Wikipedia

Cortinarius torvus

specie de ciupercă

Cortinarius torvus (Elias Magnus Fries, 1818 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie destul de frecventă de ciuperci necomestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă de la câmpie la munte în grupuri cu adesea mai multe exemplare dintr-un trunchi comun, în păduri de foioase sub stejari, dar cu predilecție sub fagi și ocazional în cele de conifere, acolo pe lângă molizi. Timpul apariției este din (august) septembrie până în noiembrie.[3][4]

Cortinarius torvus
Genul Cortinarius, aici C. torvus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Telamonia
Specie: C. torvus
Nume binomial
Cortinarius torvus
(Fr.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus araneosus Bull. (1782)
  • Agaricus torvus Fr. (1818)
  • Telamonia torva ([Fr.) Wünsche (1877)
  • Hydrocybe torva (Fr.) M.M.Moser (1953)
  • Gomphos torvus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Cortinarius torvus var. nobilis Peck (1902)
  • Cortinarius torvus f. obesipes Bidaud, Moënne-Locc. & Reumaux (1999)
  • Cortinarius subamethysteus Rob.Henry (2000)
  • Cortinarius torvovelatus Reumaux (2000)
  • Cortinarius torvus f. violaceoflagellatus Bidaud, Moënne-Locc. & Reumaux (2000)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie modificare

 
Elias Fries

Numele binomial hotărât este Agaricus torvus, determinat de faimosul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae din 1818.[5]

Apoi, în 1838, Fries însuși a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[6] fiind și numele curent valabil (2022).

Denumirea creată de savantul francez Pierre Bulliard în volumul 2 al operei sale Histoire des champignons de la France din 1782, anume Agaricus araneosus,[7] a fost ulterior desemnată drept lectotip[8] (din cuvintele grecești lectos=citat și typos=tip, un tip determinat, spre deosebire de holotipul, mult mai târziu, uneori mai multe decenii după denumirea originală și a descrierii unei specii noi).[9]

Sinonime obligatorii sunt Telamonia torva al micologului german Friedrich Otto Wünsche din 1877[10] și Hydrocybe torva al micologului austriac M.M.Moser din 1953,[11] ambele bazând pe descrierea lui Fries, dar și ceilalți taxoni sunt acceptați.

Epitetul specific este derivat din adjectivul latin (latină torvus=înspăimântător, înfiorător, cu aspect sălbatic),[12] datorită punctului de vedere general.

Descriere modificare

 
Cooke: Cortinarius torvus
  • Pălăria: slab higrofană, destul de cărnoasă și destul de robustă cu un diametru de 4-10 (13) cm este la început boltit-convexă cu marginea răsucită spre interior, rămâne convexă, nu aplatizează niciodată în întregime, dar prezintă uneori o cocoașă largă și slabă în centru. Cuticula uscată este încrustată radial-fibros, brumată în stadiu mai tânăr gri-fibros, după dispărerea brumei cu aspect marmorat și la bătrânețe golașă. Marginea prezintă nu rar fâșii zdrențuroase și albicioase, resturi ale vălului parțial. Coloritul ocru gri-violet până brun-violet sau brun-roșcat, devine la ariditate gri-albicios, uneori cu nuanțe maronii, marginea fiind mai deschisă, albicioasă.
  • Lamelele: foarte distanțate între ele sunt destul de groase, bifurcate, cu lameluțe intercalate de lungime diferită și slab bombat aderate la picior, fiind învăluite la început de o cortină albă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturile vălului parțial. Muchiile sunt slab zimțate. Coloritul este la început gri- violet până brun-violet deschis, devine cu avansarea în vârstă din ce în ce mai brun închis.
  • Piciorul: cu o înălțime de 5-8 (9) cm și o grosime de 1-1,5 (2) cm este uscat, robust, fibros longitudinal, clavat sau oarecum bulbos (umflat in partea inferioară) deasupra unei baze conice, fiind plin pe dinăuntru și la bătrânețe mai mult sau mai puțin gol. Este învelit sub zona inelară, care constă dintr-un inel fragil și pliat al materialului de văl, de o teacă asemănătoare ciorapilor (tot rămășițele vălului universal) cu aspect șerpuit. Coloritul învelișului este alb-cenușiu până ocru-albicios, în vârstă adesea cu picățele maronii (datorită sporilor), fiind spre vârf liliachiu până brun-violet.
  • Carnea: destul de fermă și în picior fibroasă este în pălărie precum partea de jos al piciorului albicioasă, iar în partea de sus al tijei marmorată palid violaceu până gri-albăstrui, direct sub vârf adesea pur violet. Are un miros fructuos, insistent dulceag, ca de prune uscate sau fructe fermentate și un gust blând, dar mucegăit cu note de fructe stricate.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori puternic dextrinoizi (se decolorează cu reactivul Melzer brun-roșiatic închis) în formă de picătură până slab elipsoidali cu un apicol rotunjit lat precum o depresie centrală, presarăți pe suprafață cu veruce dense de lungime diferită, spre apicol mai grosolane, în contur cu un aspect aspru, măsurând 8,6 (9,3)-10,7 (11,5) x (5,6) 6,2-(7,1 (7,9) microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile cu preponderent 4 sterigme fiecare sunt clavate. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) constau din elemente hialine (translucide) cu nuanțe maronii, ocazional încrustate. Cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) sunt prezente, dar rare, având forma de bazidiole (bazidii tinere, fără sterigme, dispuse în stratul himenial printre bazidiile mature). Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc, dar există celule marginale sub-clavate și septate.[13][14][15][16]
  • Reacții chimice: cuticula se decolorează cu hidroxid de potasiu de 40% palid brun, carnea și lamelele rămânând fără nici o reacție.[17]
  •  
    C. torvus, lamele și picior
  •  
    C. torvus, aspect lateral
  •  
    C. torvus tânăr
  •  
    C. torvus mai bătrâni

Confuzii modificare

Cortinarius torvus poate fi confundat de exemplu cu: Cortinarius alboviolaceus (necomestibil),[18] Cortinarius anomalus (comestibil, de valoare scăzută),[19] Cortinarius allutus, (comestibil, miros de miere, gust blând),[20] Cortinarius bivelus (necomestibil),[21] Cortinarius cagei sin. Cortinarius bicolor (necomestibil),[22] Cortinarius caerulescens (necomestibil),[23] Cortinarius camphoratus (necomestibil),[24] Cortinarius caninus (comestibil),[25] Cortinarius caperatus sin. Rozizes caperata (comestibil),[26] Cortinarius glaucopus (comestibil),[27] Cortinarius laniger (necomestibil),[28] Cortinarius malachius (necomestibil),[29] Cortinarius praestans (comestibil, mai mare),[30] Cortinarius rigens (necomestibil),[31] Cortinarius spilomeus, (necomestibil),[32] Cortinarius subtortus (necomestibil),[33] + imagini, Cortinarius terribilis (necomestibil) + imagini sau Cortinarius traganus (destul de otrăvitor).[34]

Specii asemănătoare în imagini modificare

  •  
    !Cortinarius alboviolaceus!
  •  
    Cortinarius anomalus
  •  
    Cortinarius allutus
  •  
    !Cortinarius bivelus!
  •  
    !Cortinarius caerulescens!
  •  
    !Cortinarius cagei!
  •  
    !Cortinarius camphoratus!
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    Cortinarius caperatus
  •  
    Cortinarius glaucopus
  •  
    !Cortinarius laniger!
  •  
    !Cortinarius malachius!
  •  
    Cortinarius praestans
  •  
    !Cortinarius rigens!
  •  
    !Cortinarius spilomeus!
  •  
    !Cortinarius subtortus!
  •  
    !!Cortinarius traganus!!

Valorificare modificare

Cortinarius torvus nu este toxic, dar necomestibil, din cauza calității inferioare a cărnii precum al mirosului și gustului neplăcut. În plus, specia poate fi confundată ușor cu unele otrăvitoare.

Note modificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 218-219 - 1, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 230-231, ISBN 88-85013-25-2
  5. ^ Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1822, p. 80
  6. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1838, p. 293, [1]
  7. ^ Pierre Bulliard: „Histoire des champignons de la France”, vol. 2, Editura Barrois le jeune, Belin, Croullebois, Bazan, Paris 1782, tab. 96 pl. 600
  8. ^ Fungal Diversity
  9. ^ Webbia: Journal of Plant Taxonomy and Geography
  10. ^ Friedrich Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”, Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 124 [2]
  11. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora von Mitteleuropa”, vol. 2 - „Die Blätter- und Bauchpilze (Agaricales und Gastromycetes)”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1953, p. 162
  12. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1201, ISBN 3-468-07202-3
  13. ^ Mushroom Expert
  14. ^ Pilzflora Ehingen
  15. ^ [https://www.123pilzsuche.de/daten/details/BraunvioletterDickfuss.htm Pilzsuche
  16. ^ Interhias, nr. 32
  17. ^ https://www.123pilzsuche.de/daten/details/WohlriechenderGuertelfuss.htm Pilzsuche
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 246-247, ISBN 88-85013-46-5
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 226-227-2, ISBN 88-85013-25-2
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 190-191, ISBN 3-405-11774-7
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  29. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 204-205, ISBN 88-85013-25-2
  30. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 169-171, ISBN 3-426-00312-0
  31. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 220-221, ISBN 88-85013-25-2
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 170-171, ISBN 3-405-12081-0
  34. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0

Bibliografie modificare

  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1
  • André Maublanc, Georges Viennot-Bourgin: „Les champignons comestibles et vénéneux”, Editura Lechevalier , Paris 1971, ISBN: 978-27205-0482-2
  • Edmund Michael: „Führer für Pilzfreunde“, Editura Salzwasser Verlag GmbH, Paderborn 2010, ISBN: 978-3-86195-499-6
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Albert Pilát: „Mushrooms and Other Fungi”, Editura P. Nevill, Londra 1961
  • Universitatea "Babeș-Bolyai (ed.): „Studia Universitatis Babeș-Bolyai - Series biologia, Editura Academiei Republicii Populare Romîne, București 1962, p. 10

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_torvus&oldid=15493006