Wikipedia

Cortinarius cumatilis

specie de ciupercă

Cortinarius cumatilis (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie devenită destul de rară de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește preponderent solitar pe sol umed, în păduri de conifere precum în cele mixte sub molizi și brazi, pe când variația hasii doar în cele de foioase pe lângă fagi.[3] Apare de la câmpie la munte din (august) septembrie până în octombrie (noiembrie).[4][5]

Cortinarius cumatilis
Genul Cortinarius, aici C. cumatilis
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Phlegmacium
Specie: C. cumatilis
Nume binomial
Cortinarius cumatilis
Fr. (1838)
Sinonime
  • Sphaerotrachys cumatile (Fr.) Fayod (1889)
  • Gomphos cumatilis (Fr.) O.Kuntze (1898)
  • Phlegmacium cumatile (Fr.) Ricken (1915)
  • Phlegmacium cumatile var. hasii M.M.Moser (1960)
  • Phlegmacium cumatile var. robustus M.M.Moser (1960)
  • Cortinarius cumatilis f. robustus (M.M.Moser) Nespiak, ca robusium (1975)
  • Cortinarius cumatilis var. hasii M.M.Moser (1985)
  • Cortinarius cumatilis var. robustus M.M.Moser (1985)
  • Cortinarius cumatilis f. caesioalbidus Rob.Henry (1988)
  • Cortinarius cumatilis var. quisalius Rob.Henry & Ramm (1991)
  • Cortinarius violaceocinctus var. quisalius (Rob.Henry & Ramm) Bidaud (1996)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias M. Fries

Numele binomial Cortinarius cumatilis a fost determinat de renumitul micolog suedez Elias Magnus Fries, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[6] fiind, de asemenea, numele curent valabil (2022).

Taxoni obligatori sunt Gomphos cumatilis al micologului german Otto Kuntze din 1898[7] și cel al compatriotului său Ricken din 1915, anume Phlegmacium cumatile,[8] ambii bazând pe descrierea lui Fries.

Variația Cortinarius cumatilis var. hasii descrisă în 1960 de renumitul micolog austriac Meinhard Michael Moser ca Phlegmacium cumatile var. hasii a fost acceptată pentru un anumit timp drept specie independentă[9]

Epitetul specific este derivat din cuvântul de limba greacă veche (greacă veche κύμα=val al mării),[10] datorită culorii cuticulei.

Descriere

modificare
 
Cooke: Cortinarius cumatilis
  • Pălăria: cărnoasă are un diametru între 6 și 15 cm, este la început boltită emisferic cu marginile răsucite înspre interior, apoi convexă până aplatizat convexă, iar la bătrânețe adâncită în centru cu marginea ondulată. Cuticula mătăsoasă până fin catifelată este învelită de un mucilagiu albastru violet și lipicios la vreme umedă. Coloritul este gri-albăstrui până albastru-violet cu tonuri de ocru-albastru, decolorându-se în vârstă ocru-gălbui spre centru.
  • Lamelele: sunt subțiri, aglomerate, intercalate, bifurcate, și aderate bombat la picior, fiind învăluite în tinerețe de o cortină albă cu nuanțe violacee bătătoare la ochi, resturi ale vălului parțial. Coloritul inițial albicios cu o tentă liliachie devine cu timpul gri-brun până brun de argilă cu reflexe violete și în sfârșit ruginiu. Muchiile mai palide sunt zimțate și la bătrânețe ondulate.
  • Piciorul: solid, umflat și plin pe dinăuntru are o lungime de 5-10 și o lățime de 1,5-2 cm (spre bază până la 3 cm), având o formă de măciucă, la bază uneori chiar bulboasă. Coaja adesea ceva lipicioasă cu fibre încarnate verticale mai închise are un colorit alb cu nuanțe violacee spre bază ocracee. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: este compactă, fermă, alb-murdară până gri-albicioasă, spre vârf palid liliachie, spre bază de un ocru murdar. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este slab și plăcut, iar gustul blând, puțin dulcișor.[4][5]
  • Caracteristici microscopice: are spori colorați ocru, îngust elipsoidali până la amigdaloizi și oarecum verucoși care măsoară 9,5-12 x 5,3-6,5 microni. Pulberea lor este brun-ruginie.

Basidiile clavate, cu cleme, poartă 4 sterigme fiecare, având o dimensiune de 25-25 x 8-11 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenial sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) lipsesc.[11]

Confuzii

modificare

Cortinarius cumatilis poate fi confundat ușor cu alte specii, de exemplu cu: Cortinarius alboviolaceus (necomestibil, în tinerețe cu lamele gri-violete, miros și gust de cartofi cruzi),[13] Cortinarius anomalus (comestibil, de valoare scăzută),[14] Cortinarius balteatus (tânăr comestibil), [15] Cortinarius caerulescens (necomestibil),[16] Cortinarius camphoratus (necomestibil),[17] Cortinarius cyanites (necomestibil, în tinerețe cu lamele albastru-violete, la bătrânețe brun-violete),[18] Cortinarius iodes (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albă, miros și gust neostentativ),[19] Cortinarius praestans (comestibil),[20] Cortinarius salor (comestibil, cu cuticulă mucoasă, în tinerețe cu lamele violete, carnea fiind albicioasă până gri-brună cu nuanțe de albastru, miros și gust neostentativ),[21] Cortinarius traganus (otrăvitor),[22] sau Cortinarius turmalis (necomestibil, miros ceva fistichiu ca de drojdie, de lapte acru, chiar de picioare fetide, gust blând).[23]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    !Cortinarius-alboviolaceus!
  •  
    Cortinarius anomalus
  •  
    Cortinarius balteatus
  •  
    !Cortinarius caerulescens!
  •  
    !Cortinarius camphoratus!
  •  
    !Cortinarius cyanites!
  •  
    Cortinarius iodes
  •  
    Cortinarius praestans
  •  
    Cortinarius salor
  •  
    !!Cortinarius traganus!!
  •  
    !Cortinarus turmalis!

Valorificare

modificare

Cortinarius cumatilis este comestibil și savuros, dar nu chiar astfel de gustos ca faimosul Cortinarius praestans.[24]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 170-171, ISBN 88-85013-25-2
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 214-215, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 256-257 – 1, ISBN 978-3-8354-1839-4
  6. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 269 [1]
  7. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum”, vol. 3, Editura Arthur Felix, Leipzig 1898, p. 853
  8. ^ Adalbert Ricken: „Die Blätterpilze (Agaricaceae) Deutschlands und der angrenzenden Länder, besonders Oesterreichs und der Schweiz”, vol. 1, Editura Theodor Oswald Weigel, Leipzig 1915, p. 137
  9. ^ Meinhard Michael Moser: „Die Gattung Phlegmacium (Schleimköpfe)” Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 4, Editura Julius Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1960, p. 356
  10. ^ Wilhelm Pape: „Handwörterbuch der griechischen Sprache - Griechisch-deutsches Handwörterbuch”, vol. 1 (A-K), Editura Vieweg & Sohn, Braunschweig 1842, p. 1318
  11. ^ Raya, L. Moreno B. (ed.): „Flora Micológica de Andalucía”, Editura Consejería de Medio Ambiente y Ordenación del Territorio, Junta de Andalucía, Sevilla 2018, p. 999, ISBN: 978-84-16591-07-7
  12. ^ Rose Marie Dähncke și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 427, ISBN 3-85502-0450
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 186-187 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12081-0
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 176-177, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 164-165, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 160-161, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ A. H. Smith: „Studies in the genus Cortinarius”, vol. 1, Editura Ann Arbor, Michigan 1939, p. 10-11
  20. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 169-171, ISBN 3-426-00312-0
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 215-216, ISBN 88-85013-37-6
  24. ^ Fichas micológicas

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Ettore Bielli: „Funghi - Conoscere, riconoscere e ricercare tutte le specie di funghi più diffuse”, Editura DeAgostini Editore, Novara 2012, ISBN: 978-8841876954
  • Heinz Clémençon: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten – Herbst, Winter”, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1983
  • Régis Courtecuisse, ‎Bernard Duhem: „Mushrooms & Toadstools of Britain and Europe”, Editura HarperCollins, Londra 1995, ISBN: 978-0002200257
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Peter Roberts, Shelley Evans: „The Book of Fungi - A Life-Size Guide to Six Hundred Species From Around The World”, Editura Ivy Press Ltd., Lewes (East Sussex) 2014, ISBN: 978-1782-40136-0
  • Barbara Polettini (ed.): „Dalle nostre montagne funghi da boschi e prati – buoni, meno buoni, tossici e velenosi”, Editura Edizioni del Baldo, Bologna 2014, ISBN: 978-88-6614-826-5
  • Carleton Rea: „British Basidiomycetae: A handbook to the larger British fungi”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 1922

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_cumatilis&oldid=15146874