Deschide meniul principal
Omul fără însuşiri
Informații generale
AutorRobert Musil
SubiectAustro-Ungaria[1]
Primul Război Mondial[1]
Critică socială[1]
Raționalism[1]
Iraționalism[1]
ordine[*][1]
Identitate personală (filozofie)[2]
Utopie[3]
valoare[3]
Genroman istoric
roman filosofic[*]
Ediția originală
Titlu original
Der Mann ohne Eigenschaften
Limbalimba germană
EditurăRowohlt Verlag
Țara primei aparițiiAustria
Data primei apariții[1]

Omul fără însușiri (în germană Der Mann ohne Eigenschaften) este un roman filozofic neterminat în trei volume al scriitorului austriac Robert Musil, oper sa majoră. Primul volum a apărut în 1930 la Rowohlt Verlag. Romanul l-a plasat printre cei mai importanți romancieri ai secolului XX, alături de Marcel Proust (În căutarea timpului pierdut) și James Joyce (Ulise).

În 1903, schițează și primele pagini dintr-un roman autobiografic, care prefigurează Omul fără însușiri și pe care îl intitulează provizoriu "Lucrări preliminare la un roman". În 1909, îl întâlnește pe Ludwig Klages care îi va inspira personajul Meingast din Omul fără însușiri. Multe din impresiile și anecdotele culese de pe frontul primului război mondial vor fi încorporate romanului Omul fără însușiri.

La 8 aprilie 1928, Musil publică în cotidianul Der Tag un extras din viitorul roman Omul fără însușiri, intitulat "Cacania. Un fragment" Prima versiune a operei magistrale a lui Musil apare în 1930, având 630 de pagini. În martie autorul depusese manuscrisul la Editura Rowohlt care va scoate pentru început 5000 de exemplare. Cu ocazia unui interviu dat ziarului rus de la Moscova, Novy Mir, Musil mărturisea că lucrează la "un tablou satiric și utopic al culturii occidentale moderne"[4]. Primul volum al Omului fără însușiri apare în octombrie. În decembrie, scriitorul Thomas Mann îl declară în revista literară Das Tagebuch romanul anului. Volumul al doilea apare în 1933, an în care, după venirea lui Hitler la putere, Musil părăsește Germania și se stabilește la Viena. Diferendul cu Editura Rowohlt îl face să caute un alt editor. În ciuda elogiilor de care romanul s-a bucurat în Franța, din partea lui Jean Paulhan și Bernard Groethuysen, La Nouvelle Revue Française refuză publicarea sa în integralitate (Musil a refuzat cenzurarea anumitor pasaje). Doar două capitole sunt publicate în revista franceză Mesures, alături de textele altor mari scriitori[5]. La 16 noiembrie 1934, Musil face o lectură publică a romanului său la Zürich, la care asistă și Thomas Mann care va scrie ulterior în Jurnalul său : "Înalt nivel al romanului lui Musil, comparabil cu Proust"[6]. Scriitorul Wolfgang Ystade, într-un interviu acordat ziarului Deutsche Zeitung din 20 noiembrie 1935, regretă că premiul Nobel de literatură i-a fost acordat lui Luigi Pirandello și nu lui Robert Musil. Îl propune de altfel ca viitor candidat.

Traduceri în limba românăModificare

  • Omul fără însușiri, 2 volume, traducere din limba germană de Mircea Ivănescu, Editura Polirom, Iași, 2008, 875 pagini (volumul 1), 539 pagini (volumul 2), ISBN 978-973-46-0518-7.

NoteModificare

  1. ^ a b c d e f g Musil, Robert: Der Mann ohne Eigenschaften, septembrie 2012 
  2. ^ , accesat în  
  3. ^ a b  
  4. ^ Marie-Louise Roth, Op.cit., p. 57.
  5. ^ Cele două capitole sunt : « Prieteni de tinerețe » și « Cum acționează un om fără caracter asupra unui om de caracter », în revista Mesures, N° 01-1935- cu alte texte semnate de Francis Ponge, Luigi Pirandello, Marcel Jouhandeau, Gerard Manley Hopkins, Pușkin, Balzac, Dorothy Richardson, Paul Claudel.
  6. ^ Thomas Mann, notă din Jurnalul lui Thomas Mann, din data de 16 noiembrie 1935.

Legături externeModificare

Vezi șiModificare