Olga Zaicik

Date personale
Olga Zaicik
Născută	8 noiembrie 1921^[1] Łódź, Gostyń County^⁠(d), voievodatul Polonia Mare, Polonia^[2]
Decedată	18 octombrie 2013 (91 de ani)^[1]
Înmormântată	Cimitirul evreiesc Giurgiului din București
Cetățenie	România
Ocupație	traducătoare
Limbi vorbite	limba română limba poloneză limba franceză
Studii	Universitatea din București
Note
Premii	Crucea de Merit Amicus Poloniae[][[Amicus Poloniae \|]] Ordinul de Merit al Republicii Polone Ordinul național „Pentru Merit” Złoty Krzyż Zasługi[]
Modifică date / text

Olga Zaicik (n. 8 noiembrie 1921, Łódź, Gmina Piaski^⁠(d), voievodatul Polonia Mare, Polonia – d. 18 octombrie 2013) a fost o traducătoare română din literatura poloneză.

Biografie

Olga Zaicik s-a născut pe 8 noiembrie 1921 în localitatea poloneză Łódź din voievodatul Polonia Mare, în familia tehnicianului textilist Manase Zayczyk și a soției sale, Jochweta (n. Landau),^[3]^[4] de origine evreiască.^[4] S-a stabilit împreună cu familia sa în România în anul 1927.^[3] A urmat studii primare și secundare la Pitești (1928–1938), pe care le-a continuat apoi la Școala Centrală din București (1938–1940).^[3]^[4] A vrut să studieze medicina, dar nu a putut din cauza legilor rasiale aplicate în România în anii 1940–1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, așa că a absolvit doar Școala sanitară evreiască.^[4] După război, a studiat limba și literatura franceză la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București (1944–1947) și și-a susținut licența cu lucrarea Le Sentiment de la mort chez Pascal.^[3]^[4] După absolvirea studiilor universitare, a lucrat ca redactor la mai multe edituri: Editura de Stat (1948–1951), Editura de Stat pentru Literatură și Artă (unde a fost numită șef de secție în 1959), Editura pentru Literatură Universală (unde a îndeplinit funcția de șef al secției de literaturi romanice în perioada 1965–1970) și Editura Univers (1970–1976).^[3]^[4] A colaborat, de asemenea, la revistele Secolul 20, România literară, Cahiers roumains d’etudes litteraires etc.^[3]^[4] S-a pensionat în anul 1976.^[3]^[4]

A decedat la 18 octombrie 2013^[3]^[4] și a fost înmormântată la 27 octombrie 2013 în Cimitirul evreiesc de pe Șoseaua Giurgiului din București.^[4]

Opera

A publicat două cărți despre literatura poloneză: Pasiunea romantică (1965) și Henryk Sienkiewicz (1972).^[3] Primul volum, Pasiunea romantică (1965), este un studiu critic original, bogat documentat și exigent, al operei poeților romantici polonezi Adam Mickiewicz și Juliusz Słowacki, care pune accentul pe activitatea lor poetică și realizează comparații cu scrierile lui Goethe, Byron, Shakespeare sau Dante.^[3]^[4] Monografia Henryk Sienkiewicz (1972) se concentrează pe analiza trilogiei istorice a lui Sienkiewicz, insistând asupra genezei, a problematicii și a tipologiei celor trei romane și realizând o ierarhizare valorică a lor, cel mai reușit fiind considerat Potopul.^[3] De asemenea, autoarea comentează atent romanele de moravuri cu subiect contemporan Fără ideal și Familia Polaniecki, identificând soluția lui Sienkiewicz pentru rezolvarea problemelor sociale: regenerarea nobilimii poloneze prin întărirea sângelui sleit al moșierilor cu vigoarea sângelui țărănesc și întoarcerea la un „patriarhalism romantic”.^[3] Prin poetica literaturii sale, Sienkiewicz este considerat de Olga Zaicik a fi mai apropiat de romantism decât de realism.^[3]

Olga Zaicik a desfășurat o activitate intensă de traducătoare a literaturii poloneze atât a celei clasice (Bolesław Prus, Henryk Sienkiewicz, Zofia Nałkowska, Eliza Orzeszkowa, Maria Dąbrowska), cât și a celei contemporane (Jarosław Iwaszkiewicz, Stanisław Ignacy Witkiewicz, Witold Gombrowicz, Czeslaw Milosz, Olga Tokarczuk), căutând să găsească echivalențele lingvistice și mai ales să reconstituie atmosfera epocii descrise.^[3]^[4] Activitatea ei a avut un impact asupra creșterii popularității literaturii poloneze în România.^[5]

Traduceri

Ea a tradus, printre altele:

***, Cântecul Varșoviei. Nuvele din noua literatură poloneză, București, 1951
***, Nuvele clasice polone, București, 1963 (în colaborare)
***, Banchetul. Nuvele polone contemporane, ediție îngrijită și prefață de traducător, București, 1976
Andrei Amalrick, Rasputin, București, 1994
Lesław Bartelski, Oameni de dincolo de râu (Ludzie zza rzeki), București, 1954
Danuta Bieńkowska, Daniel în ghearele leului (Daniel w paszczy lwa), București, 1961
Danuta Bieńkowska, Regăsire. Vacanță la Paris, prefața traducătorului, București, 1992
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, I–III, București, 1995 (în colaborare)
Michał Choromański, Gelozie și medicină (Zazdrość i medycyna), București, 1991
Maria Dąbrowska, Popa Filip (Ksiądz Filip), prefața traducătorului, București, 1957
Aleksander Fredro, Răzbunarea (Zemsta), prefață de Tereza Maiorescu-Kwieczinska, București, 1958 (în colaborare cu Virgil Teodorescu)
Witold Gombrowicz, Ivona, principesa Burgundiei (Iwona, księżniczka Burgunda), București, 1975
Witold Gombrowicz, Jurnal. Teatru (Dziennik. Teatr), ediție îngrijită și postfața traducătorului, prefață de Romul Munteanu, București, 1988
Witold Gombrowicz, Jurnal (Dziennik), ediție îngrijită de traducător, prefață de K. Jurczak, București, 1998
Roman Ingarden, Studii de estetică (Studia z estetyki), introducere de Nicolae Vanina, București, 1978
Jarosław Iwaszkiewicz, Proză. Maica Ioana a îngerilor (Proza. Matka Joanna od Aniołów), București, 1971
Jarosław Iwaszkiewicz, Îndrăgostiții din Marona (Kochankowie z Marony), București, 1972
Jarosław Iwaszkiewicz, Povestiri muzicale (Opowiadania muzyczne), București, 1979
Ryszard Kapuściński, Agonia imperiului (Imperium), București, 1996
Julian Kawalec, Dansul eretelui. Caut casă (Tańczący Jastrząb. Szukam domu), București, 1973
Maria Konopnicka, Natură moartă (Martwa natura), prefața traducătorului, București, 1960
Józef Ignacy Kraszewski, Meșterul Twardowski (Mistrz Twardowski), prefața traducătorului, București, 1981
Maria Krüger, Mărgică albastră (Karolcia), București, 1973
Maria Kuncewiczowa, Străina (Cudzoziemka), București, 1974
Andrzej Kuśniewicz, Lecția de limbă moartă (Lekcja martwego języka), prefața traducătorului, București, 1985
Andrzej Kuśniewicz, Regele celor două Sicilii. Lecția de limbă moartă (Królestwo Obojga Sycylii. Lekcja martwego języka), prefață de Constantin Geambașu, postfață de D. Branea, București, 1998
Czesław Miłosz, Valea Issei (Dolina Issy), prefață de Marius Lazurca, postfață de Stan Velea, București, 2000 (în colaborare cu Stan Velea)
Sławomir Mrożek, Fuga în sud (Ucieczka na południe), București, 1970
Zofia Nałkowska, Dragostea Teresei Hennert (Romans Terest Hennert), prefața traducătorului, București, 1979
Eliza Orzeszkowa, Julianka (Julianka), prefața traducătorului, București, 1962
Bolesław Prus, Soartă de orfan (Sieroca dola), București, 1954
Jerzy Putrament, Realitatea (Rzeczywistość), București, 1950
Henryk Sienkiewicz, Potopul I–V (Potop), prefața traducătorului, București, 1969
Olga Tokarczuk, Străveacul și alte vremi (Prawiek i inne czasy), postfața traducătorului, Iași, 2002
Michał Walicki, Vermeer, prefață de Vasile Drăguț, București, 1972
Stanisław Ignacy Witkiewicz, Gyubal Wahazar sau în labirinturile nonsensului (Gyubal Wahazar – czyli Na przełęczach bezsensu), prefața traducătorului, București, 1998
Stanisław Ignacy Witkiewicz, Teatru (Teatr), prefața editorului, București, 1998 (în colaborare cu Janina Radu)
Andrzej Zaniewski, Șobolanul (Szczur), introducerea autorului, București, 1995
Wojciech Żukrowski, Nopțile Ariadnei (Noce Ariadny), prefața traducătorului, București, 1983

Premii și distincții

Crucea de Aur de Merit a Republicii Polone (1970)^[3]^[4]
Medalia Amicus Poloniae (1976)^[3]^[4]
Premiul Asociației Autorilor (ZAIKS) (1980)^[3]^[4]
Crucea de Cavaler al Ordinului de Merit al Republicii Polone (1999)^[3]^[4]
Ordinul național „Pentru Merit” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[6]

Note

^ ^a ^b Olga Zaicik
^ Polonista şi traducătoarea Olga Zaicik a plecat dintre noi
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r „Uniunea Scriitorilor din România – Polonista și traducătoarea Olga Zaicik a plecat dintre noi”, Uniuneascriitorilor.ro, 22 octombrie 2013, accesat în 19 iulie 2020
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p B.M.M. [Boris M. Mehr] (30 noiembrie 2013), „Pios omagiu: Olga Zaicik (1921–2013)” (PDF), Realitatea evreiască (416–417 (1216–1217)), p. 17, accesat în 18 iulie 2020
^ Cristina Godun (2010), „Gombrowicz oczyma Rumunów” (PDF), Literatura polska w świecie, 3, p. 221, arhivat din original (PDF) la 19 iulie 2020, accesat în 19 iulie 2020
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 26.

[b600ff0489c19efdabd5ffed314c3f47-1] Olga Zaicik

[8de01f180f5cb40ca31a798919693c4b-2] Polonista şi traducătoarea Olga Zaicik a plecat dintre noi

[:0-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p ^q ^r „Uniunea Scriitorilor din România – Polonista și traducătoarea Olga Zaicik a plecat dintre noi”, Uniuneascriitorilor.ro, 22 octombrie 2013, accesat în 19 iulie 2020

[BMM-4] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o ^p B.M.M. [Boris M. Mehr] (30 noiembrie 2013), „Pios omagiu: Olga Zaicik (1921–2013)” (PDF), Realitatea evreiască (416–417 (1216–1217)), p. 17, accesat în 18 iulie 2020

[5] Cristina Godun (2010), „Gombrowicz oczyma Rumunów” (PDF), Literatura polska w świecie, 3, p. 221, arhivat din original (PDF) la 19 iulie 2020, accesat în 19 iulie 2020

[6] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 3, anexa 3, d) 26.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]