Olga Neuwirth

compozitoare austriacă
Olga Neuwirth
Olga Neuwirth (Komponistin) 2002.jpg
Olga Neuwirth
Date personale
Născută (52 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Graz, Austria[3] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitoare Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiUniversitatea de Muzică și Artă Dramatică din Viena  Modificați la Wikidata
Gen muzicaloperă  Modificați la Wikidata
PremiiCity of Vienna Prize for Music[*]
Ernst von Siemens Music Prize[*][1]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Olga Neuwirth (n. ,[2] Graz, Austria[3]) este o compozitoare austriacă.

BiografieModificare

A început să ia lecții de cântat la trompetă încă de la vârsta de șapte ani. Ea a studiat mai târziu compoziția la Academia de Muzică și Arte din Viena cu profesorul Erich Urbanner, în timp ce studia la Institutul Electroacustic. Teza sa de absolvire s-a referit la muzica din filmul L'Amour à mort al lui Alain Resnais. În perioada 1985-1986 a studiat muzica și arta la Conservatorul de Muzică din San Francisco cu Elinor Armer. În 1993/94 a studiat cu Tristan Murail și a lucrat la IRCAM, compunând mai multe lucrări muzicale printre care „...?risonanze!...” pentru viola d'amore. Anterior, Neuwirth a avut ocazia să se întâlnească cu compozitorul italian Luigi Nono, care avea idei muzicale similare, și a susținut că acest lucru a avut o influență puternică asupra vieții ei. În anul 2000, Neuwirth a fost numită compozitor invitat al Orchestrei Filarmonice Regale a Flandrei de la Anvers, iar în 2002 a fost numită compozitor invitat la Festivalul de la Lucerna (împreună cu Pierre Boulez).[4]

Ea are numeroase piese de muzică de cameră lansate de casa de discuri Kairos și a colaborat cu Elfriede Jelinek la o operă după filmul Lost Highway al lui David Lynch. Premiera mondială a avut loc la Graz, în 2003, în interpretarea orchestrei Klangforum Wien cu porțiuni de muzică electronică înregistrate la Institut für Elektronische Musik (IEM). Premiera americană a operei a avut loc la Colegiul Oberlin din Oberlin, Ohio, și au fost realizate spectacole la Teatrul Miller al Universității Columbia din New York. Coloana sonoră înregistrată de casa de discuri Kairos a fost distinsă cu premiul Diapason d'Or. Premiera în Marea Britanie a avut loc la Young Vic din Londra, în aprilie 2008, într-o coproducție cu Opera Națională Engleză, regizată de Diane Paulus și dirijată de Baldur Brönnimann.

În 2008 a fost distinsă cu Heidelberger Künstlerinnenpreis (Premiul pentru artiști de sex feminin al orașului Heidelberg).

Lucrări (selecție)Modificare

Muzică de teatruModificare

  • Kloing! și A songplay în 9 fits Hommage à Klaus Nomi (2011)
  • THE OUTCAST – Homage to Herman Melville (2009-2011), libret de Barry Gifford și Olga Neuwirth cu monologuri pentru Old Melville de Anna Mitgutsch
  • American Lulu (2006-2011), nouă interpretare a operei Lulu a lui Alban Berg realizată de Olga Neuwirth
  • Bählamms Fest (1997/98), muzică de teatru în treisprezece acte. Text: Elfriede Jelinek după Leonora Carrington

Muzică pentru orchestrăModificare

  • Masaot/Cloacks without Hands (2013)
  • anaptyxis (2000)
  • Clinamen / Nodus (1999)
  • Photophorus (1997) pentru două chitare și orchestră
  • Sans soleil (1994) Distorting mirror for two ondes martenot, orchestra and live electronics

Muzică pentru ansambluriModificare

  • Ishmaela's White World (2012)
  • Hommage à Klaus Nomi (2009), versiune pentru orchestră de cameră
  • Construction in space (2000) pentru 4 soliști, 4 grupuri și instrumente electronice
  • The Long Rain (1999/2000) pentru 4 soliști, 4 grupuri și instrumente electronice, după o poveste de Ray Bradbury
  • Elfi und Andi (1997) pentru difuzor, chitară electronică, contrabas, clarinet bass, saxofon și două CD cu playback (vocea de pe bandă: Marianne Hoppe). Text: Elfriede Jelinek

Muzică de camerăModificare

  • voluta / sospeso (1999) pentru corn, clarinet, vioară, violoncel, percuție și pian
  • ...ad auras... in memoriam H. (1999)
  • settori (1999) pentru cvartet de coarde
  • Ondate II (1998) pentru cvartet de saxofon
  • Akroate Hadal (1995) pentru cvartet de coarde

NoteModificare

  1. ^ http://www.evs-musikstiftung.ch/en/prize/prize/archive/composers-prize-winners.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b http://www.cdmc.asso.fr/fr/ressources/compositeurs/biographies/neuwirth-olga-1968  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b „Olga Neuwirth”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ „Olga Neuwirth Biography”. Boosey & Hawkes. Accesat în . 

Legături externeModificare