Wikipedia

Cortinarius balaustinus

specie de ciupercă

Cortinarius balaustinus (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] este o ciupercă comestibilă regional destul de frecventă, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în grupuri, uneori chiar în smocuri, de la câmpie la munte, în păduri de foioase și mixte, cu predilecție sub fagi, dar, mai rar, și sub aluni de pădure, carpeni și stejari. Timpul apariției este din (august) septembrie până în noiembrie.[3][4]

Cortinarius balaustinus
Genul Cortinarius, aici C. balaustinus
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Telamonia
Specie: C. balaustinus
Nume binomial
Cortinarius balaustinus
Fr. (1838)
Sinonime
  • Cortinarius balaustinus Britzelm. (1885)
  • Gomphos balaustinus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Hydrocybe balaustina (Fr.) A.Blytt (1905)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias M. Fries

Numele binomial Cortinarius balaustinus a fost determinat de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind, de asemenea, numele curent valabil (2022).

Cortinarius sporadicus, descris de micologul bavarez Max Britzelmayr în volumul 28 al jurnalului științific Berichte des Naturhistorischen Vereins Augsburg din 1885,[6] este văzut de mai mulți micologi, între alții Bruno Cetto, Rose Marie Dähncke și Meinhard Michael Moser, drept sinonim al speciei aici descrise.

Taxoni acceptați mai sunt: Gomphos balaustinus a micologului german Otto Kuntze din 1891[7] și Hydrocybe balaustina al botanistului norvegian Axel Gudbrand Blytt (1843-1898), publicat postum în 1905,[8] ambii taxoni bazând pe descrierea lui Fries. Alte denumiri pentru această specie nu sunt cunoscute.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină balaustinus=de culoarea semințelor de rodie),[9] datorită aspectului cuticulei.

Descriere

modificare
 
Cooke: Cortinarius balaustinus
  • Pălăria: fermă, destul de cărnoasă și slab higrofană cu un diametru de 5-7 (9) cm este la început globuloasă apoi ușor convexă cu o cocoașă foarte largă și neaccentuată, marginea fiind răsucită spre interior pentru mult timp. Cuticula netedă și glabră este mereu ceva umedă și strălucitoare, în tinerețe încarnată albicios mătăsos-fibrinos, prezentând striații radiale la ariditate. Coloritul poate fi brun-gălbui, brun-portocaliu până la brun-roșiatic, în centru nu rar ceva mai gălbui și înconjurat de un disc mai roșiatic.
  • Lamelele: sunt nu prea groase și moderat strânse, intercalate cu lameluțe de lungime diferită, nu rar ondulate spre margine și atașate bombat la picior fiind învăluite la început de o cortină albă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturi ale vălului parțial. Coloritul inițial galben-maroniu, schimbă repede spre maro-ocru roșcat strălucitor. Muchiile fertile sunt mai palide, aproape albicioase și fin crestate.
  • Piciorul: cu o lungime de 5-11 cm și o grosime de până la 1,4 cm este robust, rigid, cilindric, adesea fuziform sau ascuțit la bază, fiind împăiat cu material fibros. Suprafața uscată de colorit alb capătă un aspect pestrițat cu galben-brun odată cu vârsta. Prezintă o zonă sugerată inelară albă și șerpuită.
  • Carnea: fermă, albă până la ocru-brună, în vârstă de culoare rubarbă, brun-roșcată deschis până la maro-portocalie, nu se decolorează după tăiere. Mirosul este nesemnicativ, la bătrânețe ceva pământos, iar gustul blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori ocru-gălbui aproape globuloși, slab neuniformi, moderat verucoși nu sau foarte slab dextrinoizi, cu o mărime de 5,5-7 x 4,5-5,5 microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile cu 4 sterigme fiecare sunt clavate. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) fertile au celule clavate. Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) prezintă hife fin încrustate de până la 33 μm lățime cu o tramă ușor până puternic brun-măslinie. Prezintă o cuticulă dublă. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) sunt formate din hife paralele, cilindrice, cu un pigment ocru-gălbui având o dimensiune de (2,24) 3,45-4,755-6,05 (6,83) microni. Hipodermul este neted, gălbui de (11,28) 12,35 x 21,5-26,5 cu celule sub-globuloase care conțin un pigment maroniu în membrane. Conexiuni cu cleme sunt prezente.[10][11][12]
  • Reacții chimice: cuticula și carnea se decolorează cu hidroxid de potasiu de 20% maroniu.[10]
  •  
    C. balaustinus, lamele și picior
  •  
    C. balaustinus bătrâni

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată de exemplu cu: Cortinarius allutus (comestibil),[13] Cortinarius armeniacus (necomestibil),[14] Cortinarius armillatus (comestibil),[15] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[16] Cortinarius cinnabarinus (otrăvitor),[17] Cortinarius claricolor (comestibil),[18] Cortinarius cotoneus (otrăvitor),[19] Cortinarius damascenus (necomestibil),[20] Cortinarius laniger (necomestibil),[21] Cortinarius limonius (posibil letal),[22] Cortinarius malicorius (otrăvitor),[23] Cortinarius melanotus (necomestibil),[24] Cortinarius multiformis (comestibil),[25] Cortinarius orellanus (mortal),[26] Cortinarius rubellus (mortal), Cortinarius renindes (necomestibil),[27] Cortinarius rubicundulus (necomestibil),[28] Cortinarius semisanguineus (otrăvitor),[29] Cortinarius talus (comestibil),[30] Cortinarius triformis (necomestibil),[31] Cortinarius venetus (necomestibil),[32] sau Cortinarius vernus sin. Cortinarius erythrinus (necomestibil).[33]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cortinarius allutus
  •  
    !Cortinarius armeniacus!
  •  
    Cortinarius armillatus
  •  
    !!Cortinarius callisteus!!
  •  
    Cortinarius claricolor
  •  
    !!Cortinarius cotoneus!!
  •  
    !Cortinarius damascenus!
  •  
    !Cortinarius laniger!
  •  
    !!Cortinarius malicorius!!
  •  
    Cortinarius melanotus
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    !!!Cortinarius limonius!!!
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    !!!Cortinarius orellanus!!!
  •  
    !Cortinarius renidens!
  •  
    !!!Cortinarius rubellus!!!
  •  
    !!Cortinarius semisanguineus!!
  •  
    Cortinarius talus
  •  
    !Cortinarius triformis!
  •  
    !!Cortinarius venetus var. montanus!!
  •  
    !Cortinarius vernus sin. Cortinarius erythrinus!

Valorificare

modificare

Cortinarius balaustinus este comestibil deși de valoare culinară nu pre ridicată,[3] dar este declarat adesea necomestibil din cauza marii asemănări cu unele specii toxice.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Q10682154 Mycobank
  3. ^ a b c Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ a b Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 333
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 307 [1]
  6. ^ Max Britzelmayr: „Agaricus assimilatus”, în: „Berichte des Naturhistorischen Vereins in Augsburg”, vol. 28, 1885, p. 128
  7. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”', vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 853, [2]
  8. ^ „Skrifter udgivne af Videnskabsselskabet i Christiania”, „1. Mathematisk-Naturvidenskabelig”, nr. 6, Stockholm 1905, p. 81
  9. ^ Adolf Holzmann: „Neues und möglichst vollständiges Lateinisch-Deutsches und Deutsch-Lateinisches Taschenwörterbuch”, vol. 1, Editura C. H. Stag’esche Buchhandlung, Augsburg și Leipzig 1813, p. 61
  10. ^ a b Funghi Bormio
  11. ^ Mycoquebec
  12. ^ Meng-Le Xie et al: „Morphological and Phylogenetic Evidence Reveal Five New Telamonioid Species of Cortinarius (Agaricales) from East Asia”, în: „Journal of Fungi”, vol. 8, nr. 3, 2022, p. 259
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 224-225, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 244-245, ISBN 88-85013-46-5
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 132-133, ISBN 3-405-12124-8
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187, ISBN 3-405-12124-8
  28. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 411, ISBN 3-85502-0450
  29. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 128, ISBN 978-3-8427-0483-1
  30. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177, ISBN 3-405-12124-8
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  33. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 196-197, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Norbert Arnold: „Morphologisch-anatomische und chemische Untersuchungen an der Untergattung Telamonia (Cortinarius, Agaricales), Editura IHW-Verlag, Eching 1993, ISBN: 978-3-9803-0834-2
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Edmund Gardweidner: „Gros plan sur les champignons”, Editura Nathan, Paris 2017, ISBN: 978-20927-8876-9
  • Michael Jordan: „The Encyclopedia of Fungi of Britain and Europe”, Editura David & Charles, London 1995, ISBN: 978-0715-30129-6
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 4: „Blätterpilze – Dunkelblättler”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1985, ISBN: 978-3-437-30463-7
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Carleton Rea: „British Basidiomycetae: A handbook to the larger British fungi”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 1922

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_balaustinus&oldid=16042264