Wikipedia

Cortinarius turmalis

specie de ciupercă

Cortinarius turmalis (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și degenul Cortinarius,[1][2] este o specie de ciuperci necomestibile întâlnită destul de rar care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Un nume popular nu este cunoscut. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește de la câmpie la munte în grupuri, adesea în smocuri, în păduri de conifere umede sub molizi, cu predilecție prin mușchi, ocazional și în cele de foioase pe lângă fagi. Timpul apariției este din (iulie) august până în noiembrie.[3][4]

Cortinarius turmalis
Genul Cortinarius, aici C. turmalis
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. turmalis
Nume binomial
Cortinarius turmalis
Fr. (1838)
Sinonime
  • Cortinarius claricolor var. turmalis (Fr.) Quél. (1886)
  • Gomphos turmalis (Fr.) O.Kuntze (1898)
  • Cortinarius claricolor var. caperatus Rob.Henry (1958)
  • Cortinarius claricolor var. subclaricor Rob.Henry (1958)
  • Phlegmacium claricolor var. turmale (Fr.) M.M.Moser (1960)
  • Cortinarius claricolor f. turmalis (Fr.) Nespiak (1975)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias Fries

Numele binomial a fost determinat drept Cortinarius turmalis de faimosul savant suedez Elias Magnus Fries în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind și numele curent valabil (2022).

Sinonime acceptate sunt: Cortinarius claricolor var. turmalis (Lucien Quélet, 1886),[6] Gomphos turmalis (Otto Kuntze, 1891),[7] Cortinarius claricolor var. caperatus și Cortinarius claricolor var. subclaricor (Robert Henry, 1958),[8] Phlegmacium claricolor var. turmale (Meinhard Michael Moser, 1960)[9] precum Cortinarius claricolor f. turmalis (Andrzej Nespiak 1975),[10] cu toate bazând pe descrierea lui Fries. Alți taxoni pentru această specie nu sunt cunoscuți.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (latină turmalis=între altele: în grupuri, în pâlc),[11] datorită aparenței preponderent în smocuri a ciupercii.

Descriere

modificare
 
Bres.: Cortinarius turmalis
  • Pălăria: fermă și cărnoasă cu un diametru între 4-10 (14) cm este la început boltită emisferic cu marginile nestriate răsucite pentru mult timp înspre interior, dar devine repede convexă și în sfârșit aproape plată, nu rar ceva neregulată, prezentând ocazional o cocoașă largă și tocită. Cuticula care poate fi îndepărtată ușor de pălărie este uscată, netedă și mătăsoasă, dar pe vreme umedă lipicioasă până slab unsuroasă, niciodată vâscoasă, fiind presărată de resturi albe ale vălului parțial doar în tinerețe. Coloritul este galben-maroniu până ocru-brun, la margine cu un cordon mai mult sau mai puțin accentuat albicios.
  • Lamelele: subțiri, aglomerate, drepte, cu lameluțe intercalate și aderate strâns la picior, sunt acoperite în tinerețe de o cortină albă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș. Muchile fertile devin cu avansarea în vârstă crenate. Coloritul inițial crem care schimbă cu timpul în gri-gălbui până deschis gri-brun, devine la bătrânețe mai mult sau mai puțin ruginiu.
  • Piciorul: de 5-7 (9) cm lungime și 1-2,5 cm grosime este neted, aproape cilindric, nu rar slab îndoit și îngroșat la bază, tare, destul de gros și plin pe dinăuntru. Prezintă în prima treime a tijei o formă inelară la început murdar albicioasă, apoi ocru-brună, rest al vălului. Coloritul murdar albicios capătă mai târziu pete sau dungi ocru-maronii, miceliul bazal fiind roz.
  • Carnea: cărnoasă și compactă care nu se decolorează după tăiere este albă până crem, în locuri unde au ros animale ocru-brună. Are un miros fistichiu, amintind de drojdie, lapte acru sau chiar dezgustător ca de picioare fetide și un gust blând.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori netezi, ocru-gălbui, alungit ovoidali, ceva în formă de migdale cu un apicol îngust și rotunjit și cu o picătură mare uleioasă pe dinăuntru, măsurând 8-9 x 4-6 microni. Pulberea lor este ruginie. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-30 x 6-7 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de mărime asemănătoare au forma de măciucă cu vârfuri rotunjite.[12]
  • Reacții chimice: carnea pălăriei se decolorează cu hidroxid de potasiu de 30%-40% spălăcit ocru, iar cuticula brun închis sau castaniu, carnea tijei rămânând fără nici o reacție și carnea cu fenol murdar vinaceu.[13][14]
  •  
    C. turmalis, lamele și picior
  •  
    C. turmalis, aspect lateral
  •  
    C. turmalis, diverse forme

Confuzii

modificare

Următoarele ciuperci au o asemănare uneori frapantă: Cortinarius allutus (comestibil),[15] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[16] Cortinarius claricolor (comestibil),[17] Cortinarius collinitus (comestibil, inițial lamele albicioase, apoi maroniu-roșcate și picior acoperit la început de un văl lipicios lila-purpuriu),[18] Cortinarius cotoneus (otrăvitor),[19] Cortinarius crassus (comestibil),[20] Cortinarius cumatilis (comestibil),[21] Cortinarius delibutus (comestibil),[22] Cortinarius dibaphus (necomestibil),[23] Cortinarius elegantior, (comestibil),[24] Cortinarius elegantissimus (otrăvitor),[25] Cortinarius fluminoides (comestibil, lamele de culoarea lutului deschis, apoi maronii, pălăria colorată ocru închis),[26] Cortinarius herbarum (comestibil, lamele de colorit crem-albui apoi ocru și pălărie de culoare albă),[27] Cortinarius largus (necomestibil),[28] Cortinarius livido-ochraceus (comestibil),[29] Cortinarius meinhardii sin. Cortinarius vitellinus (letal), [30] Cortinarius mucosus (comestibil),[31] Cortinarius multiformis (comestibil),[32] Cortinarius odorifer (comestibil, cu un miros de anason),[33] Cortinarius olidus (necomestibil),[34] Cortinarius saginus sin. Cortinarius subvalidus (comestibil),[35] Cortinarius sebaceus (comestibil, foarte gustos, lamele inițial albicioase, apoi de colorit ocru până la maroniu deschis și picior alb-mătăsos) + imagini,[36] Cortinarius spilomeus, (necomestibil),[37] Cortinarius splendens (posibil letal, carne galbenă),[38] Cortinarius stillatitius (comestibil),[39] Cortinarius talus (comestibil),[40] Cortinarius venetus (otrăvitor)[41] sau Cortinarius vibratilis (necomestibil, lamele alb-gălbuie la început, apoi maroniu-roșcate și picior alb, inițial acoperit de un văl lipicios, foarte amar).[42]

Specii de ciuperci asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cortinarius.allutus
  •  
    !!Cortinarius callisteus!!
  •  
    Cortinarius claricolor
  •  
    Cortinarius collinitus
  •  
    !!Cortinarius cotoneus!!
  •  
    Cortinarius crassus
  •  
    Cortinarius cumatilis
  •  
    Cortinarius delibutus
  •  
    !Cortinarius dibaphus!
  •  
    Cortinarius elegantior
  •  
    !!Cortinarius elegantissimus!!
  •  
    !Cortinarius largus!
  •  
    !!!Cortinarius meinhardii!!!
  •  
    Cortinarius mucosus
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    Cortinarius odorifer
  •  
    !Cortinarius olidus!
  •  
    Cortinarius saginus
  •  
    Cortinarius sebaceus
  •  
    !Cortinarius spilomeus!
  •  
    !!!Cortinarius splendens!!!
  •  
    Cortinarius stillatitus
  •  
    Cortinarius talus
  •  
    !!Cortinarius venetus!!
  •  
    !Cortinarius vibratilis!

Valorificare

modificare

Din cauza mirosului neplăcut, ciuperca nu este comestibilă.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6
  4. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 368-369, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1838, p. 257 [1]
  6. ^ Lucien Quélet: „Enchiridion Fungorum in Europa Media et Praesertim in Gallia Vigentium”, Editura Octave Doin, Paris 1886, p. 72
  7. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum”, vol. 3/2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1898, p. 854
  8. ^ Robert Henry în: „Bulletin trimestrielle de la Société mycologique de France” vol. 74, Paris 1958, p. 271
  9. ^ Meinhard Michael Moser: „Die Pilze Mitteleuropas - Die Gattung Phlegmacium (Schleimköpfe)”, vol. 4, Editura Julius Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1960, p. 150
  10. ^ Andrzej Nespiak: „Flora Polska, Grzyby (Mycota)”, vol. 7, Editura Wydawnictwo PWN, Varșovia – Cracovia 1975, p. 78
  11. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1221, ISBN 3-468-07202-3
  12. ^ Giacomo Bresadola : „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 602
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 422, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Interhias, nr 27
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 130-131, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 188-189 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 138-139, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 202-203, ISBN 3-405-11774-7
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 180-181, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 214-215, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 160-161, ISBN 88-85013-25-2
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 216-217, ISBN 3-405-11774-7
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 222-223, ISBN 88-85013-46-5
  26. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 417, ISBN 3-85502-0450
  27. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 140-141, ISBN 3-405-12081-0
  28. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 146-147, ISBN 3-405-12124-8
  29. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 789, ISBN 3-8289-1619-8
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 156-157, ISBN 3-405-12124-8
  31. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 128-129, ISBN 88-85013-25-2
  32. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 214-215, ISBN 3-405-11774-7
  34. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 370-371, ISBN 978-3-440-14530-2
  35. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  36. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 132-133, ISBN 3-405-12081-0
  37. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  38. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 182-183, ISBN 88-85013-25-2
  39. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 230-231, ISBN 88-85013-46-5
  40. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 148-149, ISBN 88-85013-25-2
  41. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 228-229 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  42. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 136-137, ISBN 88-85013-25-2

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Roberto Lotina Benguria: „Mil setas ibéricas”, Editura Bizkaiko Foru Aldundia - Diputación Foral de Bizkaia, Bilbao 1985, ISBN: 978-8450518061
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Roger Heim : „Champignons d'Europe: généralités, ascomycètes, basidiomycètes”, Editura Société nouvelle des éditions Boubée, Paris 1984, ISBN: 978-2850040429
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • J. Loiseau: „ Chercheur de champignons: introduction à la mycologie, méthodes practiques pour la recherche et la détermination des champignons sur le terrain”, vol. 2, Editura Vigot frères, Paris 1975
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_turmalis&oldid=15464058