlamentul European arată că măsuri precum restricțiile privind călătoriile interne și internaționale, politicile de telemuncă, precum și schimbarea obiceiurilor de mobilitate, ca o consecință a pandemiei, au condus la o scădere semnificativă a utilizării transportului public în 2020. Conform unui sondaj amplu privind mobilitatea pasagerilor în UE realizat în 2021, 64% dintre respondenți au raportat schimbarea comportamentului lor de călătorie din cauza pandemiei COVID-19.

Sistemul de transport de marfă al UE se bazează în continuare pe transportul rutier

În ciuda obiectivului de politică al UE de a transfera transportul de marfă de la rutier la feroviar și pe căile navigabile interioare, transportul rutier continuă să dețină de departe cea mai mare pondere în transportul de marfă din UE dintre cele trei moduri de transport interioare analizate (rutier, feroviar și căi navigabile interioare). Din 2012, ponderea transportului feroviar și a căilor navigabile interioare în totalul transportului de marfă în UE a scăzut aproape continuu, reprezentând 22,7% în 2021, ceea ce corespunde unei scăderi de 3,8 puncte procentuale, comparativ cu vârful de 26,5% în 2012.

Cu toate acestea, există diferențe considerabile la nivel de țară. În 2021, trei țări (Lituania, Letonia și România) au avut cote mai mari pentru transportul feroviar și pe căile navigabile interioare decât pentru rutier în transportul de marfă interioară. Cote deosebit de mari ale transportului feroviar au fost raportate din țările baltice Lituania (62,5%), Letonia (53,4%) și Estonia (40,1%). În Țările de Jos, transportul de mărfuri pe căile navigabile interioare joacă încă un rol important, cu o repartizare modală de 41,9% în 2021.

S-au înregistrat progrese considerabile în implementarea conexiunilor fixe la rețea de foarte mare capacitate în întreaga UE

Conexiunea digitală este crucială pentru economiile și societățile de astăzi. Comunicarea instantanee între persoane, transferurile bancare, munca de birou, diseminarea publică a informațiilor sau analiza datelor sunt doar câteva dintre activitățile care depind de internet. În special în zonele rurale și izolate, o conexiune rapidă la internet poate îmbunătăți semnificativ accesul la diverse servicii, cum ar fi îngrijirea sănătății și educația. Într-o lume digitalizată, regiunile fără conexiuni rapide la internet sunt serios dezavantajate din punct de vedere social și economic. Busola digitală 2030 a propus astfel obiectivul ca până în 2030 toate gospodăriile europene să aibă acces la o rețea de internet de mare viteză, cu toate zonele populate acoperite de o rețea 5G.

Datele colectate de serviciile Comisiei Europene pentru dimensiunile-cheie ale societății informaționale europene^[25] arată că adoptarea conectivității rețelelor fixe de foarte mare capacitate (VHCN) – referitor la conexiunile prin fibră sau alte rețele care oferă lățime de bandă similară^[26] – s-a îmbunătățit. considerabil în UE în ultimii ani. În timp ce doar 25,2% dintre gospodăriile din UE au avut acces la o astfel de conectivitate în 2016, această pondere a crescut considerabil, ajungând la 70,2% din gospodării în 2021. Dacă implementarea VHCN continuă în acest ritm, UE va atinge o acoperire de 100% cu mult înainte de 2030. Conectivitatea VHCN s-a îmbunătățit și în zonele rurale^[27]. Între 2016 și 2021, ponderea gospodăriilor rurale din UE cu conexiune fixă VHCN a crescut de la 7,7% la 37,1%. În ciuda acestei evoluții pozitive, conectivitatea VHCN în zonele rurale rămâne la o oarecare distanță de obiectivul pentru 2030. În plus, competențele digitale de bază pentru toți cetățenii reprezintă o condiție prealabilă generală pentru ca aceștia să beneficieze de evoluțiile digitale^[28].

Prezentarea principalilor indicatori

Tendințe
Termen lung
2006-2021
▲
Termen scurt
2016-2021
▼

Cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare

Acest indicator măsoară cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare^[29] ca procent din produsul intern brut (PIB)^[30], indicator numit și „intensitatea cercetării și dezvoltării^[3]”. Manualul Frascati al OCDE privind colectarea datelor de cercetare și dezvoltare definește cercetarea și dezvoltarea experimentală ca o activitate creativă și sistematică întreprinsă pentru a crește volumul de cunoștințe - inclusiv cunoștințele despre omenire, cultură și societate - și pentru a concepe noi aplicații ale cunoștințelor disponibile.

09-10 Cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare
*(% din PIB)*
Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021

-	Uniunea Europeană	2,1 ^e	2,1 ^e	2,1 ^e	2,1 ^e	2,2 ^e	2,2 ^e	2,2 ^e	2,3 ^e	2,3 ^p
1	Suedia	3,3 ^e	3,1 ^e	3,2	3,3 ^e	3,4	3,3	3,4	3,5	3,4
2	Belgia	2,3	2,4	2,4	2,5	2,7	2,9	3,2	3,4 ^e	3,2 ^p
3	Austria	3,0	3,1 ^e	3,1	3,1 ^e	3,1	3,1 ^e	3,1	3,2 ^e	3,2 ^p
4	Germania	2,8	2,9	2,9	2,9	3,1	3,1	3,2	3,1 ^e	3,1 ^p
5	Finlanda	3,3	3,2	2,9	2,7	2,7	2,8	2,8	2,9	3,0
6	Danemarca	3,0	2,9	3,1	3,1	2,9	3,0	2,9 ^p	3,0	2,8 ^p
7	Țările de Jos	2,2 ^b	2,2	2,2	2,2	2,2	2,1	2,2	2,3	2,3 ^p
8	Franța	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,2	2,3	2,2
9	Slovenia	2,6	2,4	2,2	2,0	1,9	2,0	2,0	2,1	2,1 ^p
10	Cehia	1,9	2,0	1,9	1,7	1,8	1,9	1,9	2,0	2,0 ^p
11	Estonia	1,7	1,4	1,5	1,2	1,3	1,4	1,6	1,8	1,8 ^p
12	Portugalia	1,3	1,3	1,2	1,3	1,3	1,4	1,4	1,6	1,7
13	Ungaria	1,4	1,3	1,3	1,2	1,3	1,5 ^b	1,5	1,6	1,7
14	Italia	1,3	1,3 ^e	1,3	1,4 ^b	1,4	1,4	1,5	1,5	1,5
15	Grecia	0,8	0,8	1,0	1,0	1,2	1,2	1,3	1,5	1,5 ^p
16	Polonia	0,9	0,9	1,0	1,0	1,0	1,2	1,3	1,4	1,4
17	Spania	1,3	1,2	1,2	1,2	1,2	1,2	1,3	1,4	1,4 ^p
18	Croația	0,8	0,8	0,8	0,9	0,9	1,0	1,1	1,2	1,2
19	Lituania	1,0	1,0	1,0	0,8	0,9	0,9	1,0	1,1	1,1
20	Irlanda	1,6 ^e	1,5	1,2	1,2	1,3	1,2 ^e	1,2	1,2 ^e	1,1 ^p
21	Luxemburg	1,2	1,2	1,3	1,3	1,2	1,2	1,2	1,1 ^e	1,0 ^p
22	Slovacia	0,8	0,9	1,2	0,8	0,9	0,8	0,8	0,9	0,9
23	Cipru	0,5	0,5	0,5	0,5	0,5	0,6	0,7	0,8	0,9 ^p
24	Bulgaria	0,6	0,8	1,0	0,8	0,7	0,8	0,8	0,9	0,8
25	Letonia	0,6	0,7	0,6	0,4	0,5	0,6	0,6	0,7	0,7 ^p
26	Malta	0,7	0,7	0,7	0,6	0,6	0,6	0,6	0,7	0,6
27	România	0,4	0,4	0,5	0,5	0,5	0,5	0,5	0,5	0,5 ^p

Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021
-	Elveția	N/A	N/A	3,0	N/A	3,0	N/A	3,2	N/A	N/A
-	Islanda	1,7 ^b	1,9	2,2	2,1	2,1	2,0	2,3	2,5	2,8
-	Norvegia	1,6	1,7	1,9	2,0	2,1	2,0	2,1	2,2	1,9 ^p

-	Turcia	0,8	0,9	0,9	0,9	1,0	1,0	1,1	1,1	1,1
-	Serbia	0,7	0,7	0,8	0,8	0,9	0,9	0,9	0,9	1,0
-	Macedonia de Nord	N/A	N/A	0,4	0,4	0,4	0,4	0,4	0,4	N/A
-	Muntenegru	0,4	0,4	0,4	0,3	0,4	0,5	N/A	N/A	N/A

-	Bosnia și Herțegovina	0,3	0,3	N/A	N/A	N/A	N/A	0,2	0,2	N/A

-	Coreea de Sud	4,0	4,1	4,0	4,0	4,3	4,5	4,6	4,8	N/A
-	Statele Unite	2,7 ^d	2,7 ^d	2,8 ^d	2,9 ^bd	2,9 ^d	3,0 ^d	3,2 ^d	3,4 ^d	N/A
-	Japonia	3,3 ^b	3,4	3,2	3,1	3,2	3,2 ^b	3,2	3,3	N/A
-	Regatul Unit	1,6	1,6 ^e	1,7	1,7 ^e	1,7	1,7	1,8 ^p	N/A	N/A
-	China (fără Hong Kong)	2,0	2,1	2,1	2,1	2,1	2,2	2,4	N/A	N/A
-	Rusia	1,0	1,1	1,1	N/A	1,1	1,0	1,0	N/A	N/A

^b - întrerupere în seriile temporale

^e - date estimate

^p - date provizorii

^d - definiții diferite

Surse: Eurostat (online data code: sdg_09_10 și rd_e_gerdtot)

2016 2021
Surse: Eurostat (online data code: sdg_09_10 și rd_e_gerdtot)

Cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare, după regiunea NUTS 2, 2020
(% din PIB)
Sursa: Eurostat (online data code: rd_e_gerdreg)

Cereri de brevet depuse la Oficiul European de Brevete

Tendințe
Termen lung
2007-2022
▲
Termen scurt
2017-2022
▲

Acest indicator măsoară cererile de protecție a unei invenții depuse la Oficiul European de Brevete (OEB), indiferent dacă sunt sau nu acordate. Cererile sunt alocate în funcție de țara de reședință a primului solicitant menționat în formularul de cerere (principiul primului solicitant), precum și în funcție de țara de reședință a inventatorului.

09-40 Cereri de brevet depuse la Oficiul European de Brevete, după țara solicitantului
*(la un milion de locuitori)*
Loc	Țară	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021	2022

-	Uniunea Europeană	141,3 ^b	141,0 ^b	139,4	143,3 ^b	148,2 ^e	148,8 ^bep	147,4 ^ep	151,8 ^bep	151,1 ^bep
1	Luxemburg	816,1	746,1	955,3	893,8 ^b	708,9	669,4	637,7	676,5	531,5 ^p
2	Suedia	399,4	391,8	357,5	376,1	398,5	427,6	427,1	475,0	481,8 ^p
3	Danemarca	351,4	337,8	323,9	362,4	411,7	415,4	415,0	451,8	453,2 ^p
4	Țările de Jos	407,6	421,9	402,8	411,1	414,5	400,2	366,1	375,2	386,9 ^p
5	Finlanda	399,5	363,7	326,8	326,2	313,3	308,8	343,4	380,4	385,7 ^p
6	Germania	316,5	303,7	302,8	309,0	321,6	322,1	311,2	311,2	296,6 ^p
7	Austria	229,8	230,1	231,7	251,1	258,0	264,2	258,6	257,8	266,0 ^p
8	Irlanda	133,5	130,6	152,9	137,3	169,7 ^e	178,8 ^e	196,6	201,7	225,3 ^p
9	Belgia	171,9	181,0	195,1	189,2	205,5	210,8	208,5	213,9 ^p	224,1 ^p
10	Franța	160,1 ^b	161,7	157,1	158,7	155,9	151,9 ^p	157,1 ^p	157,8 ^p	160,6 ^p
11	Malta	142,7	211,2	162,5	147,4	105,2	115,1	122,3	108,0	138,2 ^p
12	Italia	60,0	65,6	68,5	72,0	72,9	74,8 ^b	77,7	83,2 ^p	82,4 ^p
13	Slovenia	60,6	57,2	54,7	47,4	48,2	58,4	78,5	55,0	58,4 ^p
14	Estonia	28,9	24,3 ^b	32,7	41,0	35,6	36,2	42,9	51,8	49,6 ^p
15	Cipru	51,6	46,0	42,3	57,0	56,3	54,4	72,9	46,7 ^p	46,4 ^p
16	Spania	31,7	32,7	33,9	35,9	38,1	40,0	37,9	41,0 ^p	40,6 ^p
17	Portugalia	10,9	13,6	15,2	14,6	21,5	26,4	24,4	28,1 ^bp	30,1 ^bp
18	Lituania	8,2	13,4	9,1	8,5	13,2	10,4	17,9	25,4	27,8 ^p
19	Cehia	15,9	20,2	17,9	19,4	23,3	19,0	19,3	19,1 ^b	20,8 ^bp
20	Grecia	8,7	8,4	7,0	9,5	11,2	13,2	12,6	19,1 ^e	17,7 ^p
21	Polonia	12,7	14,9	10,4	11,7	13,7 ^e	12,2 ^e	12,6 ^ep	13,8 ^ep	16,3 ^ep
22	Letonia	4,0	15,2	5,6	7,2	6,8	11,5	15,8	11,7	11,7 ^p
23	Ungaria	11,6	9,9	10,9	9,7	12,1	9,9	11,2	12,3	10,5 ^p
24	Slovacia	4,8	8,7	8,1	7,5	9,4	7,7	9,9	7,9	9,0 ^p
25	Croația	2,8	2,1	3,8	2,4	3,4	4,7	5,7	6,8 ^bp	8,3 ^bp
26	Bulgaria	4,7	4,6	2,8	4,5	4,4	5,0	7,8	6,3	6,6 ^p
27	România	1,4	1,5	1,6	2,7	2,6	2,1 ^e	2,9 ^e	1,6 ^e	2,4 ^ep

Loc	Țară	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021	2022
-	Liechtenstein	7.463,5	9.894,9	9.916,2	10.010	11.295,3	11.332,1	11.285,1	12.582,3 ^p	11.600,7 ^p
-	Elveția	843,9	859,2	872,1	870,1	935,0	963,9	940,6	977,1 ^p	1.030,8 ^p
-	Islanda	128,3	136,0	116,3	163,1	93,6	138,7	111,9	169,1	127,6 ^p
-	Norvegia	103,0	98,3	99,9	100,6	114,8	120,8	121,2	116,3	121,7 ^p

-	Turcia	5,2	5,7	6,6	11,3	7,1 ^be	5,7 ^be	7,3	8,7	N/A
-	Serbia	1,5	0,6	0,1	1,4	1,3	1,3	1,2	2,9	1,8 ^p
-	Muntenegru	0,0	0,0	1,6	1,6	3,2	0,0	3,2	1,6	0,0 ^p
-	Albania	1,0	0,0	0,7	0,0	0,0	0,7	0,0	1,1	N/A
-	Macedonia de Nord	0,5	0,0	0,5	0,0	0,0	0,5	0,5	2,6 ^b	1,1 ^p

-	Bosnia și Herțegovina	0,0	0,0	0,6	0,0	0,3 ^p	N/A	N/A	N/A	N/A

^b - întrerupere în seriile temporale

^e - date estimate

^p - date provizorii

^ep - date estimate, date provizorii

^be - întrerupere în seriile temporale, date estimate

^bp - întrerupere în seriile temporale, date provizorii

^bep - întrerupere în seriile temporale, date estimate, date provizorii

Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_40)

2017 2022
Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_40)

09-40 Cereri de brevet depuse la Oficiul European de Brevete, după țara inventatorului
*(la un milion de locuitori)*
Loc	Țară	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021	2022

-	Uniunea Europeană	140,3 ^b	139,4 ^b	141,5	145,5 ^b	151,5 ^e	152,1 ^bep	150,3 ^ep	152,4 ^bep	153,4 ^bep
1	Danemarca	348,0	333,6	323,0	353,9	394,9	387,5	393,0	442,2	434,2 ^p
2	Suedia	322,6	324,4	333,7	350,6	377,4	391,1	382,3	445,2	401,4 ^p
3	Țările de Jos	373,6	373,4	374,7	370,1	371,4	361,8	336,6	361,7	363,2 ^p
4	Germania	319,8	307,5	310,9	315,6	330,1	334,6	326,2	317,5	314,5 ^p
5	Finlanda	331,8	302,4	288,8	276,0	283,4	288,5	294,8	339,1	285,0 ^p
6	Austria	250,2	251,9	254,0	272,1	281,4	284,9	277,9	266,4	283,0 ^p
7	Luxemburg	179,8	149,2	202,7	177,8 ^b	169,4	193,6	211,0	470,5	229,0 ^p
8	Belgia	195,0	190,4	204,8	196,9	204,5	205,0	202,9	213,7 ^p	216,7 ^p
9	Franța	152,7 ^b	155,8	157,3	161,5	161,3	157,2 ^p	159,8 ^p	158,7 ^p	162,7 ^p
10	Irlanda	121,3	104,2	117,1	113,8	110,3 ^e	119,0 ^e	132,4	166,4	135,8 ^p
11	Italia	71,8	77,0	79,7	83,6	86,5	87,2 ^b	90,3	88,2 ^p	94,2 ^p
12	Slovenia	80,0	72,2	78,5	73,6	65,6	80,9	105,6	64,3	80,0 ^p
13	Malta	9,2	24,7	15,4	38,5	28,9	45,6	40,8	76,5	58,8 ^p
14	Spania	38,4	38,7	40,5	46,0	48,0	49,3	46,8	45,0 ^p	50,5 ^p
15	Estonia	27,4	27,4 ^b	34,2	43,3	37,8	39,9	44,4	52,7	47,5 ^p
16	Portugalia	13,8	14,7	17,7	16,8	26,4	29,9	25,7	29,5 ^bp	35,0 ^bp
17	Cehia	24,2	27,2	26,9	28,0	34,2	25,6	27,4	22,2 ^b	31,4 ^bp
18	Lituania	8,5	14,1	8,7	9,9	13,6	12,2	19,3	25,4	30,1 ^p
19	Ungaria	23,9	20,1	20,3	21,7	25,1	23,3	25,3	19,8	24,9 ^p
20	Polonia	16,5	18,7	15,0	17,8	20,2 ^e	18,0 ^e	17,6 ^ep	16,3 ^ep	23,6 ^ep
21	Grecia	11,5	10,8	8,7	12,5	14,0	15,7	15,8	20,9 ^e	23,0 ^p
22	Cipru	11,7	16,5	17,6	16,3	14,9	19,3	26,9	39,4 ^p	21,0 ^p
23	Letonia	4,5	15,2	5,6	8,2	9,3	12,0	20,0	11,9	18,5 ^p
24	Slovacia	7,8	11,8	11,6	12,3	14,5	14,3	17,6	10,9	17,4 ^p
25	Croația	5,4	4,8	7,0	4,8	7,6	9,3	9,6	7,4 ^bp	14,1 ^bp
26	Bulgaria	4,6	6,0	3,8	5,1	6,1	6,9	8,9	7,0	8,4 ^p
27	România	4,5	6,5	6,5	8,1'	11,3	8,4 ^e	5,6 ^e	2,5 ^e	4,5 ^ep

Loc	Țară	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021	2022
-	Liechtenstein	1.181,3	1.760,3	1.034	1.001	1.385,8	1.270,7	1.388,1	8.206,2 ^p	1.029,6 ^p
-	Elveția	559,3	608,2	584,6	583,7	619,1	647,9	646,2	841,6 ^p	664,0 ^p
-	Islanda	100,8	120,9	86,5	131,0	87,9	127,6	109,2	163,7	124,8 ^p
-	Norvegia	115,8	108,9	107,6	102,7	110,9	112,2	116,6	117,0	116,1 ^p

-	Turcia	5,8	6,4	7,0	12,0	7,5 ^be	6,2 ^be	7,8	8,8	N/A
-	Serbia	3,0	1,7	1,1	3,7	2,7	2,3	3,0	3,9	3,7 ^p
-	Muntenegru	0,0	0,0	3,2	1,6	3,2	0,0	11,3	3,2	0,0 ^p
-	Macedonia de Nord	0,5	0,5	1,0	0,0	0,0	0,0	0,5	2,6 ^b	1,1 ^p
-	Albania	1,0	0,0	0,7	0,0	0,0	0,7	0,4	1,1	N/A

-	Bosnia și Herțegovina	0,8	0,5	0,3	0,6	1,1 ^p	N/A	N/A	N/A	N/A

^b - întrerupere în seriile temporale

^e - date estimate

^p - date provizorii

^ep - date estimate, date provizorii

^be - întrerupere în seriile temporale, date estimate

^bp - întrerupere în seriile temporale, date provizorii

^bep - întrerupere în seriile temporale, date estimate, date provizorii

Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_40)

2016 2021
Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_40)

Personal implicat în activități de cercetare și dezvoltare

Tendințe
Termen lung
2006-2021
▲
Termen scurt
2016-2021
▲

Acest indicator măsoară ponderea personalului de cercetare și dezvoltare în următoarele sectoare: întreprinderi^[5], administrație publică^[31], învățământ superior^[6] și privat non-profit^[32]. Datele sunt prezentate în echivalent normă întreagă^[33] ca pondere din forța de muncă^[34]. Personalul de cercetare și dezvoltare este format din persoane implicate direct în activități de cercetare și dezvoltare, ceea ce se referă la munca creativă și sistematică întreprinsă pentru a crește volumul de cunoștințe, inclusiv cunoștințe despre omenire, cultură și societate, și pentru a concepe noi aplicații ale cunoștințelor disponibile. În plus, personalul de cercetare și dezvoltare include și pe cei care furnizează servicii directe pentru activitățile de cercetare și dezvoltare, cum ar fi managerii de cercetare și dezvoltare, administratorii, tehnicienii și personalul de birou.

09-30 Personal implicat în activități de cercetare și dezvoltare
*(% din forța de muncă)*
Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021

-	Uniunea Europeană	1,1523 ^e	1,1713 ^e	1,2073 ^e	1,2389 ^e	1,3007 ^e	1,3654 ^e	1,4045 ^e	1,4413 ^e	1,5039 ^p
1	Belgia	1,3837	1,4775	1,5727	1,5944	1,6725	1,7705	1,8527	1,9323 ^e	2,3342 ^bp
2	Suedia	1,6461 ^e	1,6833 ^e	1,6717 ^e	1,7944 ^e	1,7298	1,7684	1,7523	1,8121	2,1736 ^bd
3	Danemarca	2,0869	2,1016	2,1492	2,2088	2,0990	2,0670	2,1239 ^p	2,1242 ^p	2,1160 ^p
4	Finlanda	2,0413	2,0127	1,9499	1,8348	1,8817	1,8987	1,9527	2,0365	2,1085 ^d
5	Austria	1,5468	1,6323 ^e	1,6458	1,6956 ^e	1,7073	1,7909 ^e	1,8591	1,8414 ^e	1,9280 ^e
6	Luxemburg	1,9819	2,0124	1,9197	1,9506	1,9388	1,8534	1,9046	1,8593	1,8838 ^p
7	Țările de Jos	1,5032 ^b	1,5210	1,5495	1,6000	1,6562	1,7126	1,7307	1,7883	1,8399 ^p
8	Germania	1,4661	1,5009	1,5831	1,5939	1,6560	1,7071	1,7602	1,7827	1,8050 ^p
9	Slovenia	1,5508	1,5123	1,4456	1,4787	1,4669	1,5592	1,6865	1,6750	1,7416 ^p
10	Franța	1,4246	1,4207	1,4497	1,4689	1,5017	1,5328	1,5673	1,6116 ^ep	1,6916
11	Cehia	1,1889	1,2379	1,2773	1,2588	1,3288	1,4234	1,5068	1,5497	1,6233 ^p
12	Italia	1,0076	1,0111	1,0521	1,1646 ^b	1,2693	1,3810	1,4252	1,4257	1,4783
13	Irlanda	1,4539	1,5231	1,4457	1,5216 ^e	1,4826	1,3580 ^e	1,3660	1,4224 ^e	1,4207 ^p
14	Portugalia	0,9562	0,9606	0,9850	1,0348	1,1187	1,1789	1,2423	1,3559	1,4075
15	Grecia	0,8833	0,9146	1,0492	0,8839	1,0133	1,1030	1,1631	1,3244	1,3477 ^p
16	Ungaria	0,8603	0,8233	0,7998	0,7650	0,8617	1,1582 ^b	1,2049	1,2646	1,2933
17	Polonia	0,5615	0,6218	0,6511	0,6692	0,8623	0,9752	0,9946	1,0582	1,1021
18	Spania	0,8823	0,8777	0,8823	0,9087	0,9564	0,9983	1,0148	1,0312	1,0891 ^p
19	Lituania	0,7716	0,8160	0,7397	0,7623	0,8222	0,8461	0,9179	1,0011	1,0531
20	Estonia	0,8862	0,8853	0,8618	0,8664	0,9108	0,9312	0,9644	0,9683	1,0293 ^p
21	Croația	0,5769	0,5368	0,5708	0,6388	0,6518	0,7307	0,8197	0,8796	0,9259
22	Slovacia	0,6182	0,6327	0,6294	0,6312	0,6782	0,7267	0,7627	0,8150	0,8253
23	Bulgaria	0,5291	0,5854	0,6876	0,7844	0,7118	0,7978	0,8071	0,8187	0,7963
24	Letonia	0,5484	0,5953	0,5772	0,5361	0,5691	0,6150	0,6370	0,7060	0,7908 ^p
25	Malta	0,7135	0,7292	0,6902	0,6998	0,6822	0,6295	0,6129	0,6891	0,6914
26	Cipru	0,2933	0,3020	0,3016	0,3323	0,3682	0,4285	0,4876	0,5082	0,5144 ^p
27	România	0,4126	0,3947	0,3899	0,4039	0,4025	0,3960	0,3914	0,4103	0,4218 ^p

Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021
-	Islanda	1,5636 ^b	N/A	1,6250	1,7457	1,6783	1,6435	N/A	N/A	2,2293
-	Norvegia	1,4564	1,5155	1,5736	1,6218	1,7111	1,7070	1,7679	1,7683	1,8556 ^dp
-	Elveția	N/A	N/A	1,7718	N/A	1,6836	N/A	1,8105	N/A	N/A

-	Serbia	0,6031	0,6452	0,7242	0,7153	0,6865	0,6858	0,6826	0,7135	0,6957
-	Turcia	0,4140 ^e	0,4110 ^e	0,4231	0,4602	0,4986	0,5487	0,5778	0,6629	N/A
-	Muntenegru	0,2126	0,2297	0,2548	0,2337	0,2279	0,2499	0,2446	N/A	N/A
-	Macedonia de Nord	0,1645	0,2059	0,2139	0,2244	0,1974	0,2109	0,2021	0,2159	N/A

^b - întrerupere în seriile temporale

^e - date estimate

^p - date provizorii

^d - definiții diferite

^bd - întrerupere în seriile temporale, definiții diferite

^bp - întrerupere în seriile temporale, date provizorii

^ep - date estimate, date provizorii

Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_30)

2017 2022
Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_30)

Intensitatea emisiilor în atmosferă din industrie

Tendințe
Termen lung
2006-2020
▲
Termen scurt
2015-2020
▲

Acest indicator măsoară intensitatea emisiilor de particule (PM₁₀ și PM_2,5) din sectorul de producție (NACE^[35] Rev. 2 sector „C”). Emisiile în aer sunt definite ca fluxuri de materiale gazoase și sub formă de particule emise în atmosferă. Particulele fine grosiere PM₁₀ au mai puțin de 10 micrometri în diametru și pot fi inhalate adânc în plămâni, unde pot provoca inflamații și exacerba starea persoanelor care suferă de boli cardiace și pulmonare. Particulele fine PM_2,5 au mai puțin de 2,5 micrometri în diametru și sunt, prin urmare, un subset al particulelor PM₁₀. Efectele lor negative asupra sănătății sunt mai grave decât cele ale PM₁₀, deoarece pot pătrunde mai adânc în plămâni și pot fi mai toxice. Intensitatea emisiilor este calculată prin împărțirea emisiilor de PM ale sectorului la valoarea adăugată brută (VAB)^[17], care este definită ca producție (la prețuri de bază) minus consumul intermediar^[36] (la prețuri de achiziție).

09-70 Intensitatea emisiilor în atmosferă din industrie
*(grame pe euro, serii de valori corelate, 2010)*
Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021

-	Uniunea Europeană	0,08	0,08	0,08	0,08	0,08	0,07	0,07	0,07	N/A
1	Danemarca	0,02	0,02	0,02	0,02	0,01	0,01	0,01	0,01	N/A
2	Malta	0,03	0,03	0,03	0,03	0,02	0,02	0,01	0,01	N/A
3	Germania	0,03	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	N/A
4	Irlanda	0,04	0,04	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	0,02	N/A
5	Austria	0,04	0,03	0,03	0,03	0,03	0,02	0,02	0,02	N/A
6	Cehia	0,07	0,07	0,05	0,05	0,04	0,04	0,03	0,03	N/A
7	Franța	0,06	0,06	0,06	0,06	0,06	0,05	0,05	0,05	N/A
8	Lituania	0,09	0,11	0,11	0,08	0,07	0,13	0,05	0,05	N/A
9	Țările de Jos	0,06	0,06	0,05	0,05	0,05	0,05	0,05	0,05	N/A
10	Slovacia	0,11	0,09	0,08	0,07	0,07	0,06	0,05	0,05	N/A
11	Belgia	0,08	0,08	0,08	0,08	0,07	0,07	0,06	0,06	N/A
12	Italia	0,07	0,07	0,06	0,06	0,06	0,06	0,06	0,06	N/A
13	Luxemburg	0,09	0,08	0,06	0,05	0,08	0,07	0,07	0,06	N/A
14	Suedia	0,09	0,08	0,07	0,06	0,06	0,06	0,06	0,06	0,05
15	Finlanda	0,10	0,10	0,10	0,10	0,09	0,09	0,07	0,07	N/A
16	Ungaria	0,07	0,08	0,07	0,08	0,08	0,09	0,09	0,09	N/A
17	Slovenia	0,13	0,15	0,13	0,12	0,12	0,11	0,10	0,10	N/A
18	Spania	0,09	0,09	0,09	0,10	0,10	0,11	0,11	0,12	N/A
19	Grecia	0,22	0,24	0,25	0,23	0,21	0,20	0,19	0,17	N/A
20	Croația	0,27	0,24	0,23	0,20	0,21	0,19	0,19	0,19	N/A
21	Cipru	0,20	0,25	0,22	0,20	0,21	0,19	0,19	0,21	N/A
22	România	0,31	0,28	0,27	0,27	0,24	0,23	0,24	0,25	N/A
23	Polonia	0,36	0,33	0,31	0,29	0,31	0,29	0,28	0,28	N/A
24	Bulgaria	0,24	0,36	0,40	0,28	0,28	0,28	0,37	0,37	N/A
25	Letonia	0,44	0,54	0,50	0,45	0,44	0,43	0,41	0,40	N/A
26	Estonia	0,69	0,84	0,63	0,57	0,58	0,50	0,44	0,54	N/A
27	Portugalia	0,97	0,96	0,92	0,89	0,85	0,82	0,82	0,89	N/A

Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021
-	Elveția	0,02	0,02	0,01	0,01	0,01	0,01	0,01	N/A	N/A
-	Norvegia	0,19	0,17	0,17	0,17	0,16	0,15	0,15	0,15	N/A
-	Islanda	0,33	0,30	0,32	0,26	0,22	0,24	0,33	0,35	0,32

-	Serbia	0,66	0,60	0,66	0,73	0,75	0,81	0,80	0,79	N/A

Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_70)

2015 2020
Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_70)

Ponderea autobuzelor și a trenurilor în transportul intern de pasageri

Tendințe
Termen lung
2005-2020
▼
Termen scurt
2015-2020
▼

Acest indicator măsoară ponderea autobuzelor, inclusiv a autocarelor și troleibuzelor, și a trenurilor în transportul interior de pasageri, exprimată în pasageri-kilometri (pkm)^[37]. Transportul de pasageri include transportul cu autoturisme, autobuze și autocare și trenuri, dar exclude transportul pe căile navigabile interioare, transportul aerian și maritim. Toate datele se bazează pe deplasările pe teritoriile naționale, indiferent de naționalitatea vehiculului. Datele rutiere provin dintr-o colectare voluntară și nu sunt pe deplin armonizate la nivelul UE. Sistemele de tramvai și metrou nu sunt incluse, deoarece metodologia de colectare a datelor pentru aceste mijloace de transport nu este suficient armonizată între statele membre.

09-50 Ponderea autobuzelor și a trenurilor în transportul intern de pasageri
*(% din total pasageri-km)*
Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021

-	Uniunea Europeană	18,0 ^e	17,6 ^be	17,6 ^e	17,5 ^be	17,2 ^e	17,3 ^be	17,6 ^e	12,9 ^e	13,7 ^e
1	Ungaria	31,7	31,4	30,5 ^e	30,8 ^e	30,0 ^e	28,1 ^e	27,1 ^e	21,2 ^e	20,7 ^e
2	Slovacia	21,9 ^e	22,4 ^e	24,2 ^e	25,2 ^e	25,6 ^e	26,1 ^e	26,2 ^e	19,1 ^e	16,3 ^e
3	Austria	22,2	22,1	21,9	22,0	22,0	23,0 ^be	23,6 ^e	18,5 ^e	18,8 ^e
4	Cehia	25,6	27,2 ^e	25,0	24,7	25,3	25,3	25,0	18,3	15,0
5	România	21,1 ^e	21,5 ^e	22,1 ^e	21,7 ^e	22,2 ^e	21,2 ^e	21,1 ^e	17,4 ^e	17,0 ^e
6	Suedia	16,6 ^e	16,5 ^e	16,8 ^e	19,5 ^e	19,6 ^e	19,6 ^e	20,5 ^e	16,0 ^e	15,9 ^e
7	Belgia	22,2 ^e	19,0 ^be	18,5 ^e	18,1 ^e	18,0 ^e	18,3 ^e	18,6 ^e	15,0 ^e	14,4 ^e
8	Italia	20,3	19,2	18,6	18,0	17,3	18,0	18,0	14,1	17,2
9	Irlanda	16,8 ^e	17,7 ^e	16,7 ^e	16,6 ^e	17,4 ^e	18,3 ^e	18,2 ^e	13,9 ^e	14,3 ^e
10	Malta	17,0 ^e	16,9 ^e	17,7 ^e	17,4 ^e	17,5 ^e	17,5 ^e	18,2 ^e	13,8 ^e	14,1 ^e
11	Luxemburg	17,2 ^e	16,4 ^e	17,1 ^e	16,9 ^e	17,1 ^e	17,1 ^e	17,4 ^e	13,4 ^e	13,7 ^e
12	Grecia	18,7 ^e	18,6 ^e	18,6 ^e	18,1 ^e	17,5 ^e	17,3 ^e	17,0 ^e	13,2 ^e	12,9 ^e
13	Franța	16,3	16,1	16,2	16,2	16,4	16,2	16,7	13,0	14,0
14	Finlanda	15,1	14,8	15,0	17,5	15,8	15,8	16,1	13,0	12,3
15	Danemarca	20,1 ^e	19,5 ^e	19,1 ^e	18,6 ^e	18,5 ^e	18,0 ^e	17,3 ^e	12,7 ^e	13,3 ^e
16	Cipru	18,5 ^e	18,2 ^e	18,7 ^e	18,6 ^e	19,0 ^e	18,9 ^e	18,5 ^e	12,6 ^e	12,7 ^e
17	Polonia	22,0	21,8	21,3	20,7	20,3 ^e	19,6 ^e	20,1 ^e	12,4 ^e	13,7 ^e
18	Letonia	22,7	21,0	19,3	18,5	17,3	17,3	17,2	12,3	11,5
19	Estonia	16,1 ^e	16,0 ^e	17,7 ^e	20,2 ^e	19,8 ^e	19,6 ^e	20,1 ^e	11,8 ^e	10,7 ^e
20	Germania	15,5	15,5	15,6	15,7	16,0	16,1	16,7	11,2	11,2
21	Croația	14,5	14,9	14,1	15,0	15,7	15,2	15,8	11,1	11,2
22	Bulgaria	17,0 ^e	17,7 ^e	16,9 ^e	16,3 ^e	15,2 ^e	14,2 ^e	15,3 ^e	10,6 ^e	10,1 ^e
23	Spania	19,3	17,3	18,6	18,4 ^be	14,8 ^e	15,1 ^e	15,4 ^e	10,5 ^e	12,6 ^e
24	Țările de Jos	14,0 ^e	14,5 ^e	13,8 ^e	14,0 ^e	14,3 ^e	14,4 ^e	14,4 ^e	9,9 ^e	10,6 ^e
25	Slovenia	13,7 ^e	13,7 ^e	13,9 ^e	13,7 ^e	13,5 ^e	13,6 ^e	13,4 ^e	8,8 ^e	10,0 ^e
26	Portugalia	9,3 ^e	9,0 ^e	10,0 ^e	9,6 ^e	10,4 ^e	10,5 ^e	10,7 ^e	7,0 ^e	8,7 ^e
27	Lituania	8,6	11,7	10,8	10,1	8,9	9,6	9,4 ^e	5,8 ^e	5,3 ^e

Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021
-	Elveția	25,0 ^e	25,4 ^e	25,6 ^e	25,7 ^e	25,5 ^e	25,2 ^e	26,1 ^e	20,1 ^e	20,5 ^e
-	Islanda	11,4 ^e	11,4 ^e	11,4 ^e	11,4 ^e	11,4 ^e	11,3 ^e	11,4 ^e	10,3 ^e	11,0 ^e
-	Norvegia	10,2	10,2	10,6 ^e	10,9 ^e	10,4 ^e	10,7 ^e	10,9 ^e	6,9 ^e	6,7 ^e

-	Turcia	36,3	35,1	32,4	29,9	29,7 ^e	31,5	31,4	27,0	26,0 ^e
-	Serbia	16,2 ^e	14,3 ^e	15,1 ^e	13,8 ^e	13,4 ^e	14,9 ^e	13,6 ^e	10,5 ^e	11,2 ^e
-	Macedonia de Nord	29,4	27,4	26,0	23,0	22,8	23,6	21,4	6,6	5,7
-	Muntenegru	4,3 ^e	4,4 ^e	4,5 ^e	4,2 ^e	3,6 ^e	3,6 ^e	3,4 ^e	1,4 ^e	1,5 ^e

^b - întrerupere în seriile temporale

^e - date estimate

^be - întrerupere în seriile temporale, date estimate

Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_50)

2016 2021
Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_50)

Ponderea căilor ferate și a căilor navigabile interioare în transportul intern de mărfuri

Tendințe
Termen lung
2006-2021
▼
Termen scurt
2016-2021
▼

Acest indicator măsoară ponderea transportului feroviar și a căilor navigabile interioare în transportul interior de marfă, exprimată în tone-kilometri (tkm)^[38]. Transportul interior de mărfuri include transportul rutier, feroviar și pe căi navigabile interioare. Toate datele se bazează pe deplasări pe teritoriul național, transportul feroviar și pe căi navigabile interioare se colectează pe baza deplasărilor pe teritoriul național, indiferent de naționalitatea trenului sau a navei. Activitatea de transport rutier se colectează în funcție de țara de înmatriculare a vehiculului, indiferent de teritoriul pe care se desfășoară activitatea. Activitatea este redistribuită pe teritoriul unde se desfășoară efectiv deplasarea prin modelarea itinerariului de călătorie probabil pe rețeaua rutieră europeană. Nu sunt incluse transportul de marfă maritim și aerian.

09-60 Ponderea căilor ferate și a căilor navigabile interioare
în transportul intern de mărfuri
*(% din total tone-km de marfă)*
Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021

-	Uniunea Europeană	26,1 ^e	26,1 ^e	25,9 ^e	25,5 ^e	24,6 ^e	24,4 ^e	23,7 ^e	22,6 ^e	22,7 ^e
1	Lituania	66,6	68,1	65,9	65,0	66,7	67,9	67,4	64,7	62,5
2	Letonia	81,2	81,2	79,8	76,6	74,0	75,8	73,6	56,5	53,4
3	România	59,7	59,2	62,0	59,7	57,6	56,0	55,0	54,5	50,3
4	Țările de Jos	51,8	51,8	51,6	50,3	50,6	49,4	48,7	47,6	48,3
5	Bulgaria	44,0	45,1	45,3	44,4	43,4	43,8	52,9	49,4	44,1
6	Estonia	64,0	55,2	52,4	42,9	44,4	46,2	42,0	38,6	40,1
7	Slovacia	43,6	42,9	39,8	38,3	36,5	35,6	34,5	32,0	35,4
8	Slovenia	34,8	36,0	35,0	33,9	35,5	35,3	35,5	34,5	33,6
9	Austria	36,0	36,6	35,3	35,1	34,6	33,7	33,3	32,0	31,9
10	Ungaria	36,7	36,6	34,9	33,9	37,3	31,1	31,5	34,1	30,8
11	Croația	27,1	27,3	27,1	26,6	26,4	26,4	29,3	31,1	30,1
12	Suedia	33,7	30,4	29,5	29,5	30,2	30,2	30,2	29,8	29,0
13	Finlanda	30,5	31,2	27,4	27,1	27,7	29,3	27,2	26,2	27,3
14	Germania	29,3	28,7	28,4	28,8	27,2	26,4	26,6	25,0	26,4
15	Belgia	26,9 ^e	27,0 ^e	26,4 ^e	25,7 ^e	26,4 ^e	24,2 ^be	23,4 ^e	22,6 ^e	23,2 ^e
16	Cehia	28,3	28,3	26,4	26,5	26,9	27,6	26,2	22,8	22,9
17	Polonia	26,5	26,6	25,6	24,8	24,0	26,9	24,0	22,6	22,0
18	Luxemburg	17,8	14,5	15,1	12,7	13,0	15,6	15,0	14,9	14,4
19	Franța	13,6	13,7	15,1	14,3	13,4	12,8	12,6	12,1	12,7
20	Italia	11,9	13,2	13,5	14,7	13,6	13,1	11,9	12,0	12,7
21	Portugalia	12,7	12,8	14,1	14,5	14,1	14,2	13,0	14,2	10,7
22	Danemarca	11,3	11,2	12,0	11,3	11,5	11,8	11,5	10,8	8,7
23	Spania	5,3	5,9	5,8	5,3	5,1	5,0	4,8	4,1	4,3
24	Grecia	1,5	1,7	1,6	1,3	1,8	2,1	2,5	3,2	2,9
25	Irlanda	1,1	1,1	1,0	0,9	0,9	0,8	0,6	0,8	0,6
26	Cipru	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z
27	Malta	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z	N/A ^z

Loc	Țară	2013	2014	2015	2016	2017	2018	2019	2020	2021
-	Elveția	36,3	36,3	37,5	37,6	34,9 ^e	34,8 ^e	34,4 ^e	32,6 ^e	33,7 ^e
-	Norvegia	13,3	13,7	12,9	13,0	15,2	15,0	14,6	15,3	15,1

^e - date estimate

^z - fără rețea feroviară sau căi navigabile interioare

Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_60)

2016 2021
Sursa: Eurostat (online data code: sdg_09_60)

Note și referințe

^
Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare (C&D) pot fi măsurate statistic în trei moduri complementare:
- cheltuieli intramurale,
- cheltuieli extramurale,
- în funcție de fondurile alocate.
Cheltuielile intramurale reprezintă totalitatea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare din cadrul unei unități statistice sau sector economic, indiferent de sursa fondurilor. Sunt incluse și sumele cheltuite în afara unității sau sectorului, dar în sprijinul cercetării și dezvoltării intramurale (de exemplu, achiziționarea de materiale pentru cercetare și dezvoltare). Sunt incluse atât cheltuielile curente, cât și cele de capital.
Cheltuielile extramurale reprezintă sumele pe care o unitate, organizație sau sector raportează că le-a plătit sau s-a angajat să le plătească unei alte unități, organizații sau sector pentru efectuarea activității de cercetare și dezvoltare într-o anumită perioadă. Aceasta include achiziționarea de cercetare și dezvoltare efectuată de alte unități și granturi acordate altora pentru efectuarea de cercetare și dezvoltare.
Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în funcție de fondurile alocate prezintă originea finanțării pentru cercetare și dezvoltare pentru o unitate statistică.
Aceste transferuri de fonduri de cercetare și dezvoltare pot fi măsurate în două moduri:
- raportare bazată pe destinatar a sumelor pe care o unitate, organizație sau sector le-a primit de la o altă unitate, organizație sau sector pentru efectuarea cercetării și dezvoltării intramurale,
- raportare pe bază de sursă a cheltuielilor extramurale, care exprimă sumele pe care o unitate, o organizație sau un sector le-a plătit către o altă unitate, organizație sau sector pentru activitatea de cercetare și dezvoltare.
Fondurile de cercetare și dezvoltare sunt identificate după două criterii: trebuie să existe un transfer direct de resurse și acest transfer trebuie să fie atât destinat, cât și utilizat pentru realizarea activității de cercetare și dezvoltare.
În principiu, măsura de bază pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare sunt cheltuielile intramurale
^ Schimbările climatice se referă la modificările climei provocate de om (antropice) despre care se consideră că provoacă o creștere a temperaturilor globale determinată de emisiile de gaze precum dioxidul de carbon și metanul, cunoscute sub numele de gaze cu efect de seră
^ ^a ^b Intensitatea cercetării și dezvoltării pentru o țară este definită ca fiind cheltuielile de cercetare și dezvoltare ca procent din produsul intern brut (PIB).
Pentru o întreprindere, intensitatea cercetării și dezvoltării este raportul dintre investiția în cercetare și dezvoltare a unei firme și veniturile acesteia (procentul din venit care este reinvestit în cercetare și dezvoltare). Cercetarea și dezvoltarea este principalul motor al inovației, iar cheltuielile și intensitatea cercetării și dezvoltării sunt doi dintre indicatorii cheie utilizați pentru monitorizarea resurselor dedicate științei și tehnologiei la nivel mondial. Guvernele se referă din ce în ce mai mult la repere internaționale atunci când își definesc politicile științifice și alocă resurse.
Uniunea Europeană se situează în prezent atât în urma SUA, cât și a Japoniei în ceea ce privește cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ca proporție din PIB, în principal din cauza creșterii relativ lente a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare a întreprinderilor. Consiliul European a stabilit un obiectiv general de 3% din PIB până în anul 2010, industria fiind invitată să contribuie cu două treimi la acest obiectiv
^ ^a ^b Sursa: Eurostat (online data code: rd_e_gerdtot)
^ ^a ^b
Sectorul întreprinderilor include:
- toate firmele, organizațiile și instituțiile a căror activitate principală este producția pe piață de bunuri sau servicii (altele decât învățământ superior) pentru vânzare către publicul larg la un preț semnificativ din punct de vedere economic,
- instituțiile private nonprofit care le deservesc în principal.
Nucleul sectorului este alcătuit din întreprinderi private (corporații sau cvasi-corporații), indiferent dacă acestea distribuie sau nu profit. Printre aceste întreprinderi se regăsesc unele firme pentru care activitatea principală este cercetarea și dezvoltarea (institute și laboratoare de cercetare și dezvoltare comerciale). Orice companie privată care prestează servicii de învățământ superior este inclusă în sectorul învățământului superior.
În plus, acest sector include companii publice (corporații publice și cvasi-corporații deținute de unități guvernamentale) angajate în principal în producția și vânzarea pe piață a tipului de bunuri și servicii care sunt adesea produse de întreprinderi private, deși, ca o chestiune de politică, prețul stabilit pentru acestea poate fi mai mic decât costul total de producție.
Acest sector include și instituțiile non-profit (INP) care sunt producători de piață de bunuri și servicii, altele decât cele din domeniul învățământului superior
^ ^a ^b
Sectorul învățământului superior este compus din toate universitățile, colegiile de tehnologie și alte institute de învățământ postliceal, indiferent de sursa lor de finanțare sau statutul juridic. De asemenea, include toate institutele de cercetare, stațiunile experimentale și clinicile care funcționează sub controlul direct sau sunt administrate de sau asociate cu instituțiile de învățământ superior.
Statistic, unitățile din sectorul învățământului superior sunt clasificate în șase domenii principale ale științei și tehnologiei:
- științe ale naturii,
- inginerie și tehnologie,
- științe medicale,
- științe agricole,
- științe sociale,
- științe umaniste
^
Un brevet (de invenție) este un drept de proprietate intelectuală, un titlu public de proprietate industrială care conferă titularului dreptul exclusiv de a utiliza invenția sa în domeniul tehnic pentru un număr limitat de ani.
O cerere de brevet trebuie să fie aplicată pentru o invenție, adică o nouă soluție la o problemă tehnică care îndeplinește criteriile de:
- noutate: soluția trebuie să fie inedită,
- inventivitate: trebuie să implice o activitate inventivă neevidentă,
- aplicabilitate industrială: trebuie să fie capabilă de utilizare industrială.
Un brevet poate fi acordat unei firme, unei persoane sau unui organism public de către un oficiu de brevete. Acesta rămâne valabil într-o anumită țară sau zonă pentru o perioadă limitată de timp
^ Oficiul European de Brevete (2009), Raport anual 2009, p. 13
^ Organizația Internațională a Muncii (2021), Ocuparea forței de muncă și perspective sociale la nivel mondial — Tendințe 2021, p. 114
^ Eurostat (2022), Cercetare și dezvoltare (C&D) — Metadate de referință
^ Sursa: Eurostat (online data code: rd_p_femres)
^ Comisia Europeană (2020), O nouă strategie industrială pentru Europa, p. 2
^ Comisia Europeană (2022), Aer curat
^ Particulele reprezintă bucăți minuscule de materie solidă sau lichidă din atmosferă. Principalele surse din zonele urbane sunt vehiculele rutiere cu motor diesel, arderea industrială, publică, comercială și rezidențială. Particulele fine PM₁₀ (mai puțin de 10 micrometri în diametru) pot fi inhalate adânc în plămâni, unde pot provoca inflamații și agravarea stării persoanelor cu boli cardiace și pulmonare
^ Organizația Mondială a Sănătății (2021), Poluarea aerului ambiental (exterior), (Fișă informativă, 21 septembrie 2021)
^ Sursa Eurostat (cod de date online: env_ac_ainah_r2)
^ ^a ^b Valoarea adăugată brută (VAB) este definită ca producție (la prețuri de bază) minus consum intermediar (la prețuri de achiziție) și reprezintă soldul contului de producție al conturilor naționale.
VAB poate fi defalcat pe industrie și sector instituțional. Suma VAB pentru toate industriile sau sectoarele plus taxele pe produse minus subvențiile pentru produse dă produsul intern brut.
Prin scăderea consumului de capital fix din VAB se obține valoarea adăugată netă (VAN) corespunzătoare
^ Sursa: Eurostat (online data codes: env_ac_ainah_r2 și nama_10_a10)
^ Sursa: Eurostat (online data code: env_ac_egss1)
^ Agenția Europeană de Mediu (2019): Sectorul bunurilor și serviciilor de mediu: locuri de muncă și valoare adăugată
^
Gazele cu efect de seră (GES) constituie un grup de gaze care contribuie la încălzirea globală și la schimbările climatice.
Protocolul de la Kyoto, un acord de mediu adoptat de multe dintre părțile Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) în 1997 pentru a reduce încălzirea globală, prevede șapte gaze cu efect de seră:
- gaze nefluorurate:
  - dioxid de carbon (CO₂),
  - metan (CH₄),
  - protoxid de azot (N₂O),
- gaze fluorurate:
  - hidrofluorocarburi (HFC),
  - perfluorocarburi (PFC),
  - hexafluorura de sulf (SF₆),
  - trifluorura de azot (NF₃).
Convertirea lor în echivalent dioxid de carbon (CO₂) face posibilă compararea acestora și determinarea contribuțiilor lor individuale și totale la încălzirea globală
^ Transportul interior acoperă toate activitățile de transport care au loc pe uscat, adică toate modurile, cu excepția transportului aerian și maritim. Prin urmare, include transportul rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare (atât pasageri, cât și mărfuri) și prin conducte (doar mărfuri)
^ Sistemele de tramvai și metrou nu sunt incluse deoarece metodologia de colectare a datelor pentru aceste mijloace de transport nu este suficient armonizată între statele membre
^ Sursa: Eurostat (online data code: tran_hv_psmod)
^ Serviciile Comisiei Europene au selectat diverși indicatori, împărțiți în grupuri tematice, care ilustrează câteva dimensiuni cheie ale societății informaționale europene (sectorul telecomunicații, bandă largă, mobil, utilizarea internetului, servicii internet, eGovernment, eCommerce, eBusiness, competențe TIC, cercetare și dezvoltare). Acești indicatori permit o comparație a progreselor din țările europene, precum și în timp.
Comisia Europeană, Indicatori cheie Arhivat în 1 septembrie 2022, la Wayback Machine.
^ Datele până în 2018 se referă numai la FTTP (fiber to the premises), în timp ce datele începând cu 2019 se referă atât la FTTP, cât și la DOCSIS 3.1 (Data Over Cable Service Interface Specification). DOCSIS permite adăugarea de transfer de date cu lățime de bandă mare la sistemele existente de televiziune prin cablu
^ În contextul indicatorilor din tabloul de bord al agendei digitale a UE, zonele rurale sunt definite ca fiind cele cu mai puțin de 100 de locuitori pe km²
^ Comisia Europeană 2021: Busola digitală 2030: calea europeană pentru deceniul digital, p. 6
^ Cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare includ cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor comerciale, instituțiilor de învățământ superior, precum și organizațiilor guvernamentale și private non-profit.
^
Produsul intern brut (PIB), este o măsură de bază a dimensiunii totale a economiei unei țări.
Ca măsură agregată a producției, PIB-ul este egal cu suma valorii adăugate brute a tuturor unităților instituționale rezidente implicate în producție, plus orice taxe pe produse și minus orice subvenții pentru produse. Valoarea adăugată brută este diferența dintre producție și consumul intermediar.
PIB-ul este, de asemenea, egal cu:
- suma utilizărilor finale ale bunurilor și serviciilor (toate utilizările cu excepția consumului intermediar) măsurate în prețurile de cumpărare, minus valoarea importurilor de bunuri și servicii,
- suma veniturilor primare distribuite de unitățile producătoare rezidente
^
În sistemul european de conturi (SEC2010), punctul 2.111, sectorul administrației publice (S.13) este definit ca fiind format „din unități instituționale care sunt producători non-piață a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și sunt finanțate prin plăți obligatorii efectuate de unități aparținând altor sectoare și unități instituționale angajate în principal în redistribuirea venitului și a bogăției naționale”.
Sectorul administrației publice are patru subsectoare:
- administrație publică centrală (guvernul central),
- administrație publică statală (guvernul de stat) - printre statele membre UE raportoare și țările AELS, acest lucru este aplicabil numai în Belgia, Germania, Spania, Austria și Elveția,
- administrație publică locală,
- fonduri de asigurări sociale - fondurile de asigurări sociale nu sunt raportate separat în Malta și Norvegia.
Principalele funcții ale unităților administrației publice sunt:
- să organizeze sau să redirecționeze fluxurile de bani, bunuri și servicii sau alte active între corporații, între gospodării și între corporații și gospodării, în scopul justiției sociale, al creșterii eficienței sau în alte scopuri legitimate de cetățeni; exemple sunt redistribuirea venitului și a avuției naționale, impozitul pe profit plătit de companii pentru finanțarea ajutorului de șomaj, contribuțiile sociale plătite de angajați pentru finanțarea sistemelor de pensii,
- să producă bunuri și servicii pentru a satisface nevoile gospodăriilor (de exemplu, asistența medicală de stat) sau pentru a satisface colectiv nevoile întregii comunități (de exemplu apărare, ordine publică și siguranță)
^
Sectorul privat non-profit acoperă instituții private non-profit (non-market), care deservesc gospodăriile (adică publicul larg), cum ar fi societăți profesionale sau academice, organizații de caritate, de ajutorare, sindicate, asociații de consumatori etc., plus orice fonduri care contribuie direct la cercetare și dezvoltare asigurate de către gospodării. Prin convenție, acest sector acoperă și activitățile reziduale de cercetare-dezvoltare ale publicului larg (gospodării), adică cercetare-dezvoltare efectuate de persoane fizice exclusiv în timpul liber și cu propriile lor facilități și pe cheltuiala proprie sau susținute de un grant neeconomic.
Următoarele tipuri de organizații private non-profit sunt excluse din acest sector:
- cele care prestează în principal servicii întreprinderilor,
- cele care servesc în primul rând guvernarea,
- cele finanțate în întregime sau în principal și controlate de guvern,
- cele care oferă servicii de învățământ superior sau sunt controlate de institute de învățământ superior
^ Echivalent normă întreagă (ENI) este o unitate de măsurare a persoanelor angajate sau studenților într-un mod care îi face comparabili, deși aceștia pot lucra sau studia un număr diferit de ore pe săptămână.
Unitatea este obținută prin compararea numărului mediu de ore lucrate al unui angajat sau student cu numărul mediu de ore al unui lucrător sau student cu normă întreagă. Prin urmare, o persoană cu normă întreagă este considerată 1 ENI, în timp ce un lucrător/student cu normă parțială primește un punctaj proporțional cu orele pe care le lucrează sau le studiază. De exemplu, un lucrător cu normă parțială angajat timp de 20 de ore pe săptămână în care munca cu normă întreagă constă în 40 de ore, este considerat 0,5 ENI.
Forța de muncă a unei întreprinderi, activități sau țări etc. poate fi apoi însumată și exprimată ca număr de echivalent normă întreagă. În contextul educației, unitatea ENI exprimă încărcarea reală de studiu a unui student în comparație cu perioada de studiu standard
^ Forța de muncă sau „populația activă din punct de vedere economic” include atât persoanele salariate (angajați și independenți) cât și șomeri, dar nu și pe cei inactivi economic, cum ar fi preșcolari, școlari, studenți și pensionari
^
Clasificarea statistică a activităților economice din Comunitatea Europeană (NACE) este clasificarea activităților economice din Uniunea Europeană. Termenul NACE este derivat din Nomenclature statistique des activités économiques dans la Communauté européenne. Din 1970 au fost dezvoltate diverse versiuni NACE.
NACE este o clasificare din patru cifre care oferă cadrul pentru colectarea și prezentarea datelor statistice în funcție de activitatea economică într-o mare varietate de statistici europene în domeniile economic, social, de mediu și agricol.
În 2023, a fost stabilită actualizarea 1 a NACE Revizia 2 (NACE Rev. 2.1). Aceasta va fi implementată progresiv în toate domeniile statistice relevante începând cu 2025.
Au fost elaborate următoarele versiuni ale NACE:
- NACE (1970),
- NACE Rev. 1, prima revizuire a NACE original (1970),
- NACE Rev. 1.1, o revizuire minoră a NACE Rev. 1,
- NACE Rev. 2. a fost adoptată în 2006,
- NACE Rev. 2.1 - prima actualizare a NACE Rev. 2
^ Consumul intermediar este un concept de conturi naționale care măsoară valoarea bunurilor și serviciilor consumate ca intrări dintr-un proces de producție. Exclude mijloacele fixe al căror consum este înregistrat drept consum de capital fix. Bunurile și serviciile pot fi ori transformate, ori epuizate în procesul de producție
Consumul intermediar este evaluat (înregistrat statistic) la prețurile de achiziție
^ Un pasager-kilometru (pkm) este unitatea de măsură care reprezintă deplasarea unui pasager prin intermediul unui mod de transport definit (rutier, feroviar, aerian, maritim, căi navigabile interioare etc.) pe o distanță de un kilometru
^ O tonă-kilometru (tkm) este unitatea de măsură a transportului de mărfuri care reprezintă deplasarea unei tone de mărfuri (inclusiv ambalajele și greutățile de tară ale unităților de transport intermodal) prin intermediul unui mod de transport definit (rutier, feroviar, aerian, maritim, căi navigabile interioare, conducte etc.) pe o distanță de un kilometru. Pentru transportul național, internațional și de tranzit, pentru fiecare țară raportoare se ia în considerare doar distanța străbătută pe teritoriul național

Bibliografie

[1] Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare (C&D) pot fi măsurate statistic în trei moduri complementare:
cheltuieli intramurale,

cheltuieli extramurale,

în funcție de fondurile alocate.
Cheltuielile intramurale reprezintă totalitatea cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare din cadrul unei unități statistice sau sector economic, indiferent de sursa fondurilor. Sunt incluse și sumele cheltuite în afara unității sau sectorului, dar în sprijinul cercetării și dezvoltării intramurale (de exemplu, achiziționarea de materiale pentru cercetare și dezvoltare). Sunt incluse atât cheltuielile curente, cât și cele de capital.
Cheltuielile extramurale reprezintă sumele pe care o unitate, organizație sau sector raportează că le-a plătit sau s-a angajat să le plătească unei alte unități, organizații sau sector pentru efectuarea activității de cercetare și dezvoltare într-o anumită perioadă. Aceasta include achiziționarea de cercetare și dezvoltare efectuată de alte unități și granturi acordate altora pentru efectuarea de cercetare și dezvoltare.
Cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare în funcție de fondurile alocate prezintă originea finanțării pentru cercetare și dezvoltare pentru o unitate statistică.
Aceste transferuri de fonduri de cercetare și dezvoltare pot fi măsurate în două moduri:
raportare bazată pe destinatar a sumelor pe care o unitate, organizație sau sector le-a primit de la o altă unitate, organizație sau sector pentru efectuarea cercetării și dezvoltării intramurale,

raportare pe bază de sursă a cheltuielilor extramurale, care exprimă sumele pe care o unitate, o organizație sau un sector le-a plătit către o altă unitate, organizație sau sector pentru activitatea de cercetare și dezvoltare.
Fondurile de cercetare și dezvoltare sunt identificate după două criterii: trebuie să existe un transfer direct de resurse și acest transfer trebuie să fie atât destinat, cât și utilizat pentru realizarea activității de cercetare și dezvoltare.
În principiu, măsura de bază pentru cheltuielile de cercetare și dezvoltare sunt cheltuielile intramurale

[2] tuieli intramurale,

[3] tuieli extramurale,

[4] în funcție de fondurile alocate.

[5] raportare bazată pe destinatar a sumelor pe care o unitate, organizație sau sector le-a primit de la o altă unitate, organizație sau sector pentru efectuarea cercetării și dezvoltării intramurale,

[6] raportare pe bază de sursă a cheltuielilor extramurale, care exprimă sumele pe care o unitate, o organizație sau un sector le-a plătit către o altă unitate, organizație sau sector pentru activitatea de cercetare și dezvoltare.

[2] Schimbările climatice se referă la modificările climei provocate de om (antropice) despre care se consideră că provoacă o creștere a temperaturilor globale determinată de emisiile de gaze precum dioxidul de carbon și metanul, cunoscute sub numele de gaze cu efect de seră

[intensitate-3] Intensitatea cercetării și dezvoltării pentru o țară este definită ca fiind cheltuielile de cercetare și dezvoltare ca procent din produsul intern brut (PIB).
Pentru o întreprindere, intensitatea cercetării și dezvoltării este raportul dintre investiția în cercetare și dezvoltare a unei firme și veniturile acesteia (procentul din venit care este reinvestit în cercetare și dezvoltare). Cercetarea și dezvoltarea este principalul motor al inovației, iar cheltuielile și intensitatea cercetării și dezvoltării sunt doi dintre indicatorii cheie utilizați pentru monitorizarea resurselor dedicate științei și tehnologiei la nivel mondial. Guvernele se referă din ce în ce mai mult la repere internaționale atunci când își definesc politicile științifice și alocă resurse.
Uniunea Europeană se situează în prezent atât în urma SUA, cât și a Japoniei în ceea ce privește cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ca proporție din PIB, în principal din cauza creșterii relativ lente a cheltuielilor de cercetare și dezvoltare a întreprinderilor. Consiliul European a stabilit un obiectiv general de 3% din PIB până în anul 2010, industria fiind invitată să contribuie cu două treimi la acest obiectiv

[ref1-4] Sursa: Eurostat (online data code: rd_e_gerdtot)

[intreprinderi-5] Sectorul întreprinderilor include:
toate firmele, organizațiile și instituțiile a căror activitate principală este producția pe piață de bunuri sau servicii (altele decât învățământ superior) pentru vânzare către publicul larg la un preț semnificativ din punct de vedere economic,

instituțiile private nonprofit care le deservesc în principal.
Nucleul sectorului este alcătuit din întreprinderi private (corporații sau cvasi-corporații), indiferent dacă acestea distribuie sau nu profit. Printre aceste întreprinderi se regăsesc unele firme pentru care activitatea principală este cercetarea și dezvoltarea (institute și laboratoare de cercetare și dezvoltare comerciale). Orice companie privată care prestează servicii de învățământ superior este inclusă în sectorul învățământului superior.
În plus, acest sector include companii publice (corporații publice și cvasi-corporații deținute de unități guvernamentale) angajate în principal în producția și vânzarea pe piață a tipului de bunuri și servicii care sunt adesea produse de întreprinderi private, deși, ca o chestiune de politică, prețul stabilit pentru acestea poate fi mai mic decât costul total de producție.
Acest sector include și instituțiile non-profit (INP) care sunt producători de piață de bunuri și servicii, altele decât cele din domeniul învățământului superior

[11] toate firmele, organizațiile și instituțiile a căror activitate principală este producția pe piață de bunuri sau servicii (altele decât învățământ superior) pentru vânzare către publicul larg la un preț semnificativ din punct de vedere economic,

[12] stituțiile private nonprofit care le deservesc în principal.

[invsup-6] Sectorul învățământului superior este compus din toate universitățile, colegiile de tehnologie și alte institute de învățământ postliceal, indiferent de sursa lor de finanțare sau statutul juridic. De asemenea, include toate institutele de cercetare, stațiunile experimentale și clinicile care funcționează sub controlul direct sau sunt administrate de sau asociate cu instituțiile de învățământ superior.
Statistic, unitățile din sectorul învățământului superior sunt clasificate în șase domenii principale ale științei și tehnologiei:
științe ale naturii,

inginerie și tehnologie,

științe medicale,

științe agricole,

științe sociale,

științe umaniste

[14] științe ale naturii,

[15] rie și tehnologie,

[16] științe medicale,

[17] științe agricole,

[18] științe sociale,

[19] științe umaniste

[7] Un brevet (de invenție) este un drept de proprietate intelectuală, un titlu public de proprietate industrială care conferă titularului dreptul exclusiv de a utiliza invenția sa în domeniul tehnic pentru un număr limitat de ani.
O cerere de brevet trebuie să fie aplicată pentru o invenție, adică o nouă soluție la o problemă tehnică care îndeplinește criteriile de:
noutate: soluția trebuie să fie inedită,

inventivitate: trebuie să implice o activitate inventivă neevidentă,

aplicabilitate industrială: trebuie să fie capabilă de utilizare industrială.
Un brevet poate fi acordat unei firme, unei persoane sau unui organism public de către un oficiu de brevete. Acesta rămâne valabil într-o anumită țară sau zonă pentru o perioadă limitată de timp

[21] noutate: soluția trebuie să fie inedită,

[22] inventivitate: trebuie să implice o activitate inventivă neevidentă,

[23] aplicabilitate industrială: trebuie să fie capabilă de utilizare industrială.

[8] Oficiul European de Brevete (2009), Raport anual 2009, p. 13

[9] Organizația Internațională a Muncii (2021), Ocuparea forței de muncă și perspective sociale la nivel mondial — Tendințe 2021, p. 114

[10] Eurostat (2022), Cercetare și dezvoltare (C&D) — Metadate de referință

[11] Sursa: Eurostat (online data code: rd_p_femres)

[12] Comisia Europeană (2020), O nouă strategie industrială pentru Europa, p. 2

[13] Comisia Europeană (2022), Aer curat

[particule-14] Particulele reprezintă bucăți minuscule de materie solidă sau lichidă din atmosferă. Principalele surse din zonele urbane sunt vehiculele rutiere cu motor diesel, arderea industrială, publică, comercială și rezidențială. Particulele fine PM₁₀ (mai puțin de 10 micrometri în diametru) pot fi inhalate adânc în plămâni, unde pot provoca inflamații și agravarea stării persoanelor cu boli cardiace și pulmonare

[15] Organizația Mondială a Sănătății (2021), Poluarea aerului ambiental (exterior), (Fișă informativă, 21 septembrie 2021)

[16] Sursa Eurostat (cod de date online: env_ac_ainah_r2)

[vab-17] Valoarea adăugată brută (VAB) este definită ca producție (la prețuri de bază) minus consum intermediar (la prețuri de achiziție) și reprezintă soldul contului de producție al conturilor naționale.
VAB poate fi defalcat pe industrie și sector instituțional. Suma VAB pentru toate industriile sau sectoarele plus taxele pe produse minus subvențiile pentru produse dă produsul intern brut.
Prin scăderea consumului de capital fix din VAB se obține valoarea adăugată netă (VAN) corespunzătoare

[18] Sursa: Eurostat (online data codes: env_ac_ainah_r2 și nama_10_a10)

[19] Sursa: Eurostat (online data code: env_ac_egss1)

[20] Agenția Europeană de Mediu (2019): Sectorul bunurilor și serviciilor de mediu: locuri de muncă și valoare adăugată

[ges-21] Gazele cu efect de seră (GES) constituie un grup de gaze care contribuie la încălzirea globală și la schimbările climatice.
Protocolul de la Kyoto, un acord de mediu adoptat de multe dintre părțile Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) în 1997 pentru a reduce încălzirea globală, prevede șapte gaze cu efect de seră:
gaze nefluorurate:
dioxid de carbon (CO₂),

metan (CH₄),

protoxid de azot (N₂O),

gaze fluorurate:
hidrofluorocarburi (HFC),

perfluorocarburi (PFC),

hexafluorura de sulf (SF₆),

trifluorura de azot (NF₃).
Convertirea lor în echivalent dioxid de carbon (CO₂) face posibilă compararea acestora și determinarea contribuțiilor lor individuale și totale la încălzirea globală

[38] ze nefluorurate:
dioxid de carbon (CO₂),

metan (CH₄),

protoxid de azot (N₂O),

[39] xid de carbon (CO₂),

[40] tan (CH₄),

[41] rotoxid de azot (N₂O),

[42] ze fluorurate:
hidrofluorocarburi (HFC),

perfluorocarburi (PFC),

hexafluorura de sulf (SF₆),

trifluorura de azot (NF₃).

[43] rofluorocarburi (HFC),

[44] rfluorocarburi (PFC),

[45] xafluorura de sulf (SF₆),

[46] trifluorura de azot (NF₃).

[22] Transportul interior acoperă toate activitățile de transport care au loc pe uscat, adică toate modurile, cu excepția transportului aerian și maritim. Prin urmare, include transportul rutier, feroviar, pe căi navigabile interioare (atât pasageri, cât și mărfuri) și prin conducte (doar mărfuri)

[23] Sistemele de tramvai și metrou nu sunt incluse deoarece metodologia de colectare a datelor pentru aceste mijloace de transport nu este suficient armonizată între statele membre

[24] Sursa: Eurostat (online data code: tran_hv_psmod)

[25] Serviciile Comisiei Europene au selectat diverși indicatori, împărțiți în grupuri tematice, care ilustrează câteva dimensiuni cheie ale societății informaționale europene (sectorul telecomunicații, bandă largă, mobil, utilizarea internetului, servicii internet, eGovernment, eCommerce, eBusiness, competențe TIC, cercetare și dezvoltare). Acești indicatori permit o comparație a progreselor din țările europene, precum și în timp.
Comisia Europeană, Indicatori cheie Arhivat în 1 septembrie 2022, la Wayback Machine.

[26] Datele până în 2018 se referă numai la FTTP (fiber to the premises), în timp ce datele începând cu 2019 se referă atât la FTTP, cât și la DOCSIS 3.1 (Data Over Cable Service Interface Specification). DOCSIS permite adăugarea de transfer de date cu lățime de bandă mare la sistemele existente de televiziune prin cablu

[27] În contextul indicatorilor din tabloul de bord al agendei digitale a UE, zonele rurale sunt definite ca fiind cele cu mai puțin de 100 de locuitori pe km²

[28] Comisia Europeană 2021: Busola digitală 2030: calea europeană pentru deceniul digital, p. 6

[29] Cheltuielile interne brute pentru cercetare și dezvoltare includ cheltuielile pentru cercetare și dezvoltare ale întreprinderilor comerciale, instituțiilor de învățământ superior, precum și organizațiilor guvernamentale și private non-profit.

[30] Produsul intern brut (PIB), este o măsură de bază a dimensiunii totale a economiei unei țări.
Ca măsură agregată a producției, PIB-ul este egal cu suma valorii adăugate brute a tuturor unităților instituționale rezidente implicate în producție, plus orice taxe pe produse și minus orice subvenții pentru produse. Valoarea adăugată brută este diferența dintre producție și consumul intermediar.
PIB-ul este, de asemenea, egal cu:
suma utilizărilor finale ale bunurilor și serviciilor (toate utilizările cu excepția consumului intermediar) măsurate în prețurile de cumpărare, minus valoarea importurilor de bunuri și servicii,

suma veniturilor primare distribuite de unitățile producătoare rezidente

[56] suma utilizărilor finale ale bunurilor și serviciilor (toate utilizările cu excepția consumului intermediar) măsurate în prețurile de cumpărare, minus valoarea importurilor de bunuri și servicii,

[57] suma veniturilor primare distribuite de unitățile producătoare rezidente

[autpubl-31] În sistemul european de conturi (SEC2010), punctul 2.111, sectorul administrației publice (S.13) este definit ca fiind format „din unități instituționale care sunt producători non-piață a căror producție este destinată consumului individual și colectiv și sunt finanțate prin plăți obligatorii efectuate de unități aparținând altor sectoare și unități instituționale angajate în principal în redistribuirea venitului și a bogăției naționale”.
Sectorul administrației publice are patru subsectoare:
administrație publică centrală (guvernul central),

administrație publică statală (guvernul de stat) - printre statele membre UE raportoare și țările AELS, acest lucru este aplicabil numai în Belgia, Germania, Spania, Austria și Elveția,

administrație publică locală,

fonduri de asigurări sociale - fondurile de asigurări sociale nu sunt raportate separat în Malta și Norvegia.
Principalele funcții ale unităților administrației publice sunt:
să organizeze sau să redirecționeze fluxurile de bani, bunuri și servicii sau alte active între corporații, între gospodării și între corporații și gospodării, în scopul justiției sociale, al creșterii eficienței sau în alte scopuri legitimate de cetățeni; exemple sunt redistribuirea venitului și a avuției naționale, impozitul pe profit plătit de companii pentru finanțarea ajutorului de șomaj, contribuțiile sociale plătite de angajați pentru finanțarea sistemelor de pensii,

să producă bunuri și servicii pentru a satisface nevoile gospodăriilor (de exemplu, asistența medicală de stat) sau pentru a satisface colectiv nevoile întregii comunități (de exemplu apărare, ordine publică și siguranță)

[59] administrație publică centrală (guvernul central),

[60] administrație publică statală (guvernul de stat) - printre statele membre UE raportoare și țările AELS, acest lucru este aplicabil numai în Belgia, Germania, Spania, Austria și Elveția,

[61] administrație publică locală,

[62] fonduri de asigurări sociale - fondurile de asigurări sociale nu sunt raportate separat în Malta și Norvegia.

[63] să organizeze sau să redirecționeze fluxurile de bani, bunuri și servicii sau alte active între corporații, între gospodării și între corporații și gospodării, în scopul justiției sociale, al creșterii eficienței sau în alte scopuri legitimate de cetățeni; exemple sunt redistribuirea venitului și a avuției naționale, impozitul pe profit plătit de companii pentru finanțarea ajutorului de șomaj, contribuțiile sociale plătite de angajați pentru finanțarea sistemelor de pensii,

[64] să producă bunuri și servicii pentru a satisface nevoile gospodăriilor (de exemplu, asistența medicală de stat) sau pentru a satisface colectiv nevoile întregii comunități (de exemplu apărare, ordine publică și siguranță)

[nonprofit-32] Sectorul privat non-profit acoperă instituții private non-profit (non-market), care deservesc gospodăriile (adică publicul larg), cum ar fi societăți profesionale sau academice, organizații de caritate, de ajutorare, sindicate, asociații de consumatori etc., plus orice fonduri care contribuie direct la cercetare și dezvoltare asigurate de către gospodării. Prin convenție, acest sector acoperă și activitățile reziduale de cercetare-dezvoltare ale publicului larg (gospodării), adică cercetare-dezvoltare efectuate de persoane fizice exclusiv în timpul liber și cu propriile lor facilități și pe cheltuiala proprie sau susținute de un grant neeconomic.
Următoarele tipuri de organizații private non-profit sunt excluse din acest sector:
cele care prestează în principal servicii întreprinderilor,

cele care servesc în primul rând guvernarea,

cele finanțate în întregime sau în principal și controlate de guvern,

cele care oferă servicii de învățământ superior sau sunt controlate de institute de învățământ superior

[66] re prestează în principal servicii întreprinderilor,

[67] re servesc în primul rând guvernarea,

[68] țate în întregime sau în principal și controlate de guvern,

[69] re oferă servicii de învățământ superior sau sunt controlate de institute de învățământ superior

[eni-33] Echivalent normă întreagă (ENI) este o unitate de măsurare a persoanelor angajate sau studenților într-un mod care îi face comparabili, deși aceștia pot lucra sau studia un număr diferit de ore pe săptămână.
Unitatea este obținută prin compararea numărului mediu de ore lucrate al unui angajat sau student cu numărul mediu de ore al unui lucrător sau student cu normă întreagă. Prin urmare, o persoană cu normă întreagă este considerată 1 ENI, în timp ce un lucrător/student cu normă parțială primește un punctaj proporțional cu orele pe care le lucrează sau le studiază. De exemplu, un lucrător cu normă parțială angajat timp de 20 de ore pe săptămână în care munca cu normă întreagă constă în 40 de ore, este considerat 0,5 ENI.
Forța de muncă a unei întreprinderi, activități sau țări etc. poate fi apoi însumată și exprimată ca număr de echivalent normă întreagă. În contextul educației, unitatea ENI exprimă încărcarea reală de studiu a unui student în comparație cu perioada de studiu standard

[34] Forța de muncă sau „populația activă din punct de vedere economic” include atât persoanele salariate (angajați și independenți) cât și șomeri, dar nu și pe cei inactivi economic, cum ar fi preșcolari, școlari, studenți și pensionari

[35] Clasificarea statistică a activităților economice din Comunitatea Europeană (NACE) este clasificarea activităților economice din Uniunea Europeană. Termenul NACE este derivat din Nomenclature statistique des activités économiques dans la Communauté européenne. Din 1970 au fost dezvoltate diverse versiuni NACE.
NACE este o clasificare din patru cifre care oferă cadrul pentru colectarea și prezentarea datelor statistice în funcție de activitatea economică într-o mare varietate de statistici europene în domeniile economic, social, de mediu și agricol.
În 2023, a fost stabilită actualizarea 1 a NACE Revizia 2 (NACE Rev. 2.1). Aceasta va fi implementată progresiv în toate domeniile statistice relevante începând cu 2025.
Au fost elaborate următoarele versiuni ale NACE:
NACE (1970),

NACE Rev. 1, prima revizuire a NACE original (1970),

NACE Rev. 1.1, o revizuire minoră a NACE Rev. 1,

NACE Rev. 2. a fost adoptată în 2006,

NACE Rev. 2.1 - prima actualizare a NACE Rev. 2

[73] NACE (1970),

[74] NACE Rev. 1, prima revizuire a NACE original (1970),

[75] NACE Rev. 1.1, o revizuire minoră a NACE Rev. 1,

[76] NACE Rev. 2. a fost adoptată în 2006,

[77] NACE Rev. 2.1 - prima actualizare a NACE Rev. 2

[36] Consumul intermediar este un concept de conturi naționale care măsoară valoarea bunurilor și serviciilor consumate ca intrări dintr-un proces de producție. Exclude mijloacele fixe al căror consum este înregistrat drept consum de capital fix. Bunurile și serviciile pot fi ori transformate, ori epuizate în procesul de producție
Consumul intermediar este evaluat (înregistrat statistic) la prețurile de achiziție

[37] Un pasager-kilometru (pkm) este unitatea de măsură care reprezintă deplasarea unui pasager prin intermediul unui mod de transport definit (rutier, feroviar, aerian, maritim, căi navigabile interioare etc.) pe o distanță de un kilometru

[38] O tonă-kilometru (tkm) este unitatea de măsură a transportului de mărfuri care reprezintă deplasarea unei tone de mărfuri (inclusiv ambalajele și greutățile de tară ale unităților de transport intermodal) prin intermediul unui mod de transport definit (rutier, feroviar, aerian, maritim, căi navigabile interioare, conducte etc.) pe o distanță de un kilometru. Pentru transportul național, internațional și de tranzit, pentru fiecare țară raportoare se ia în considerare doar distanța străbătută pe teritoriul național

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]

[16]

[17]

[18]

[19]

[20]

[21]

[22]

[23]

[24]

[25]

[26]

[27]

[28]

[29]

[30]

[31]

[32]

[33]

[34]

[35]

[36]

[37]

[38]

"Construcția unei infrastructuri rezistente, promovarea industrializării incluzive și durabile și încurajarea inovației"
ODD 9 Industrie, inovare și infrastructură

Responsabil: Website:	Comisia Europeană https://commission.europa.eu/strategy-and-policy/sustainable-development-goals_en
Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare