Wikipedia

Cortinarius camphoratus

specie de ciupercă

Cortinarius camphoratus (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] este o specie de ciuperci necomestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la deal la munte solitar sau în grupuri, preferat pe sol calcaros și umed pe mușchi în păduri de conifere, cu preferință sub molizi, ocazional chiar și în cele de foioase sau prin turbării, fiind un burete răspândit și și destul de obișnuit. Timpul apariției este din (iulie) august până în noiembrie.[3][4]

Cortinarius camphoratus
Genul Cortinarius, aici C. camphoratus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Sericeocybe
Specie: C. camphoratus
Nume binomial
Cortinarius camphoratus
(Fr.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus amethystinus Schaeff. (1774)
  • Agaricus subviolascens Batsch (1783)
  • Agaricus camphoratus Fr. (1821)
  • Cortinarius hircinus Fr. (1838)
  • Inoloma camphoratum (Fr.) Wünsche (1877)
  • Cortinarius amethystinus Quél. (1886)
  • Rozites camphoratus (Fr.) Fayod (1889)
  • Gomphos camphoratus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Gomphos hircinus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Phlegmacium camphoratum (Fr.) Strasser (1918)
  • Cortinarius camphoratus subsp. lutescens Rob.Henry (1981)
  • Cortinarius camphoratus var. brunneotinctus Moënne- Locc. (2002)
  • Cortinarius camphoratus var. mediosporus (Rob.Henry) Bidaud (2002)
  • Cortinarius camphoratus var. lutescens (Rob.Henry) Blanco-Dios (2018)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie modificare

 
Elias Fries

Specia a fost descrisă de prima dată de savantul german Jacob Christian Schäffer drept Agaricus amethystinus deja în 1774 în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones[5] și încă odată de compatriotul său August Batsch sub denumirea Agaricus subviolascens de verificat în volumul 1 al trilogiei sale sale Elenchus Fungorum latine et germanice din 1783.[6]

Dar numele binomial hotărât este Agaricus camphoratus, determinat de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din 1821.[7]

Apoi, în 1838, Fries însușii a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[8] fiind numele curent valabil (2021). Toți ceilalți taxoni creați precum variațiile descrise sunt acceptate sinonim.

Epitetul specific este derivat din cuvântul de limba greacă nouă (greacă καμφορά=camfor).[9]

Descriere modificare

 
Bres.: Cortinarius hircinus
  • Pălăria: compactă și densă are un diametru între 4 și 10 cm, este la început boltită semisferic cu marginea răsucită înspre interior și franjurată prin resturile vălului parțial care inițial acoperă zona între marginea pălăriei și picior în formă de o cortină violacee, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, devenind în scurt timp convexă și apoi plată uneori chiar și răsucită în sus și ondulată. Cuticula este netedă, lucios-mătăsoasă și uscată. Coloritul inițial palid violet până albastru-liliaceu se decolorează destul de timpuriu ocru până brun-ocru, începând în centru.
  • Lamelele: stau destul de apropiat, sunt subțiri, bifurcate, în vârstă ondulate, nu prea înalte precum aderate la picior, fiind învăluite la început de sus menționata cortină. Coloritul este în tinerețe intensiv liliaceu, apoi bej-violaceu și la bătrânețe ruginiu până brun ca scorțișoara sau brun-purpuriu, ocazional cu muchii ceva mai deschise în culoare.
  • Piciorul: cu o înălțime de 6-10 (12) cm și o grosime de 1,5-2,5 cm este uscat, robust, gros, fibros, cilindric, uneori puțin îndoit și în partea inferioară mai îngroșat în formă de măciucă, fiind plin pe dinăuntru. Suprafața apăsat fin-fibroasă și nu rar brumată alb este de un colorit albicios până palid de lut, la bază mai mult ocru cu pete maronii și, în tinerețe, spre vârf uneori slab violaceu. Nu are un inel veritabil, dar prezintă o zonă inelară subțire și maronie compusă din resturile vălului.
  • Carnea: groasă și densă este albicioasă sau crem, dar mereu cu pete violacee, în special în picior, spre bază ocru. Mirosul diferă, depinde de stadiul evoluției. Tinde de la cel al cojii de cartofi până la cel de corn ars, bălegar de țap, cartofi putreziți sau chiar picioare puturoase. Gustul este blând, dar grețos, ca de gumă veche.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori alungit-ovoidali și verucoși de culoare ocru-gălbuie cu o mărime de 9-10 x 5-6 microni, pulberea lor fiind ruginie. Basidiile clavate și de aceeași culoare cu 2-4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-30 x 6-8 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt foarte lungi și fusiforme, colorate asemănător.[10]
  • Reacții chimice: cuticula se decolorează cu baze puternice deschis ruginiu până gri-brun, dar nu arată nicio reacție cu de exemplu acizi, azot, azotat de argint sau tinctură de Guaiacum.[3][11]
  •  
    C. camphoratus, spori
  •  
    C. camphoratus, pălărie
  •  
    C. camphoratus mai tineri: lamele și picior
  •  
    C. camphoratus, secțiune longitudinală

Confuzii modificare

Specia poate fi confundată de exemplu cu: Clitocybe nebularis, (limitat comestibilă),[12] Cortinarius alboviolaceus (necomestibil, în tinerețe cu lamele gri-violete, miros și gust de cartofi cruzi),[13] Cortinarius anomalus (comestibil, de valoare scăzută),[14] Cortinarius balteatus (tânăr comestibil), [15] Cortinarius caerulescens (necomestibil),[16] Cortinarius caninus (comestibil),[17] Cortinarius collinitus (comestibil),[18] Cortinarius cumatilis (comestibil),[19] Cortinarius cyanites (necomestibil, în tinerețe cu lamele albastru-violete, la bătrânețe brun-violete, miros dulcișor și gust amar),[20] Cortinarius dibaphus (necomestibil),[21] Cortinarius glaucopus (comestibil),[22] Cortinarius iodes (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și gust neostentativ),[23] Cortinarius infractus (necomestibil, extrem de amar),[24][25] Cortinarius malachius (necomestibil),[26] Cortinarius purpurascens (comestibil),[27] Cortinarius rufo-olivaceus (necomestibil),[28] Cortinarius salor (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru, miros și gust neostentativ),[29] Cortinarius torvus (necomestibil),[30] Cortinarius traganus (destul de otrăvitor),[31] Cortinarius variicolor(necomestibil),[32] Cortinarius violaceus (comestibil, pălăria, lamelele și carnea albastru-violet, miros de lemn de cedru și gust plăcut)[33] respectiv cu Lepista nuda (comestibilă, cu cuticulă brun-violetă, picior violet-cenușiu, carne roz-violacee; miros parfumat ca de viorele și gust plăcut),[34] Lepista personata (comestibilă, pălărie pal gri-maronie, lamele albuie până gri-albăstruie, miros plăcut).[35]

Specii asemănătoare în imagini modificare

  •  
    Clitocybe nebularis
  •  
    Cortinarius-alboviolaceus
  •  
    Cortinarius anomalus
  •  
    Cortinarius balteatus
  •  
    !Cortinarius caerulescens!
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    Cortinarius cumatilis
  •  
    !Cortinarius cyanites!
  •  
    Cortinarius collinitus
  •  
    !Cortinarius dibaphus!
  •  
    Cortinarius glaucopus
  •  
    !Cortinarius infractus!
  •  
    Cortinarius iodes
  •  
    !Cortinarius malachius!
  •  
    Cortinarius purpurascens
  •  
    !Cortinarius rufo-olivaceus!
  •  
    Cortinarius salor
  •  
    !!Cortinarius traganus!!
  •  
    !Cortinarius variecolor!
  •  
    Cortinarius violaceus
  •  
    Lepista nuda
  •  
    Lepista personata

Valorificare modificare

Deși o ciupercă frumoasă și impunătoare, ea nu poate fi fi consumată în nici un caz din cauza mirosului și gustului teribil.

Note modificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 384-385, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur Icones”, vol. 4, Ratisbonae (Regensburg) 1774, p. 24
  6. ^ August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice”, vol. 1, Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1783, p. 47
  7. ^ Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 218
  8. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 280 [1]
  9. ^ Antonius Nicholas Jannaris: „Deutsch-Neugriechisches Handwörerterbuch Unter besonderer Berücksichtigung der neugriechischen Volksprache bearbeitet”, volumul 1, Editura Hahn’sche Buchhandlung, Hanovra 1883 p. 451
  10. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 638
  11. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 444-445, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 322-323, ISBN 3-405-11774-7
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 274-275, ISBN 978-3-8354-1839-4
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 214-215, ISBN 3-405-12116-7
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 160-161, ISBN 3-405-12124-8
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 160-161, ISBN 88-85013-25-2
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ A. H. Smith: „Studies in the genus Cortinarius”, vol. 1, Editura Ann Arbor, Michigan 1939, p. 10-11
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 166-167, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 210-211, ISBN 88-85013-46-5
  26. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 204-205, ISBN 88-85013-25-2
  27. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 436, ISBN 3-85502-0450
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 152-153, ISBN 3-405-12124-8
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7
  30. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 230-231, ISBN 88-85013-25-2
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 216-217, ISBN 3-405-12116-7
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227, ISBN 3-405-12116-7
  34. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 80, ISBN 978-3-8427-0483-1
  35. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 322-323, ISBN 3-405-12081-0

Bibliografie modificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder: „Handbuch für Pilzsammler - 340 Arten Mitteleuropas sicher bestimmen“, Editura Kosmos, Stuttgart 2008, ISBN 978-3-440-11472-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_camphoratus&oldid=15169413