Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa
Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa (sau Occisio Gregorii in Moldavia tragedice expressa – Uciderea lui Grigore Vodă în Moldova exprimată sub formă de tragedie) este prima piesă de teatru scrisă în limba română.
Piesa este cuprinsă într-o scriere anonimă (aparținând poate lui Samuil Vulcan) și a fost descoperită de Nicolae Densușianu în biblioteca Episcopiei Române Unite din Oradea, datând probabil din 1777-1780. Manuscrisul este alcătuit din scene disparate, câteva scrise în alte limbi (o predică în țigănește, cântece în latină și maghiară).
Surse de inspirație modificare
Personajul central este Grigore (Grigore al III-lea Ghica), domn al Moldovei (1764-1767; 1774-1777) și al Munteniei: (1768-1769). Ca domnitor, acesta se arată dușman Austriei și prieten Rusiei, iar intrigile îl ajută mult în politica dusă față de turci; Prin măsurile luate a reușit să ducă țara la o relativă bunăstare, a regularizat strângerea birurilor și a pus capăt abuzurilor.
Context cultural modificare
În Basarabia se produc contacte cu literatura rusă (până la 1848 Rusia reprezenta un factor de progres) – rușii și habsburgii reprezentau principalele puncte în dezvoltare pe toate planurile: Ecaterina cea Mare a Rusiei, sub influența guvernării sale prinde dragostea pentru literatura franceză, gustul pentru sclipirea minții, pentru veselia spontană, pentru o dezvoltare în scriere și conversație.
În această perioadă se introduc jocuri noi, dansuri noi, modă, un altfel de limbaj. În Țările Române a fost epoca primei Constituții care avea influențe europene; influență adoptată pe filieră rusească.
Personaje modificare
- Gregorius - principe al Valahiei
|
|
Subiectul operei modificare
Subiectul piesei diferă foarte putin de realitatea obiectivă; astfel aflăm că piesa este o dramă istorică medievală, cu atâtea elemente specifice literaturii medievale câte intâlnim în The Castell of Perseverence (Castelul Perseverenței), Piers Plowman, Everyman (Fiecare),Mankind (Genul uman) etc.
Literatura dramatică originală din secolul al XVIII-lea este slab reprezentată in Țările române: în afara dramei populare, Vicleimul, a cărei existență este atestată încă din secolul anterior si complementul ei Jocul păpușilor, sunt înregistrate Judecata Vlădicii, Comedia pastorală si Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa. Trebuie evitată confuzia între medieval si popular: regimurile circulației folclorice sunt: anonimatul autorului, libertatea intervențiilor în text, urmele formale ale circulației orale. De asemenea, caracteristicile generale ale teatrului medieval sunt anonimatul autorului si libertatea intervențiilor în text dar se evidențiază prin alegorismul operelor ca trăsătură cultă definitorie.
Între universalismul religios medieval și literatura Contrareformei, în literaturile Europei se impulsează limbile naționale ca limbi de cultură, martirul ca erou dramatic ce dobândește trăsături pe care mai târziu drama romantică le va prelua pentru figurile de eroi naționali.
Principele Valahiei, Gregorius, planuiește să creeze o alianță atât cu Rusia cât și cu Austria pentru a trage eventuale foloase după aceasta, dar sfetnicii săi, Vasilie și Simion îl trădează Împăratului otoman. Pașa și consilierii, astfel, pun la cale uciderea lui Gregorius, cu ajutorul lui Vasilie și Simion. Aceștia din urmă, primind bani, îi sugerează pașei că ar putea să-l ucidă când iese la plimbare in pădure. Turcii se întâlnesc cu Vodă acolo și Pașa îi spune că Împăratul dorește să-i mărească gradul. Într-un fel, Grigore simțea că e trădat „Eu auzeam că mă caută împăratul spre moarte iară el îmi lungește viața cinstindu-mă.” Această prea mare dragoste a Împăratului trebuia să ascundă ceva la mijloc, de altfel, și pașa i-a spus lui Grigore în acea întâlnire „Să ne tâlnim bucuroș și să ne despărțim sângioș.” Imediat, Grigore, în semn de mulțumire, îl trimite pe medic să-l invite pe Împărat la masă. Împăratul îi spune că e bolnav, să vină Grigore, deși medicul îi consultase pulsul si constatase că este perfect sănătos. Astfel, medicul a trebuit să jure (si probabil să primească ceva recompensă) că Vodă nu va afla despre asta. La Grigore acasă, vine medicul si doi soldați otomani. Acceptă să meargă cu ei și își scoate sabia să se ducă în chip de pace. Simion este impotrivă, știind ce urmează, îi cere lui Grigore să păstreze sabia dar în zadar. Ajungând la Pașă acasă, acesta îi spune ca e în mâna lui și că va face tot ce i se poruncește; îi dă să citească porunca de la Țălingrad: „Tot sfatul împârâțiii turcești: Stingă-i-să lui Grigorie lumina; nu cerca vina. Ieie-să viața, prindă-i-să toata vița, puie-să în gât ața. Dat în Țălingrad.” Atunci, Pașa face semn soldaților să-l prindă, cheamă mai mulți și se ridică el însuși sugrumându-l pe Grigore cu un ștreang. Apoi este pus în mormânt și în sicriu. Pașa, imediat, cheamă toți sfetnicii și îl numește pe Vasilie înlocuitorul lui Grigorie. Îl plânge un cioban,îl plânge soția care apucase să cânte nemțește; Este ucisă și ea, tocmai pentru că Grigore murise din pricina nemților și ea fusese auzită cântând.
După toate acestea, intră Bacchus, semn că începe sărbatoarea lui. Urmează un cântec dedicat lui si imediat începe să scrie un testament. „Apare dracul, se citesc legile, dupa acestea intră consilierii lui Vodă si medicul căutându-și un al patrulea soț, pe Iuda, si îl găsesc spânzurând cu umor (atârnând rizibil) in timp ce sunt răpiți de un demon aprins. În sfârșit se strigă să trăiască Maria Tereza, Iosif si Grigore Maior.” Urmează textul testamentului cu care se termină piesa.
Este interesant de observat că în structura piesei întâlnim o metaforă cheie la început si sfârsit, aceea a cetății cu doua turnuri si a casei cu doua usi: „Nu-i bună cu una, că, dacă te strâmtoresc, n-ai încătrău să te spăsăști; nu-i bună cu două, că văzurăți cum năpădiră turcii de pă una pe Grigorie și îl sugrumară [..] Ci așé, văzurăți, muri cel sănătos și rămasă cel betegos”.
Moartea lui Grigorie este acompaniata de cântece, boceli, amplificarea sentimentului, chiar dacă piesa a fost scrisă în chip carnavalesc, menită să aducă buna dispozitie. Fiind scrisă în caracter baroc, aceste intermedii sunt de înțeles. În teatrul baroc se obisnuia aceasta alternanță între situația gravă și cea burlescă, între serios și grotesc, între decență și trivialitate. Occisio Gregorii este o operă dramatică de tip baroc, creată în genul comediei dell’arte și astfel ne explicăm cântecele, intermediile vesele, uneori moralizatoare, spiritul carnavalesc.
Surse bibliografice modificare
- Berlogea, Ileana, Teatrul medieval european, Editura Meridiane, București, 1970
- Moraru, Mihai, De nuptiis Mercurii et Philologiae, Editura Fundatiei Culturale Române, București, 1997
- Occisio Gregorii in Moldavia Vodae tragice expressa, Ediție îngrijită, studiu introductiv și note de Lucian Drîmba, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1983
- hu Franchi, Cinzia, Occisio Gregorii in Moldavia Vodae Tragedice Expressa. Az erdélyi román iskoladráma kezdetei és forrásai, Pallas-Akadémia, Csíkszereda-Miercurea Ciuc, 1997