Wikipedia

Cortinarius elegantissimus

specie de ciupercă

Cortinarius elegantissimus (Robert Henry, 1943) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie numai regional răspândită de ciuperci otrăvitoare care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește pe sol calcaros sau silicos sociabil, lipsind pe alocuri, în păduri de foioase precum în cele mixte aproape numai sub fagi. Apare de la câmpie la deal, numai ocazional la munte, din septembrie până în noiembrie, iar dacă vremea nu este geroasă chiar și până în decembrie.[3][4]

Cortinarius elegantissimus
Genul Cortinarius, aici C. elegantissimus
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. elegantissimus
Nume binomial
Cortinarius elegantissimus
Rob.Henry (1943/1989)
Sinonime
  • Agaricus auro-turbinatus Secr. (1833)
  • Cortinarius aurantioturbinatus (Secr.) J.E.Lange (1939)
  • Cortinarius elegantissimus f. volvaceus M.M.Moser (1952)
  • Phlegmacium elegantissimum M.M.Moser (1953)
  • Phlegmacium aurantioturbinatum (Secr.) M.M.Moser (1960)
  • Calonarius elegantissimus (Rob.Henry) Niskanen & Liimat. (2022)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare

Specia a fost descrisă sub denumirea Agaricus auro-turbinatus pentru prima dată de juristul, politologul și micologul elvețian Louis Secretan (1758–1839) în volumul 1 al lucrării sale Mycographie Suisse, ou Description des Champignons Qui Croissent en Suisse particulièrement dans le canton de Vaud, aux environs de Lausanne din 1833,[5] fiind transferată de cunoscutul micolog danez Jakob Emanuel Lange la genul Cortinarius cu epitetul aurantioturbinatus în 1939.[6] Apoi, în 1943, micologul francez Robert Henry (1906-2001) a descris ciuperca sub numele Cortinarius elegantissimus, în volumul 8 al jurnalului micologic Revue de Mycologie.[7]

Numele binomial Cortinarius elegantissimus hotărât însă se referă la a 2-a descriere a acestei ciuperci de către Henry din 1989, de verificat în volumul 20 al jurnalului micologic Documents Mycologiques.[8] fiind și numele curent valabil (2021).

Taxon obligatoriu este Phlegmacium elegantissimum al micologului austriac Meinhard Michael Moser din 1953,[9] bazând pe descrierea lui Henry, de asemenea, toate celelalte denominații făcute sunt acceptate drept sinonime.

Trebuie menționat că, în 2022, micologii finlandezi Tuula Niskanen și Kare Liimatainen au propagat mutarea speciei la genul Calonarius, creat de ei, sub termenul Calonarius elegantissimus.[10]

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină elegantissimus= foarte elegant, splendid, superb),[11] datorită aspectului general al ciupercii.

Descriere

modificare
  • Pălăria: cărnoasă, fermă și nehigrofană cu un diametru de 8-12 cm este la început emisferică cu marginea nestriată, răsucită pentru mult timp spre interior, devenind repede convexă, apoi aplatizată și mai mult sau mai puțin ondulată, fără cocoașă, dar adesea slab boltită în centru. Cuticula destul de groasă și ușor de separat de pălărie este netedă, fără fibre radiale, ocazional presărată doar in mijloc cu picățele mai închise, fiind la ariditate mat-mătăsoasă, la umezeală slinoasă până cleioasă. Coloritul este inițial galben-auriu până galben de lămâie, apoi deschis galben-maroniu până roșu de vulpe, fiind spre vârf mai închis, rămânând spre margine gălbui.
  • Lamelele: sunt subțiri și aglomerate, bifurcate și intercalate cu o mulțime de lameluțe de lungime diferită care sunt atașate slab bombat la picior. Coloritul inițial galben de sulf se decolorează cu timpul peste gri-gălbui și galben-măsliniu în ruginiu. În tinerețe sunt acoperite de o cortină trecătoare deasă, albicioasă, formată din fibre foarte fine ca de păienjeniș, rest al vălului parțial. Muchiile fin fierăstruite devin în vârstă clar crestate.
  • Piciorul: cărnos, robust, ceva elastic și plin pe dinăuntru cu o lungime de 8-12 (18) cm și o grosime de 1,5-2,5 cm (bulbul până la 4 cm) este în mare parte cilindric, prezentând însă la bază un bulb bordurat, tăios cu un diametru de până la 4 cm. Coloritul suprafeței uscate este în partea superioară slab galben de lămâie cu nuanțe verzuie, spre jos mai puternic galben, fiind striat de numeroase fibre filamentoase, colorate de spori roșiatic sau ruginiu. Bulbul ocru-gălbui este pestriț roșiatic și la bordură cu o bandă brună.
  • Carnea: cărnoasă, destul de fermă și flexibilă este în general albicioasă, dar sub cuticulă ocru-gălbuie până la deschis verzuie, deasupra lamelelor cu o zonă gri îmbibată cu apă, piciorul marmorat gri fiind galben-verzui spre coajă și oarecum galben pal în bulb. Nu se decolorează după tăiere, singur domeniul bulbului poate deveni maroniu deschis la aer. Mirosul nu poate fi definit clar. Unii îl consideră picant, dulceag cu o nuanță de marțipan (migdale amare), alții ca de patiserie, oarecum ca de tămâie, de fenicul, uneori ceva mucegăit chiar și slab pământos-prăfos. Gustul este blând. [3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori de un colorit brun-ocraceu, destul de mari, preponderent în formă de lămâie (ocazional și în cea de migdale sau ovoidali), distinct verucoși cu umflături pe exterior, măsurând 12,5-15,7 x 8-10,2 microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile sunt clavate cu 4 sterigme fiecare, având o dimensiune de 35-40 x 10-12 microni. Marginile lamelelor sunt homomorfe între ele.[12]
  • Reacții chimice: ciuperca se decolorează cu o soluție de hidroxid de potasiu sau hidroxid de sodiu de 20% în felul următor: cuticula mai întâi ruginiu, apoi adânc roșu închis, carnea brun-violet dar numai acolo unde este galbenă de sulf și coaja piciorului imediat roșu închis. Mai departe, clorură de fier conferă marginii pălăriei o nuanță verde-măslinie.[12][13]
  •  
    C. elegantissimus matur și foarte tânăr
  •  
    C. elegantissimus: pălărie, lamele și picior
  •  
    C. elegantissimus bătrâni

Confuzii

modificare

Cortinarius elegantissimus poate fi confundat de exemplu cu Cortinarius bovinus (necomestibil),[14] Cortinarius caninus (comestibil),[15] Cortinarius claricolor (comestibil),[16] Cortinarius dibaphus (necomestibil),[17] Cortinarius elegantior (comestibil, carne slab gălbuie, în centrul piciorului ușor roșiatică, miros imperceptibil, gust blând),[18] Cortinarius laniger (necomestibil),[19] Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus (letal),[20] Cortinarius multiformis (comestibil),[21] Cortinarius mussivus sin. Cortinarius russeoides (necomestibil),[22] Cortinarius odorifer (comestibil, dar de valoare scăzută (lamele galben-verzuie la început, apoi maroniu-roșcate până la brun de scorțișoară și cu un miros de anason care nu se pierde la fiert),[23] Cortinarius olidus (necomestibil),[24] Cortinarius percomis (comestibil),[25] Cortinarius saginus (comestibil),[26][27] Cortinarius splendens (letal, carne galbenă)[28] Cortinarius superbus (posibil letal, miros de iarbă proaspătă sau de porumb verde, gust blând),[29] Cortinarius talus (comestibil)[30] sau Cortinarius turmalis (comestibil).[31]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    !Cortinarius bovinus!
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    Cortinarius claricolor
  •  
    !Cortinarius dibaphus!
  •  
    Cortinarius elegantior
  •  
    !!Cortinarius elegantissimus!!
  •  
    !Cortinarius laniger!
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    !Cortinarius mussivus!
  •  
    Cortinarius odorifer
  •  
    !Cortinarius olidus!
  •  
    Cortinarius percomis
  •  
    Cortinarius saginus
  •  
    !!!Cortinarius splendens!!!
  •  
    Cortinarius superbus A.H. Sm 687649]]
  •  
    Cortinarius talus
  •  
    Cortinarius.turmalis

Valorificare

modificare

Cortinarius elegantissimus este văzut de marea majoritate a micologilor otrăvitor. În plus este foarte ușor de confundat cu specii letale ca de exemplu Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus sau Cortinarius splendens.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 212-213 - 1, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 222-223, ISBN 88-85013-46-5
  5. ^ Louis Secretan: „Mycographie Suisse, ou Description des Champignons Qui Croissent en Suisse particulièrement dans le canton de Vaud, aux environs de Lausanne”, vol. 1, Editura S. M. E., Lausanne 1833, p. 272
  6. ^ E. J. Lange: „Cortinarius aurantioturbinatus”, în: „Dansk botanisk Arkiv”, vol. 8, nr. 3, Copenhaga 1933, p. 19
  7. ^ R. Henry: „Revue de Mycologie”, vol. 8 suplement), Paris 1943, p. 25
  8. ^ Robert Henry: „Cortinarius elegantissimus”, în: „Documents Mycologiques”, Editura Société mycologique du Nord de la France, vol. 20, nr. 77, Paris 1989, p. 69
  9. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora von Mitteleuropa”, vol. 2 - „Die Blätter- und Bauchpilze (Agaricales und Gastromycetes)”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1953, p. 184
  10. ^ Niskanen & Liimat.: „Calonarius elegantior”, în: „Fungal Diversity”, vol. 112, 2022, p. 130
  11. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 395
  12. ^ a b François Margaine (Hérimoncourt/Doubs): „Cortinarius elegantissimus R. HENRY”, în: „Mitteilungen des Badischen Landesvereins für Naturkunde und Naturschutz e.V.”, Freiburg i. Br. 1968, vol. 9, nr. 4 p. 735-738
  13. ^ [http://www.pilzflora-ehingen.de/pilzflora/arthtml/celegant.php Pilzflora Ehingen
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 216-217, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 448, ISBN 3-85502-0450
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 160-161, ISBN 88-85013-25-2
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 224-225, ISBN 3-405-12116-7
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 222-223 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 220-221, ISBN 88-85013-46-5
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 214-215, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 370-371, ISBN 978-3-440-14530-2
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12081-0
  26. ^ Bruno Cetto]: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  27. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 170-171, ISBN 88-85013-46-5
  28. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  29. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 188-189, ISBN 88-85013-37-6
  30. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  31. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Norbert Arnold: „Morphologisch-anatomische und chemische Untersuchungen an der Untergattung Telamonia (Cortinarius, Agaricales), Editura IHW-Verlag, Eching 1993, ISBN: 978-3-9803-0834-2
  • André Bertaux: „Les Cortinaires: descriptions, déterminations, classifications”, Editura P. Lechevalier, Paris 1966
  • Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
  • Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2020, ISBN: 978-3-440-16782-3
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Paul Konrad, André Maublanc: „Les agaricales: classification, revision des espèces, iconographie, comestibilité”, vol. 1, Editura Paul Lechevalier, Paris 1948
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 4: „Blätterpilze – Dunkelblättler”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1985, ISBN: 978-3-437-30463-7
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-2743014742

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_elegantissimus&oldid=16380215