Wikipedia

Cortinarius allutus

specie de ciupercă

Cortinarius allutus (Elias Magnus Fries, 1838) a încrengăturii Basidiomycota, din familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o ciupercă comestibilă destul de răspândită, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la câmpie la munte în grupuri mai mici pe sol acru, în păduri de conifere sub molizi și pini precum la marginile de drum prin iarbă. Timpul apariției este din (iulie) august până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Cortinarius allutus
Genul Cortinarius, aici C. allutus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. allutus
Nume binomial
Cortinarius allutus
Fr. (1838)
Sinonime
  • Gomphos allutus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Phlegmacium allutum (Fr.) M.M.Moser (1960)
  • Phlegmacium allutum var. allutum (Fr.) M.M.Moser (1960)
  • Cortinarius allutus var. luteus Rob.Henry (1939 și 1988)
  • Cortinarius allutus var. rufescens Rob.Henry (1939)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias Fries

Numele binomial Cortinarius allutus a fost determinat de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind de asemenea numele curent valabil (2022).

Sinonimele Cortinarius allutus var. luteus din 1939[6] ( precizat în 1988[7]) și Cortinarius allutus var. rufescens din 1939[8] ale micologului francez Robert Henry (1939 și 1988) mai sunt folosite, pe când Gomphos allutus a micologului german Otto Kuntze din 1891,[9] precum Phlegmacium allutum și Phlegmacium allutum var. allutum ale micologului austriac Meinhard Michael Moser din 1960[10] nu (mai) sunt uzate, dar acceptate.

Alte denumiri nu sunt cunoscute.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină allutus=spălat, clătit,[11] datorită aspectului cuticulei.

Descriere

modificare
 
J. E.Lange: Cortinarius allutus
  • Pălăria: fermă și cărnoasă cu efect higrofan și un diametru de 4-9 (11) cm este la început convexă cu marginea curbată spre interior, mai în vârstă complet plată, cu marginea atunci conturată parțial ascuțit. Cuticula netedă cu un luciu mătăsos este ocazional brumată argintiu fiind nu chiar vâscoasă, mai degrabă ceroasă până unsuroasă. Coloritul viu ca de leu sau brun-portocaliu capătă în vârstă adesea pete brune până brun-roșcate, mai ales în jurul marginii.
  • Lamelele: foarte aglomerate, subțiri, bifurcate și intercalate cu lameluțe de lungime diferită precum aderate ușor bombat la picior, sunt învăluite la început de o cortină formată din fibre foarte fine ca păienjeniș de culoare albă, fragment al vălului parțial. Muchiile preponderent sterile sunt fin zimțate, uneori chiar dințate. Coloritul inițial gri-roz până deschis gri-brun, devine la bătrânețe ruginiu până brun-roșiatic.
  • Piciorul: de 4-8 cm lungime și 1-1,4 (1,8) cm diametru (spre bază mai gros) este ferm și ceva fibros, plin, mai târziu tubular gol pe dinăuntru, în mare parte cilindric, la baza rotunjită de obicei cu un bulb bordurat și pronunțat. Uneori este doar îngroșată. S-au găsit și exemplare care înrădăcinesc în formă de morcov. Suprafața aproape netedă, doar slab încarnat fibroasă este de un colorit albicios care capătă mai târziu, datorită sporilor, striații ruginii. Nu poartă un inel.
  • Carnea: cu o culoare palidă de lemn și spre bază albicioasă este cărnoasă și compactă, în picior ceva fibroasă care nu se decolorează după tăiere, are pentru mult timp un miros amintind de miere cu nuanțe de ciupercă care poate deveni în vârstă pământos și un gust plăcut, dar la bătrânețe nu rar ceva amar, chiar astringent.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori sub-elipsoidali, în formă de migdale, uneori și alungiți, cu un ornament verucos nu prea pronunțat pe suprafață, măsurând 8,2-9,3-(10,4) x 4,7-5,3 (5,8) microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-30 x 7-8 microni și prezintă cleme. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) are celule în stratul superior de hife, numit ixocutis, aici foarte subțire, purtând cleme bine vizibile. Trama pălăriei constă din celule umflate până sub-globuloase. Muchiile prezintă bazidiole (bazidii tinere, fără sterigme, dispuse în stratul himenial printre bazidiile mature) sau cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor).[12][13]
  • Reacții chimice: carnea se decolorează sub aburi de amoniac mai mult sa mai puțin brun, cu sulfoformol albastru-verzui, cu hidroxid de potasiu deschis maroniu, dar cuticula brun-roșiatic și cu sulfovanilină vinaceu.[14]
  •  
    C. allutus tânăr
  •  
    C. allutus, lamele și picior

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată de exemplu cu Cortinarius anomalus (comestibil, de valoare scăzută),[15] Cortinarius balaustinus (comestibil),[16] Cortinarius bolaris (otrăvitor)[17] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[18] Cortinarius callochrous (necomestibil),[19] Cortinarius claricolor (comestibil),[20] Cortinarius collinitus (comestibil, inițial lamele albicioase, apoi maroniu-roșcate și picior acoperit la început de un văl lipicios lila-purpuriu),[21] Cortinarius cotoneus (otrăvitor),[22] Cortinarius delibutus (comestibil),[23] Cortinarius elegantior, (comestibil, lamele albicios-galbene, apoi de măsliniu deschis, în sfârșit maronii ca scorțișoara și picior gălbui, acoperit la început de un văl palid),[24] Cortinarius fluminoides (comestibil, lamele de culoarea lutului deschis, apoi maronii, pălăria colorată ocru închis),[25] Cortinarius herbarum (comestibil, lamele de colorit crem-albui apoi ocru și pălărie de culoare albă),[26] Cortinarius mucosus (comestibil),[27] Cortinarius multiformis (comestibil, lamele inițial albicioase, apoi cenușii până la maroniu-roșcate și piciorul inițial albicios, apoi ocru deschis),[28] Cortinarius odorifer (comestibil, cu un miros de anason),[29] Cortinarius percomis (comestibil),[30] Cortinarius rubicundulus (otrăvitor),[31] Cortinarius sebaceus (comestibil, lamele inițial albicioase, apoi de colorit ocru până la maroniu deschis și picior alb-mătăsos),[32] Cortinarius spilomeus, (necomestibil),[33] Cortinarius talus (comestibil),[34] Cortinarius torvus (necomestibil),[35] Cortinarius turmalis (necomestibil),[36] Cortinarius variicolor (comestibil, de calitate scăzută (pălăria mai întâi de culoare lila-violetă, trecând repede spre maroniu, coloritul lamelelor mai întâi gri-albăstrui, apoi brun de scorțișoară, miros de pământ),[37] Cortinarius varius (comestibil)[38] sau Cortinarius vibratilis (necomestibil, lamele alb-gălbuie la început, apoi maroniu-roșcate și picior alb, inițial acoperit de un văl lipicios, foarte amar).[39]

Specii de ciuperci asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cortinarius anomalus
  •  
    Cortinarius balaustinus
  •  
    !!Cortinarius callisteus!!
  •  
    !Cortinarius callochrous!
  •  
    Cortinarius claricolor
  •  
    Cortinarius collinitus
  •  
    !!Cortinarius cotoneus!!
  •  
    Cortinarius delibutus
  •  
    Cortinarius elegantior
  •  
    Cortinarius mucosus
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    Cortinarius odorifer
  •  
    Cortinarius sebaceus
  •  
    !Cortinarius spilomeus!
  •  
    !!Cortinarius rubicundulus!!
  •  
    Cortinarius talus
  •  
    !Cortinarius torvus!
  •  
    !Cortinarius turmalis!
  •  
    !Cortinarius variicolor!
  •  
    Cortinarius varius
  •  
    !Cortinarius vibratilis!

Valorificare

modificare

Datorită gustului precum mirosului său plăcut precum al cărnii sale ferme, bureții tineri se oferă ca adăugare la mâncăruri cu alte ciuperci, în primul rând cu hribii, dar este și predestinat pentru prepararea în legătură cu legume fine, asemănător ca Cortinarius multiformis cu care poate fi confundat ușor.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ a b Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 723, ISBN 3-8289-1619-8
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 263 [1]
  6. ^ Robert Henry: „Cortinarius allutus var. luteus”, în: „Bulletin trimestrielle de la Société mycologique de France” vol. 55, nr. 1, Paris 1939, p. 64
  7. ^ Robert Henry: „Cortinarius allutus var. luteus”, în: „Documents Mycologiques”, Editura Société mycologique du Nord de la France, vol. 19, nr. 73, Lille 1988, p. 64
  8. ^ Robert Henry: „Cortinarius allutus var. rufescens”, în: „Bulletin trimestrielle de la Société mycologique de France” vol. 55, nr. 1, Paris 1939, p. 66
  9. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”', vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 853, [2]
  10. ^ Meinhard Michael Moser: „Die Pilze Mitteleuropas - Die Gattung Phlegmacium (Schleimköpfe)”, vol. 4, Editura Julius Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1960, p. 113
  11. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 77
  12. ^ Pilzflora Ehingen
  13. ^ Meinhard Michael Moser: „Cortinarien-Studien”, în: „Sydowia”, vol. 5, Editura Ferdinand Berger und Söhne GmbH, Horn 1951, p. 523
  14. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 418, ISBN 3-85502-0450
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 232-233 - 2, ISBN 3-405-12116-7
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 152-153, ISBN 88-85013-37-6
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 202-203, ISBN 3-405-11774-7
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 216-217, ISBN 3-405-11774-7
  25. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 417, ISBN 3-85502-0450
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 140-141, ISBN 3-405-12081-0
  27. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 128-129, ISBN 88-85013-25-2
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 214-215, ISBN 3-405-11774-7
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12081-0
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12124-8
  32. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 421, ISBN 3-85502-0450
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  34. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  35. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 230-231, ISBN 88-85013-25-2
  36. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6
  37. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 430, ISBN 3-85502-0450
  38. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 210-211, ISBN 3-405-11774-7
  39. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 136-137, ISBN 88-85013-25-2

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Roberto Lotina Benguria: „Mil setas ibéricas”, Editura Bizkaiko foru Alundia = Diputación Foral de Vizcaya, Bilbao 1985, ISBN: 978-8450518061
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 DÄHNCKE R. M. (1993) - 1200 Pilze AT Verlag: 723.
  • Michael Henning, Hanns Kreisel: „Die Gattungen der Großpilze Europas”, vol. 6, Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg-Berlin 1999, ISBN: 978-33340-0221-6
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Carleton Rea: „British Basidiomycetae: A handbook to the larger British fungi”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 1922
  • Reinhard Tröger, ‎Peter Hübsch: „Einheimische Grosspilze: Bestimmungstafeln für Pilzfreunde”. Editura Spektrum Akademischer Verlag, Heidelberg-Berlin 1999, ISBN: 978-34372-0443-2

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_allutus&oldid=16136236