Deschide meniul principal
Ciuperci otrăvitoare

Ciuperci otrăvitoare sunt denumite toate tipurile de ciuperci din Regnum Fungi de tip Ascomycota precum Basidiomycota (care au pălărie și picior), a nu se confunda cu ciupercile microscopice mucegaiurile și cele care produc bolile numite micoze. Există peste 200 de specii care sunt sigur toxice, dar numai puține provoacă intoxicații mortale. Aici sunt enumerate doar câteva soiuri. Mai mult se pot vedea și citi sub "Legături externe", acolo în special pe pagina engleză.

Listă de bureți otrăvitori (selecție)Modificare

Ordinul AgaricalesModificare

Genurile Agaricus și Amanita (șampinioni și bureți cu volvă cu sau fără bulb)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Toxicitate: grav gastrointestinal. Poate fi confundat cu ciuperci comestibile de genul Agaricus.[1]
Amanita gemmata sin. Amanita junquillea
Ciupercă (amanită) perlată, ciupercă galben strălucitoare Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxina principală este muscimolul.[2]
Amanita muscaria
Muscăriță, buretele muștelor Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxinele sunt muscarina și acidul ibotenic (premuscinol) și muscimol, ultimile în doze mult mai mici.[3]
  Toxicitate: grav neurotoxic, halucinogen. Provoacă intoxicații neurotrope. Poate fi confundat cu A. rubescens.[4] Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale. Toxina este amanitina.[5] Toxicitate: neurotoxic, halucinogen. Toxinele sunt muscarina și acidul ibotenic (premuscinol) și muscimol, în doze mai mari.[6]
Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[7] Toxicitate: letal! Responsabil pentru majoritatea intoxicațiilor letale.Toxina este amanitina.[8]

Genul Clitocybe (pâlnioare)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Destul de gustos, dar otrăvitor consumat împreună cu alcool.[9] Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[10] Toxicitate: destul de otrăvitor! Responsabil este muscarina.[11]
  Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină.[12]   Toxicitate: poate să fie letal! Responsabil este o doză mare de muscarină, ușor de confundat cu M. oreades.[13]

Genul Cortinarius (ciuperci cu cortină)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Toxicitate: medie. Substanța toxică este orelanina în doză mică.[14] Toxicitate: Letal! Substanța toxică este între altele orelanina.[15] Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[16]
Toxicitate: Letal! Substanța toxică este orelanina.[17] Toxicitate: Gastrointestinal! Cauzează probleme resinoidiane și gastrointestinale.[18]

Genul Entoloma (pieptănuși)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Toxicitate medie: conține viroisină ca și Amanita virosa, miros și gust neplăcut.[19] Toxicitate: grav gastrointestinal, posibil letal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Calocybe gambosa.[20] Toxicitate: grav gastrointestinal, rar hepatotoxic, neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Tricholoma terreum.[21]

Genul Inocybe (ciuperci înroșindu-se cu crăpături)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Toxicitate: Letal! Conține muscarină în doză extrem de mare și poate fi confundat ușor cu buretele lui Sf. Gheorghe.[22] Toxicitate: Otrăvitoare. Conține muscarină în doze mari.[23] Toxicitate: Otrăvitoare. Conține muscarină în doză destul de mare.[24]

Genul Mycena (bureciori)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Condiționat comestibil, conține în doze mai mari muscarină și psilocibină.[25]

Genul TricholomaModificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Foarte gustos, dar fatal sub diverse condiții.[26]   Toxicitate gravă. Cauzează probleme gastrointestinale puternice.[27]   Ușor otrăvitor. Miros și gust scârbos.[28]

Ordinul Boletales (hribi și pufai)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Suspectat toxic. [29] Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastrointestinală.[30] Toxicitate: Poate să fie letal! Responsabil este Sindromul Paxillus.[31]
  Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[32]   Toxicitate medie. Cauzează probleme copriniane și gastrointestinale.[33]

Ordinul Pezizales (urechiușe)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Toxicitate: Provocă alergii severe, ocazional letale! În trecut considerat comestibil, dar au apărut cazuri de intoxicații mortale.[34] Consumat crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[35] Consumat crud sau nu bine fiert destul de otrăvitor.[36]
  Crud foarte toxic, comestibil numai dupä o fierbere temeinică. Poate cauza probleme prin sindromul helvelian (giromitrian).[37]

Ordinul Russulales (lăptari și vinețele)Modificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Otrăvitor (gastrointestinal), dar uscat și pulverizat ca condiment comestibil.[38] Toxicitate medie.[39] Toxicitate medie.[40]
Toxicitate: Letal! Conține substante canceroase și mutagene.[41]
  Toxicitate: grav gastrointestinal, rar neurotoxic. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[42]   Toxicitate: destul de grav gastrointestinal. [43]   Toxicitate: gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Russula aurea.[44]

Alte speciiModificare

Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații Aspect Denumirea științifică Denumirea populară Observații
Toxicitate: destul de otrăvitor, reacții asemănătoare cu curele de dezalcoolizare). Fără alcool tânăr comestibil.[45] Toxicitate: destul de otrăvitor, reacții asemănătoare cu curele de dezalcoolizare). Fără alcool delicios în stadiu tânăr.[46]   Toxicitate: Letal! Este ușor de confundat cu Kuehneromyces mutabilis.[47]
Toxicitate: Gastrointestinal. Simptomele predominante sunt de natură gastro-intestinală.[48] Ușor otrăvitor. Cauzează probleme gastrointestinale.[49] Ușor otrăvitor. Cauzează probleme gastrointestinale.[50]
Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal.[51] Toxicitate: provoacă hemoliză și aglutinină.[52] Toxicitate: grav otrăvitor, in primul rând cu alcool.[53]
Ușor otrăvitor.[54] Toxicitate: Grav gastrointestinal. Substanța toxică este illudina. Aceasta duce la greață și vărsături.[55]   Gustos, dar crud sau prea puțin fiert foarte toxic, conținând HCN.[56]
< Toxicitate: Poate să fie letal! Confuzie posibilă cu Pleurotus ostreatus var. florida.[57]
Ciupercă halucinogenă, nume comun cu alte specii
Toxicitate: Toxic, tare halucinogen! Confuzie posibilă cu Galerina marginata.[58]   Toxicitate: Destul de grav gastrointestinal. Poate fi confundat ușor cu Ramaria aurea.[59]

RezumatModificare

În Europa sunt cunoscute mai mult de 6000 de soiuri de ciuperci basidiomicete din care peste 200 sunt sigur otrăvitoare, dar numai câteva provoacă intoxicații mortale. Printre ciupercile foarte toxice cunoscute sunt Amanita phalloides, Cortinarius orellanus și Cortinarius rubellus.

Unele ciuperci sunt alergice toxice numai pentru anumite persoane, ca de exemplu, Paxillus involutus sau Tricholoma equestre sin. Tricholoma flavovirens. Alte ciuperci cauzează prin consum mutații genetice ca Lyophyllum connatum.

În mod frecvent apar intoxicații cu Cortinarius gentilis, Inocybe rimosa, Amanita virosa și Boletus satanas din cauză că se pot confunda ușor cu ciupercile comestibile.

Ca o curiozitate se poate aminti de ciuperca toxică Gyromitra esculenta care se consumă în nordul și estul Europei, oamenii de acolo zicând, că toxicitatea s-ar descompune prin fiebere, fiind termolabilă. Este greșită părerea de a crede că ciupercile consumate de melci sau insecte n-ar fi toxice pentru om. La culesul ciupercilor este indicat să fie considerat toxică orice ciupercă necunoscută.

Toate ciupercile otrăvitoare, dar nu mortale, sunt marcate sub imagini cu !!, cele letale cu !!!.

Vezi șiModificare

NoteModificare

  1. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 309
  2. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 258-259, ISBN 978-3-440-14530-2
  3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 96-97, ISBN 3-405-11774-7
  4. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 100-101, ISBN 3-405-11774-7
  5. ^ Andreas Neuner: „BLV Naturführer 3 – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft mbH, München 1975, p. 94-95 ISBN 3-405-11345-8
  6. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 10-11, ISBN 3-405-12081-0
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 90-91, ISBN 3-405-11774-7
  8. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 92-93, ISBN 3-405-11774-7
  9. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 144-146, ISBN 3-426-00312-0
  10. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 147-148, ISBN 3-426-00312-0
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 294-295 - 1, ISBN 3-405-12124-8
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 362-363, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 308-309, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 228-229, ISBN 3-405-11774-7
  15. ^ (Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  16. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 51
  17. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1
  18. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 382-383, ISBN 978-3-440-14530-2
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 252-253, ISBN 3-405-11774-7
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 236-237, ISBN 3-405-11774-7
  21. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 236-237, ISBN 978-3-440-14530-2
  22. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 60, 62
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 240-241, ISBN 3-405-12116-7
  24. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  25. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 139, 141, ISBN 3-426-00312-0
  26. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131-133, ISBN 3-426-00312-0
  27. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 181, ISBN 3-85502-0450
  28. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 154-155, ISBN 978-3-440-14530-2
  29. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 504-505, ISBN 3-405-12081-0
  30. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 89, 92
  31. ^ H. Deicher & W. Stangel: „Akute Immunhämolyse nach Genuß des Kahlen Kremplings“, Verh. der Deutschen Gesellschaft für Innere Medizin nr. 83, 1977, p. 1606-1609
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 564-565, ISBN 3-405-11774-7
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 566-567, ISBN 3-405-11774-7
  34. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 588-589, ISBN 3-405-11774-7
  35. ^ Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 2: „Nichtblätterpilze (Basidiomyzeten ohne Blätter, Askomyzeten)“, editia a 3-a, Editura Fischer, Jena 1986, p. 378, ISBN 3-437-30347-3
  36. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 660-661, ISBN 3-405-12081-0
  37. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 330-331, ISBN 978-3-440-13447-4
  38. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 308-309, ISBN 3-405-12124-8
  39. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 364-365, ISBN 88-85013-25-2
  40. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 528, ISBN 3-85502-0450
  41. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 426-427, ISBN 978-3-440-14530-2
  42. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 194-196, ISBN 3-426-00312-0
  43. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 356-357, ISBN 3-405-12124-8
  44. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 511, ISBN 3-85502-0450
  45. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 60-61, ISBN 3-405-12081-0
  46. ^ Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010, p. 154-156
  47. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 158, 160, ISBN 3-426-00312-0
  48. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 194-195, ISBN 3-405-11774-7
  49. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 460-461, ISBN 3-405-12081-0
  50. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 458-459, ISBN 3-405-12081-0
  51. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 318-319, ISBN 978-3-440-14530-2
  52. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 188-189 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  53. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 276-277, ISBN 978-3-440-14530-2
  54. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 280-281, ISBN 978-3-440-14530-2
  55. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 36-37, ISBN 978-3-8427-0483-1
  56. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 286-287, ISBN 978-3-440-14530-2
  57. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  58. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 104-105, ISBN 3-405-12124-8
  59. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 556-557, ISBN 3-405-11774-7

BibliografieModificare

  • Bruno Cetto: volumele 1-7
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012,ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Heinrich Dörfelt, Gottfried Jetschke (Ed.): „Wörterbuch der Mykologie”, Editura Spektrum, Heidelberg 2001, ISBN 3-8274-0920-9
  • Karl și Gretl Kronberger: „Das farbige Pilzbuch”, Editura H. G. Gachet & Co., Langen 1976, ISBN 3-8068-0215-7
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci”, Editura Casa, Cluj-Napoca 2013, ISBN 9786068527147, 192 p.
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Andreas Neuner: „BLV Naturführer – Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München-Bern-Viena 1976, ISBN 3-405-11345-8
  • Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, ISBN 3-8001-3656-2

Legături externeModificare