Paul Kummer
| Paul Kummer | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Zerbst/Anhalt, Saxonia-Anhalt, Germania |
| Decedat | (78 de ani) Hann. Münden, Regatul Prusiei, Imperiul German |
| Cetățenie |  Herzogtum Anhalt[*] |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | botanist[*] micolog[*] teolog[*] naturalist |
| Limbi vorbite | limba germană[2][3][4] |
| Activitate | |
| Domeniu | micologie[1] teologie[1] natural science[*][1] |
Modifică date / text  | |
Paul Kummer (n. 22 august 1834, Zerbst – d. 7 iulie 1912, Hannoversch Münden) a fost un cleric protestant și pedagog precum botanist, briolog, micolog și scriitor științific german care a devenit bine cunoscut în principal ca urmare a contribuțiilor sale referitor la nomenclatura micologică în secolul al XIX-lea. Abrevierea numelui său în cărți științifice este P.Kumm..
Biografie modificare
În timpul studiilor teologice la Leipzig, Kummer a lucrat din 1857 până în 1863 ca învățător privat, apoi ca pastor auxiliar (Kurat) în Zerbst 1863-1877. În această funcție, și cu toate că s-a ținut de asemenea om de știință, el s-a îndreptat strict împotriva fiziologului și avocatului teoriei evoluționiste germano-elvețian Karl Vogt (1817-1895), reproșându-i într-o scurtă polemică, publicată în anul 1868, unilateralitate prin sprijinirea Darwinismului,[5] dar a și început să publice cărți științifice în urma cercetărilor sale, începând cu „Viața plantelor” (1870).[6] Deja un an mai târziu a prezentat opera sa revoluționară Der Führer in die Pilzkunde conținând și 80 de ilustrații litografice.[7] Dar științele sale biologice nu s-au extenuat cu această temă. Astfel, între 1873 și 1975, el a scris și imaginat cărți despre mușchi, licheni, coada calului, brădișori), ferigi, plante rădăcinoase și alte plante.
Din anul 1877 până la retragerea sa a fost pastor în Hannoversch Münden.[8] Noua funcție precum împrejurarea nu i-au mai lăsat atât de mult timp pentru botanică. Un an după ridicarea sa în poziția de pastor, savantul a publicat importanta carte de plante criptogame (muschi, licheni, alge și bureți) cu 220 de imagini, pe care o terminase deja în Zerbst.[9]
Micologul modificare
Kummer și-a făcut multă muncă publicând apoi totul într-o singură carte mare (1871), care a efectuat un serviciu extrem de util pentru taxonomia ciupercilor. Renumitul savant Elias Magnus Fries a încadrat anterior toate ciupercile cu lamele într-un gen mare: Agaricus. Pe timpul când Kummer a început să despartă soiuri din genurile Coprinus și Hygrophorus, cele mai multe ciuperci cu lamele (cum ar fi Tricholoma, Clitocybe etc.) au fost cuprinse ca sub-genuri în genul tare umflat Agaricus. El le-a ridicat la nivelul de gen, stabilind multe specii sub numele folosite astăzi și lăsând pe Agaricus cu sensul lui restrâns în prezent.[10][11][11]
Cea mai importantă carte acestui domeniu, cum deja scris, a fost „Der Führer in die Pilzkunde” (Ghidul pentru micologie) publicată pentru prima oară în anul 1871, apoi reeditată cu prelucrări și lărgiri în două volume între anii 1882 și 1884.[12]
Ultima lucrare scrisă de Kummer a fost o carte despre mușchi care creșteau in împrejurul de Hannoversch Münden (Die Moosflora der Umgegend von Hannoversch Münden). După acea n-a mai publicat nimic nou. Nu se știe de ce.
Ciuperci denumite de Kummer modificare
Savantul a descris și denumit diverse genuri și multe specii de ciuperci:[13]
Genuri modificare
|
Specii (selecție) modificare
|
|
|
|
Lucrări (selecție) modificare
- Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen („Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici”), cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871
- Der Führer in die Mooskunde: Anleitung zum leichten und sicheren Bestimmen der deutschen Moose („Ghid pentru știința mușchilor: Instrucțiuni pentru determinarea sigură și ușoară a speciilor de mușchi germane”), Editura J. Springer, Berlin 1873,
- Der Führer in die Flechtenkunde („Ghid pentru știința lichenilor”), Editura J. Springer, Berlin 1874
- Der Führer in die Lebermoose und die Gefäßkryptogamen – Schachtelhalme, Bärlappe, Farren, Wurzelfrüchtler („Ghid pentru Marchantiophyta și criptogame vasculare - coada calului, Lycopodium (brădișor), ferigi, rădăcinoase”), Editura J. Springer, Berlin 1875
- Kryptogamische Charakterbilder („Imagini criptogamice de caracter”) cu 220 de imagini, Editura Carl Rümpler, Hanovra 1878
- Deutsche Blumenwelt in Charakterbildern („Lumea florilor germane în imagini caracteristice”), Editura Carl Rümpler, Hanovra 1879
- Das praktische Pilzbuch für alle („Cartea practică de ciuperci pentru toată lumea”), Editura Carl Rümpler, Hanovra 1880
- Der Führer in die Pilzkunde („Ghidul pentru micologie”) în 2 volume prelucrate și lărgite (reeditare), Editura E. Luppe, Zerbst 1882-1884
- Der Führer in die Pilzkunde: Die Mikroskopischen Pilze („Ciupercile microscopice”), Editura E. Luppe, Zerbst 1884
- Die Moosflora der Umgegend von Hannoversch Münden („Flora mușchilor în împrejurarea de Hannoversch Münden”), în: Botanisches Centralblatt, Kassel 1889, nr. 40, p 65-72 și 101-106
Note modificare
- ^ a b c Czech National Authority Database, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ Czech National Authority Database, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Paul Kummer: „Die Karl Vogt’sche Theorie von der Abstammung des Menschen – sachlich beleuchtet von Paul Kummer”, Editura Hermann Zeidler, Zerbst 1868
- ^ Paul Kummer: „Das Leben der Pflanzen”, Editura E. Luppe, Zerbst 1870
- ^ Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde” (Ghid pentru știința micologiei), Editura E. Luppe, Zerbst 1871
- ^ BHL
- ^ Paul Kummer: “Kryptogamische Charakterbilder” (Imagini criptogamice de caracter) cu 220 de imagini, Editura Carl Rümpler, Hanovra 1878
- ^ First Nature
- ^ a b Despre Paul Kummer
- ^ Paul Kummer: „„Der Führer in die Pilzkunde” în 2 volume, Editura E. Luppe, Zerbst 1882-1884
- ^ Jurnalul micologic
Bibliografie modificare
- Heinrich Dörfelt, Heike Heklau: „Die Geschichte der Mykologie” („Istoria micologiei”), Editura Einhorn – Eduard Dietenberger GmbH, Schwäbisch Gmünd 1998, ISBN 3-927654-44-2