Wikipedia

Lepista nuda

specie de ciupercă

Lepista nuda (Pierre Bulliard, 1790 ex Mordecai Cubitt Cooke, 1871), sin. Tricholoma nudum (Pierre Bulliard ex Paul Kummer, 1871) sau Clitocybe nuda (Pierre Bulliard ex Howard E. Bigelow și Alexander H. Smith, 1969), din încrengătura Basidiomycota în familia Tricholomataceae și de genul Lepista[1] este o specie de ciuperci comestibile, al cărui nume generic este derivat din cuvântul latin (latină lepista=blid de băut[2] și (latină nudus=gol, nud).[3] Acest soi saprofit, denumit în popor nicorete violet,[4] nicorete vânăt[5] sau ciupercă mov,[6] crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare. El se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin luminișuri ierboase, grădini, livezi sau parcuri, de la câmpie până la munte, din septembrie până în noiembrie (decembrie), dar câteodată și devreme în primăvară.[7][8][9]

Lepista nuda sin. Clitocybe nuda
Nicorete violete
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Tricholomataceae
Gen: Lepista
Specie: L. nuda
Nume binomial
Lepista nuda
(Bull.) Cooke (1871)
Sinonime
  • Agaricus nudus Bull. (1790)
  • Cortinarius nudus (Bull.) Gray (1821)
  • Gyrophila nuda (Fr.) Quél. (1886)
  • Tricholoma nudum (Bull.) P.Kumm. (1871)
  • Rhodopaxillus nudus (Bull.) Maire (1913)
  • Clitocybe nuda (Bull.) H.E.Bigelow & A.H.Sm. (1969)
Modifică text Consultați documentația formatului

Descriere

modificare
 
Bres.: Tricholoma nudum
  • Pălăria: este de mărime medie pentru ciuperci plin dezvoltate cu un diametru de aproximativ 6-12 (15) cm, fiind inițial convexă precum cu marginea răsucită spre interior, ca apoi, la maturitate, să devină din ce în ce mai aplatizată și la bătrânețe adâncită în centru cu suprafața ondulată neregulat. Cuticula este netedă, umedă și cu marginea brumată în tinerețe. Coloritul pălăriei variază între violaceu, brun-violet și brun-roșcat.
  • Lamelele: sunt foarte dese, subțiri, rotunjite, mai mult sau mai puțin decurente la picior. Culoarea lor tinde între violet deschis, violet și brun-violet.
  • Piciorul: are o înălțime de 6-10 (12) cm și o lățime de 1,5-2,5 (3,5) cm, este plin, fibros, ceva elastic fiind în regulă cilindric, dar câteodată tare bombat spre baza flocoasă. Coloritul lui este violet sau violet-cenușiu cu fibre radiale precum fulgi mici alb-argintii.
  • Carnea: este fragilă și fragedă în pălărie, ceva fibroasă în picior, fiind de culoare roz-violacee. Mirosul este caracteristic puternic parfumat, gustul plăcut dulce-amărui.
  • Caracteristici microscopice: are spori necolorați, elipsoidali, hialini, cu o mărime de 6-8,5 x 3,5-4,5 microni. Pulberea lor este de un roz închis.[7][8]
  • Reacții chimice: Buretele se decolorează cu fenol maro, cu sulfovanilină imediat violet pal și cu tinctură de Guaiacum gri închis.[10]
  •  
    L. nuda, lamele și picior
  •  
    L. nuda cu picior foarte bombat
  •  
    L. nuda, pălărie maronie
  •  
    L. nuda bătrân
  •  
    L. nuda, cerc de vrăjitoare

Confuzii

modificare

Lepista nuda poate fi confundată ușor cu alte specii de colorit similar, ca de exemplu cu Clitocybe nebularis, (limitat comestibilă, destul de similară în aparență cu Lepista nuda),[11][12] Cortinarius alboviolaceus (necomestibil),[13] Cortinarius argentatus (necomestibil),[14] Cortinarius balteatus (tânăr comestibil), [15] Cortinarius caerulescens (necomestibil),[16] Cortinarius camphoratus (necomestibil),[17] Cortinarius cyanites (necomestibil, în tinerețe cu lamele albastru-violete, la bătrânețe brun-violete, miros dulcișor și gust amar),[18] Cortinarius glaucopus (comestibil),[19] Cortinarius iodes (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și gust neostentativ),[20] Cortinarius purpurascens (comestibil),[21] Cortinarius salor (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru, miros și gust neostentativ),[22] Cortinarius traganus (otrăvitor),[23] Cortinarius violaceus (comestibil, pălăria, lamelele și carnea albastru-violet, miros de lemn de cedru și gust plăcut),[24] respectiv Lepista glaucocana (comestibilă, cuticulă gri-albăstruie, lamele gri-violete sau roze, miros pământos),[25] Lepista personata (comestibilă, pălărie pal gri-maronie, lamele albuie până gri-albăstruie, miros plăcut),[26] sau cu Lepista sordida (comestibilă, mai mică și de colorit mai deschis, miros tare aromatic, ceva de pământ, câteodată de cianură.[27]

Specii asemănătoare

modificare
  •  
    Clitocybe nebularis
  •  
    !Cortinarius-alboviolaceus!
  •  
    !Cortinarius argentatus!
  •  
    Cortinarius balteatus
  •  
    !Cortinarius caerulescens!
  •  
    !Cortinarius camphoratus!
  •  
    !Cortinarius cyanites!
  •  
    Cortinarius glaucopus
  •  
    Cortinarius iodes
  •  
    Cortinarius purpurascens
  •  
    Cortinarius salor
  •  
    !!Cortinarius traganus!!
  •  
    Cortinarius violaceus
  •  
    Lepista glaucocana
  •  
    Lepista personata
  •  
    Lepista sordida

Valorificare

modificare

Nicoretele violet este apreciat de unii pentru gustul său deosebit de aparte, iar de alții deloc. Se pare că nu există cale de mijloc în acest caz. Pentru iubitorii acestor ciuperci se găsesc multe rețete, de exemplu ciupercile pot fi prăjite cu ceapă și ficat de pui, porc sau vițel, blanșate într-un sos tartar ori de sparanghel sau pregătite ca salată cu mere și slănina.[28] Mai departe, ele sunt foarte gustoase fripte și apoi conservate în ulei sau oțet.[29]

Lepista nuda conține o dizaharida specifică, anume trehaloza, suportată de marea majoritate a oamenilor, care însă poate produce la acumulare și induce probleme digestive la indivizii sensibili (în special dacă ciuperca este consumată crudă). Buretele conține de asemenea manitol, un poliol neciclic, care poate cauza foarte rar creșterea presiunii osmotice în intestin.[30]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Gertraud Breyer: „Etruskisches Sprachgut im Lateinischen unter Ausschluss des spezifisch onomastischen Bereiches”, Editura Uitgeverij Peters, Leuven 1993, p. 213, ISBN 90-6831-335-5
  3. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 800
  4. ^ „Denumire Ro 1”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ Denumire Ro 2
  6. ^ Denumire Ro 3
  7. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 300-301, ISBN 3-405-11774-7
  8. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 138, 140-141, ISBN 3-426-00312-0
  9. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 80, ISBN 978-3-8427-0483-1
  10. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 145, ISBN 3-85502-0450
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 322-323, ISBN 3-405-11774-7
  12. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 314-315, ISBN 88-85013-37-6
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 160-161, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ A. H. Smith: „Studies in the genus Cortinarius”, vol. 1, Editura Ann Arbor, Michigan 1939, p. 10-11
  21. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 436, ISBN 3-85502-0450
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 318-319, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 322-323, ISBN 3-405-12081-0
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 312-313, ISBN 3-405-11774-7
  28. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 132-134, ISBN 3-453-40334-7
  29. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 141, ISBN 3-426-00312-0
  30. ^ Intoxicația cu ciuperci

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ernst Gäumann: „Vergleichende Morphologie der Pilze”, Editura Gustav Fischer, Jena 1926
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Gustav Lindau: „Kryptogamenflora für Anfänger: Eine Einführung in das Studium der blütenlosen Gewächse für Studierende und Liebhaber“, vol. 2, Editura Julius Springer, Berlin 1922
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Lepista_nuda&oldid=16427204