Gottlob Ludwig Rabenhorst

Gottlob Ludwig Rabenhorst

Gottlob Ludwig Rabenhorst, 1860
Date personale
Născut22 martie 1806
Treuenbrietzen, Brandenburg, Germania Modificați la Wikidata
Decedat24 aprilie 1881 (75 de ani)
Meißen, Regatul Saxoniei, Germania Modificați la Wikidata
PărințiJohann Karl Rabenhorst și Charlotte Wilhelmine Krüger
Căsătorit cu1. Henriette Wilhelmine Friederike Krüger
2. Auguste Mathilde Tögel
3. Luise Beyer
Copii10 copii: 9 băieți, între ei pe lichenologul Rudolph și o fată
Cetățenie Prusia; Imperiul German
Ocupațiefarmacist
botanist
briolog
ficolog
lichenolog
micolog
Limbi vorbitelimba germană[1][2] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumicologie  Modificați la Wikidata
Alma MaterFriedrich-Wilhelms-Universität, Berlin
OrganizațiiAcademia Leopoldină  Modificați la Wikidata
SocietățiAcademia Leopoldină
PremiiOrdinul Regal Saxon Albrecht⁠(de)[traduceți] de cavaler
Premiul Desmazières al Academiei Franceze de Științe
Semnătură

Gottlob Ludwig Rabenhorst (n. 22 martie 1806, Treuenbrietzen – d. 24 aprilie 1881, Hintermauer lângă Meißen) a fost un farmacist, dar în primul rând un briolog, ficolog, lichenolog și micolog, fiind unul din cei mai cunoscuți botaniști germani din Prusia. Numeroase criptogame au fost rescrise de el. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Rabenh..

Familie modificare

Gottlob Ludwig a fost singurul copil al consilierului și șambelanului Johann Karl Rabenhorst (1752-1811) și al Charlotte Wilhelmine Krüger (n. 1772).[3]

Savantul a avut trei soții și 10 copii: 9 feciori și o fată). Prima nevastă (29 decembrie 1830) a fost Henriette Wilhelmine Friederike Krüger (n. 4 aprilie 1807 – d. 1 noiembrie 1840), o rudă mai îndepărtată din partea mamei care a căpătat 4 copii (Karl Gottfried Ludwig, Gottlob Ludwig Rudolph, singura fiică Charlotte Wilhelmine Agnes, Carl Heinrich Otto) și care a suferit moartea puerperală după nașterea ultimului ei fiu.

A doua căsătorie cu Auguste Mathilde Tögel (d. 1847) în 1846 s-a sfârșit într-o tragedie: și Auguste Mathilde a murit în urma morții puerperale și copilul Ludwig Rudolph i-a urmat doar puține săptămâni mai târziu în eternitatea.

La 26 noiembrie 1849, s-a căsătorit pentru a treia oară, anume cu Mathilda Louisa Beyer (n. 5 martie 1828 – d. 5 octombrie 1908), soții având 5 fii (Rudolf, Ludwig Paul, Karl Ludwig, Kurt, Max). Fiul său Rudolf (1850-1907) a devenit și el un lichenolog destul de cunoscut (vezi mai jos).[4][5]

Bibliografie modificare

 
Hedwigia, vol. V, 1866
 
Rabenh.: Lecanora muralis

Rabenhorst și-a primit educația școlară prin lecții private. Dorința inerentă a băiatului de a se ocupa cu lumea plantelor l-a determinat să devină farmacist. În 1822 s-a alăturat farmaciei cumnatului său Leidoldt din Belzig ca ucenic. După absolvire au urmat câțiva ani de călătorie prin Holstein, Berlin și Silezia precum un an de instruire militară voluntară în Regimentul 20 de infanterie din Brandenburg. Apoi a studiat până în 1830 botanica la profesorul Heinrich Friedrich Link și farmacologia la Friedrich-Wilhelms-Universität, Berlin. Încă în 1830, a fost aprobat la Berlin drept farmacist de clasa I și, în 1831, a cumpărat în Luckau (Nierderlausitz) o farmacie, anume Löwenapotheke („Farmacia leilor”) care fusese fondată deja în 1615. În plus, față de activitatea sa ca farmacist, s-a dedicat intens cercetării floristice în regiunea sa natală și și-a sporit veniturile prin vânzarea de mici ierbare. La început a fost deosebit de interesat în flora criptogamelor din împrejurimile sale imediate și mai depărtate. Ludwig Rabenhorst a publicat rezultatele acestei lucrări floristice în Brandenburg și Luzația de jos, preponderent în lucrarea sa Flora Lusatica în două volume, care a fost astfel de prestigioasă, că, în 1841, și-a luat doctoratul la Universitatea din Jena în absență, promoția bazând pe această operă. De aceea a și capatat cadou două vaze splendide din Porțelan de Meissen de la regele Frederic Augustus al II-lea al Saxoniei.

În urma morții a primei sale soții în 1840 și trebuind să aibă singur grijă de cei 5 copii, a fost nevoit să vândă farmacia. S-a mutat la Dresda, unde s-a consacrat în deplin botanicii și a lucrat ca savant privat. În această funcție i s-a acordat în repetate rânduri onoarea de a fi invitat de către regele Frederic Augustus în compania sa. La curte, Rabenhorst a predat cursuri de microscopie atât regelui cât și nepotului său de frate, prințului Albert, mai târziu regele Albert I al Saxoniei. În această perioadă a întreprins mai multe călătorii de colectare, astfel prin Italia, de exemplu în regiunea Abruzzo și pe insula Sardinia (1847). În timpul acestei călătorii de cercetare, a întâlnit mulți botanici locali și a colectat numeroase plante pentru ierbarul său privat. Rezultatele obținute le-a publicat ulterior în numeroase rapoarte de călătorie în revista botanică Flora.

Din 1848, Rabenhorst a început să publice lucrări de ecsicate cu ajutorul multor florari cunoscuți. În 1858, a apărut prima livrare a Gefäßkryptogamen Europas („criptogamelor vasculare europene”). Împreună cu Georg Heinrich Wilhelm Schimper (1804-1874) a fondat în 1863 o asociație pentru călătorii criptogamice care a dus la colecțiile remarcabile ale botanistului și arhitectului italian Emilio Marcucci (1837-1890) din Sardinia, lichenologului suedez Pehr Johan Hellbom (1827-1903), briologului german Paul Günther Lorentz (1835-1881) și botanistului austriac Ludwig Molendo (1833–1902) din Tirol. Ludwig Rabenhorst a fost, de asemenea, implicat în publicarea operei Algae marinae siccatae a botanistului germano-elvețian Rudolph Friedrich Hochenacker (1798-1874).

Din 1852 până în 1878 Rabenhorst a publicat revista Hedwigia, o serie dedicată criptogamiei care există și astăzi (2021) sub numele de Nova Hedwigia - revista pentru criptogamie. A publicat studiile sale cuprinzătoare asupra florei criptogame din Saxonia, Luzația de Sus, Turingia și Boemia de Nord în două volume câțiva ani mai târziu (1863 și 1870).

Neapărat de menționat este extensiva Flora europaea algarum aquae dulcis et submarinae (1864-1868), o lucrare pentru care a primit Premiul Desmazières de către Academia Franceză de Științe în 1870 pentru cea mai folositoare performanță în domeniul criptogamiei, fiind incontestabil cea mai semnificativă operă a lui Rabenhorst.

În 1875, Ludwig Rabenhorst s-a mutat în orașul săsesc Meißen, unde și-a cumpărat o casă ("Villa Luisa") și de atunci s-a ocupat exclusiv cu cercetarea floristică a împrejurimilor sale, cea a criptogamelor fiind în centrul activității sale floristice. Odată cu înaintarea în vârstă, interesul savantului pentru criptogamele vasculare a scăzut și s-a dedicat din ce în ce mai mult algelor marine, de exemplu într-una din ultimele sale publicații, anume descoperirile de alge din Noua Zeelandă de către prietenul său, fotograful Hermann Krone (1827-1916). În timpul șederii sale de trei luni acolo, Krone a colectat, o mulțime de alge pe care le adusese lui Rabenhorst pentru prelucrarea ulterioară.

La 20 februarie 1881, a suferit un accident vascular cerebral (al treilea din 1875) care l-a legat de pat. În această perioadă de suferință el s-a ocupat totuși încă cu studii în domeniul pe care l-a cultivat cu un succes atât de mare. Ziua de 20 aprilie al anului i-a adus un al patrulea accident vascular cerebral și ca urmare a pierdut vorbirea și conștiința și și-a încheiat viața în a patra zi următoare.

Importanța principală a lui Rabenhorst pentru botanică constă în extinderea și promovarea științei criptogamice sistematice. Renumitul om de știință Heinrich Anton de Bary (1831-1888) spune pe bună dreptate în necrologul din "Botanische Zeitung" din 1881: „Rabenhorst a obținut rezultate remarcabile într-un mod aparte, pentru că și-a urmărit neobosit profesia lui interioară, găsind domeniul de lucru pentru care a fost creat după o căutare cinstită, restrângându-se strict la acela și capabilitatea de a se conecta cu contemporanii lui pentru cooperare.”[6]

Ierbarele lui cu mii de exemplare depuse preponderent la Berlin au fost distruse aproape în întregime prin bombardamentele anglo-americane în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, dar s-au dăinuit câteva sute care sau aflat în mâinile familiei precum a altor persoane apropiate.

Mai este de menționat că Rabenhorst a fost membru al lojei francmazone din Dresda "Zum goldenen Kreuz" („La Crucea de Aur”) și al lojei Andreas "Quatuor Columnae".[7]

Referințe pentru biografie:[8][9][10]

Onoruri modificare

  • Membru al Academiei Leopoldine, 1841[11]
  • Ordinul Regal Saxon Albrecht⁠(de)[traduceți] (cavaler), 1864
  • Premiul Desmazières al Academiei Franceze de Științe (1870)
  • În semn de recunoaștere pentru opera „Flora criptogamă a Germaniei”, regele Frederic Wilhelm al IV-lea al Prusiei i-a acordat în 1845 medalia de aur prusiană pentru știință și artă, în timp ce a primit aceeași medalie saxonă de la suveranul său. În 1873 a fost distins cu „Medalia de Merit” la Expoziția universală din Viena” ca urmare a expunerii de materiale prestigioase didactice de către Guvernul Regal Saxon. A fost membru de onoare al „Societății Farmaceutice” din Sankt Petersburg (1840), al „Asociației de Cercetare Naturală” din Brünn (1861), al „Societății de Cercetare Naturală” din Görlitz (1865), al „Societății Sileziene pentru Cultura Patriotică” din Breslau (1861), al „Societății „Isis” din Dresda al Societății de Științe Naturale” din Reichenberg (1865) etc., mai departe a fost membru corespondent și titular în numeroase alte asociații științifice din interiorul țării și din străinătate.[12]

Genuri și specii descrise de Rabenhorst (mică selecție) modificare


Plante, licheni și ciuperci denumite în onoarea lui Rabenhorst (selecție) modificare

Multe specii au fost denumite în onoarea savantului, astfel de exemplu:[13]

Publicații (selecție) modificare

 
Rabenh.: Flora Europaea algarum
  • Flora Lusatica, oder, Verzeichniss und Beschreibung der in der Ober- und Niederlausitz wildwachsenden und häufig cultivirten Pflanzen, 2 vol., Editura Eduard Kummer, Leipzig 1839-1840 [2]
  • Deutschlands Kryptogamen-Flora, vol. 1: ciuperci, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1844 [3]
  • Deutschlands Kryptogamen-Flora, vol. 2, secția 1: licheni, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1845 [4]
  • Deutschlands Kryptogamen-Flora, vol. 2, secția 2: alge, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1847 [5]
  • Deutschlands Kryptogamen-Flora, vol. 2, secția 3: mușchi, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1848
  • Die Algen Sachsens, Editura Carl Ramming, Dresda 1848
  • Synonymenregister zu Deutschlands Kryptogamen-Flora, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1853
  • Lichenes europaei exsiccatii. Die Flechten Europas, fasc. 1-36, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1855
  • Cryptogamae vasculares europaeae. Die Gefäßkryptogamen Europas, gesammelt und getrocknet herausgegeben, Editura C. Heinrich, Dresda 1858
  • Die Algen Europas (continuarea de Die Algen Sachsens) , Editura C. Heinrich, Dresda 1861
  • Kryptogamen-Flora von Sachsen, der Ober-Lausitz, Thüringen und Nordböhmen, mit Berücksichtigung der benachbarten Länder, vol. 1, Editura Edurad Kummer, Leipzig 1863 [6]
  • Flora europaea algarum aquae dulcis et submarinae, 3 volume, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1864-1868 [7]
  • Kryptogamen-Flora von Sachsen, der Ober-Lausitz, Thüringen und Nordböhmen, mit Berücksichtigung der benachbarten Länder. vol. 2, Editura Eduard Kummer, Leipzig 1870 [8]
  • Lucrarea de ecsicate Lichenes Chinenses cu 36 de specii (1873), des atribuită lui Gottlob Ludwig Rabenhorst, provine de la fiul său Rudolph Rabenhorst (1850-1907), cercetător în licheni care a călătorit printre altele în Mexic, Chile, Nigeria și China.[14]

Note modificare

  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Gedbas 1
  4. ^ Gedbas 2
  5. ^ Gedbas 3
  6. ^ Necrolog în „Naturwissenschaftliche Gesellschaft Isis”, Dresda 1881, p. 35-38
  7. ^ Francmasoni
  8. ^ Volker Otte: „Gottlob Ludwig Rabenhorst als Lichenologe“, în: „Berichte der naturforschenden Gesellschaft der Oberlausitz“, vol. 26, Görlitz 2018, p. 59-64
  9. ^ Bernd Tenbergen: „Cryptogamae Vasculares Europaeae (1858-1872) - Die Gefäßkryptogamen Europas -von Gottlob Ludwig Rabenhorst (1806-1881)“, în: „Natur und Heimat“, anul 75, nr. 4, 2015, p. 145-167
  10. ^ Ernst Wunschmann „Rabenhorst, Ludwig“, în: „Allgemeine Deutsche Biographie“ vol. 27, 1888, p. 89-92
  11. ^ ai Academiei Leopoldine
  12. ^ Georg Winter (ed.): ”Hedwigia”, nr. 8, Editura C. Heinrich, Dresda 1881, p. 116-117 [1]
  13. ^ Jurnalul micologic „Der Tintling”
  14. ^ Jan Peter Frahm, Jens Eggers: „Lexikon deutschsprachiger Bryologen”, Editura BoD - Books on Demand / Books on Demand, Nordrstedt 2001, p. 390-391, ISBN: 978-3831109869

Bibliografie modificare

Legături externe modificare