Wikipedia

Cortinarius limonius

specie de ciupercă

Cortinarius limonius (Elias Magnus Fries, 1821 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1][2] este o ciupercă otrăvitoare răspândită cu consecință posibil mortală, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la câmpie la munte pe sol sărac și acru, în grupuri mai mari sau mai mici, în păduri de conifere umede sub molizi și pini de pădure, unde pământul este acoperit de mușchiul de turbă Sphagnum, dar se dezvoltă de asemenea cu mare drag printre afine. Timpul apariției este din iunie până în noiembrie.[3][4]

Cortinarius limonius
Genul Cortinarius, aici Cortinarius limonius
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Leprocybe
Specie: C. limonius
Nume binomial
Cortinarius limonius
(Fr.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus limonius Fr. (1821)
  • Flammula limonia (Fr.) P.Kumm. (1871)
  • Telamonia limonius (Fr.) Wünsche (1877)
  • Cortinarius luteus Peck (1890)
  • Gomphos limonius (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Cortinarius callisteus sensu NCL (1960); fide Checklist of Basidiomycota of Great Britain and Ireland (2005)
  • Cortinarius limonius f. hydrolimonius (Rob.Henry) Bidaud (2005)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias Fries

Numele binomial a fost determinat drept Agaricus limonius de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 1 al trilogiei sale Systema Mycologicum din anul 1821[5] și transferat de el însuși la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului în lucrarea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[6] fiind numele curent valabil (2021).

Toate celelalte încercări de redenumire precum forma descrisă (vezi infocaseta) sunt acceptate drept sinonime.

Mai trebuie menționat că specia Cortinarius callisteus este văzută de Checklist of the British & Irish Basidiomycota din 2005 doar sinonim al buretelui descris aici,[7] asta în urma descrierii a micologilor englezi Richard William George Dennis, Peter Darbishire Orton și Frederick Bayard Hora din 1960.[8]

Epitetul specific se trage din cuvântul arabic (arabă ليمون, DIN 31635=laimūn, adică lămâie),[9] respectiv cel neogrec (greacă λεμόνι=lămâie),[10] datorită aspectului în tinerețe, la umezeală și la uscare.

Descriere

modificare
 
Bres.: Cortinarius callisteus
  • Pălăria: fermă, puțin fibroasă și higrofană (singura din subspecia Leprocybe) cu un diametru de 3-8 cm este la început emisferică, repede conică cu marginea răsucită spre interior, devenind în cursul maturizării din ce în ce mai aplatizată și ondulată, dar fără cocoașă directă. Cuticula este uscată, mată și uneori ceva aspră. Coloritul, inițial sau umed galben-portocaliu, devine apoi brun-roșiatic până ruginiu, uscând galben ca leul sau galben de lămâie.
  • Lamelele: sunt destul de groase și distanțate, bulboase, intercalate și bifurcate, fiind atașate preponderent drept și scurt decurente cu un dinte la picior. Coloritul este inițial gălbui cu nuanțe portocalii, mai târziu brun-gălbui până ruginiu, muchiile fiind mai deschise. În tinerețe sunt acoperite de o cortină deasă și galbenă, rest al vălului parțial.
  • Piciorul: în relație cu pălăria lung și înrădăcinând adânc, solid cu o lungime de 5-10 (15) cm și o grosime de 1-2 cm este mai mult sau mai puțin cilindric, fiind plin pe dinăuntru. Coloritul pe fundal gălbui până galben ca lămâia este presărat de solzișori sau striații verticale brun-aurii până brun-portocalii. Nu poartă un inel veritabil, dar prezintă ocazional o bandă subțire maronie, rest al vălului parțial.
  • Carnea: fermă și ușor fibroasă, gălbuie până galben-portocalie, la bază de un galben închis, nu se decolorează după tăiere. Mirosul în tinerețe imperceptibil, apoi puțin fructuos precum gustul blând și plăcut invită la consum.[3][4]

Nu încercați-o niciodată, deoarece ingredientele sunt foarte dăunătoare!

  • Caracteristici microscopice: are spori gălbui, lat elipsoidali până ovoidali, cu pereți destul de groși și un apicol, presarăți cu negi mici, măsurând 7-9 x 5,5-7 microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 30-35 x 8-10 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de mărime asemănătoare au forma de măciucă cu vârfuri rotunjite. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) prezintă hife cu pigmenți încrustați.[11]
  • Reacții chimice: pălăria de decolorează cu hidroxid de potasiu sângeriu.[12]
  •  
    C. limonius foarte tânăr
  •  
    C. limonius mai bătrân: lamele și picior
  •  
    C. limonius tineri și matur
  •  
    C. limonius stadii de evoluție

Confuzii

modificare

Familia Cortinariaceae este o familie foarte largă de ciuperci cu o aparență tare diferită. Cele mai multe confuzii cu ciuperci comestibile se întâmpla atunci când buretele este încă tânăr. Aici sunt arătate doar sorți cu caracter asemănător, între ele letale, otrăvitoare, comestibile sau necomestibile. Cine nu se pricepe, trebuie să evite neapărat culesul și consumul acestei specii. Exemple: Cortinarius armillatus (comestibil),[13] Cortinarius balaustinus (comestibil),[14] Cortinarius bivelus (necomestibil),[15] Cortinarius bolaris (otrăvitor),[16] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[17] Cortinarius caninus (comestibil), [18] Cortinarius cinnabarinus (otrăvitor),[19] Cortinarius cinnamomeus (suspect),[20] Cortinarius corrugatus (suspect),[21] Cortinarius croceus (otrăvitor),[22] Cortinarius cotoneus (otrăvitor),[23] Cortinarius fluminoides (comestibil),[24] Cortinarius gentilis (otrăvitor),[25] Cortinarius hinnuleus (necomestibil),[26] Cortinarius infractus (necomestibil, amar),[27] Cortinarius laniger (necomestibil),[28] Cortinarius malicorius (otrăvitor),[29] Cortinarius psittacinus (suspect)[30] + imagini, Cortinarius orellanus (letal),[31] Cortinarius rubellus (letal)[32] Cortinarius rubicundulus (otrăvitor),[33] Cortinarius sanguineus (otrăvitor),[34] Cortinarius semisanguineus (otrăvitor),[35] Cortinarius subferrugineus (necomestibil),[36] Cortinarius subtortus (necomestibil),[37] Cortinarius talus (comestibil),[38] Cortinarius uliginosus (otrăvitor),[39] Cortinarius uraceus (necomestibil),[40] Cortinarius venetus (otrăvitor)[41] sau Cortinarius xantho-ochraceus (otrăvitor).[42]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cortinarius armillatus
  •  
    Cortinarius balaustinus
  •  
    !Cortinarius bivelus!
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    !!Cortinarius callisteus!!
  •  
    !!Cortinarius cinnabarinus!!
  •  
    !!Cortinarius cinnamomeus!!
  •  
    !!Cortinarius corrugatus!!
  •  
    !!Cortinarius cotoneus!!
  •  
    !!Cortinarius croceus!!
  •  
    !!Cortinarius gentilis!!
  •  
    !Cortinarius hinnuleus!
  •  
    !!Cortinarius infractus!!
  •  
    !Cortinarius laniger!
  •  
    !!Cortinarius malicorius!!
  •  
    !!Cortinarius psittacinus!!
  •  
    !!!Cortinarius orellanus!!!
  •  
    !!!Cortinarius rubellus!!!
  •  
    !!Cortinarius rubicundulus!!
  •  
    !!Cortinarius sanguineus!!
  •  
    !!Cortinarius semisanguineus!!
  •  
    !Cortinarius subferrugineus!
  •  
    !!Cortinarius subtortus!!
  •  
    !!Cortinarius uliginosus!!
  •  
    !!Cortinarius xantho-ochraceus!!

Valorificare

modificare

Cortinarius limonius este ușor de confundat cu Cortinarius orellanus sau Cortinarius rubellus. Deși testul cu orelalină este negativ (dar ar putea fluctua în funcție de locație), are sens ca să fie clasificat drept otrăvitor mortal, tocmai din cauza riscului de confuzie și pentru că conține alte toxine periculoase pentru rinichi. Sunt cunoscute mai multe cazuri de intoxicații grave.[12][43]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ Elias Magnus Fries: „Systema Mycologicum”, vol. 1, Editura Ex Officina Berlingiana, Lundae 1821, p. 213
  6. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1836-1838, p. 296 [1]
  7. ^ Checklist of the British & Irish Basidiomycota
  8. ^ Dennis, P. D. Orton & F. B. Hora: „Cortinarius callisteus”, în: „Transactions of the British Mycological Society”, vol. 43, 1960, (supliment)
  9. ^ Ponce
  10. ^ Dimitrios Karajannakis: „Ponce Praxiswörterbuch mit Sprachführer, Griechisch-Deutsch, Deutsch-Griechisch”, Editura Ernst Klett Sprachen, Stuttgart 2008, p. 147, ISBN: 978-31251-7464-1
  11. ^ Giacomo Bresadola : „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 639
  12. ^ a b Pilzsuche
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 246-247, ISBN 88-85013-46-5
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 232-233 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  17. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 220-221, ISBN 3-405-11774-7
  21. ^ Mushroom expert
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
  24. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 417, ISBN 3-85502-0450
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 204-205, ISBN 3-405-12081-0
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 166-167, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
  30. ^ Tintling
  31. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
  33. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 411, ISBN 3-85502-0450
  34. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 230-231, ISBN 3-405-11774-7
  35. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 128, ISBN 978-3-8427-0483-1
  36. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 176-177, ISBN 3-405-12124-8
  37. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 170-171, ISBN 3-405-12081-0
  38. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  39. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6
  40. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 210-211 - 2, ISBN 88-85013-37-6
  41. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  42. ^ P. M. Kirk: „Species Fungorum”. 23.11. 2010
  43. ^ Mycopedia CH

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Andreas Bresinsky: „A Colour Atlas of Poisonous Fungi: A Handbook for for Pharmacists, Doctors, and Biologists”, Editura Taylor & Francis, Londra 1990, ISBN: 978-0723415763
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • René Flammer, Egon Horak: „Giftpilze – Pilzgifte. Pilzvergiftungen - . Ein Nachschlagewerk für Ärzte, Apotheker, Biologen, Mykologen, Pilzexperten und Pilzsammler”, Editura Schwabe, Basel 2003, ISBN 3-7965-2008-1
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder: „Die Großpilze Baden-Württembergs“, vol. 5: „Ständerpilze. Blätterpilze III“, Editura Ulmer, Stuttgart 2010, ISBN 978-3-8001-3572-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 2: „Nichtblätterpilze (Basidiomyzeten ohne Blätter, Askomyzeten)“, editia a 3-a, Editura Fischer, Jena 1983
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Walter W.A. Pätzold, ‎Hans E. Laux: „1 mal 1 des Pilzesammelns“, Editura Franckh-Kosmos Verlags-Gmbh & Company KG, Stuttgart 2013, ISBN: 978-3-440-14152-6

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_limonius&oldid=16066967