Oomycetes
Un editor a propus unirea acestei pagini cu o alta. S-a sugerat ca paginile „Oomicete” și „Oomycetes” să fie unite într-una singură. Vedeți eventual detalii în pagina de discuții. |
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
Clasa Oomycètes este inclusă în secția Eumycetes, „ciupercile adevărate”, regnul Mycota.
Oomycetes | |
---|---|
![]() | |
Sistemul reproductiv al Phytophthora infestans | |
Clasificare științifică | |
Domeniu: | Eukarya |
(neclasificat): | SAR |
Încrengătură: | Heterokontophyta |
Clasă: | Oomycota Arx, 1967[1] |
Ordine și familii | |
Sinonime | |
Modifică text ![]() |
Oomycetele includ numeroase specii de ciuperci cu comportare saprofitică, facultativ parazită sau cu specializare obligat parazită. Corpul vegetativ este prezentat printr-un sifonoplast, bogat ramificat, constituit din hife cilindrice, hialine, continue, neseptate. Membrana celulară conține celuloză, nu chitină ca alte clase de ciuperci. Oomicetele sunt haplobionte, diplobiontul fiind reprezentant prin oospor.
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/8/84/Peronospora_manshurica_on_soybean_leaf.jpg/220px-Peronospora_manshurica_on_soybean_leaf.jpg)
Înmulțirea asexuată se realizează prin zoospori biflagelați (g. Plasmopara) sau prin conidii la formele mai evoluate (g. Peronospora). Procesul sexuat al oomicetelor este oogamia, o formă mai evoluată de heterogametangiogamie și se petrece pin copularea oogonului și anteridiei. În urma procesului de fecundație rezultă oospori diploidali, care reprezintă și forma de iernare sau de rezistență a ciupercilor din această clasă. În cl. Oomycetes sunt incluse câteva ordine, care se deosebesc prin structura miceliului, zoosporangiului și oosporilor. Majoritatea agenților patogeni fac parte din ord. Peronosporales.
![](http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/d/d6/Plasmopara_viticola_000.jpg/220px-Plasmopara_viticola_000.jpg)
Referințe
modificareBibliografie
modificare- HATMAN, M., BOBEȘ, I. și colab. Fitopatologie. București, Editura didactică și pedagigică, 1989, 468 p.
- BAICU, T., ȘESAN, TATIANA, EUGENIA. Fitopatologie agricolă. Editura Ceres, București, 1996, 316 p
- BĂDĂRĂU, S. Fitopatologie. Ch.: S. n. „Print-Caro” SRL, 2009, 360 p.
- BĂDĂRĂU, S. Fitopatologia generală. Curs. Ch.: Centrul editorial al UASM, 2010, 100 p