Wikipedia

Ramaria pallida

specie de ciupercă

Ramaria pallida (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Adalbert Ricken, 1920) sin. Ramaria mairei (Marinus Anton Donk, 1933) din încrengătura Basidiomycota în familia Gomphaceae și de genul Ramaria,[1][2] este o ciupercă regional destul de răspândită otrăvitoare care coabitează. O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord se dezvoltă preferat pe sol calcaros de la câmpie la munte, în păduri de foioase și mixte cu predilecție sub fagi, foarte rar în cele de conifere, atunci pe lângă molizi. Timpul apariției este între (iulie) august și noiembrie.[3][4]

Ramaria pallida sin. Ramaria mairei
Genul Ramaria, specia R. pallida
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Gomphales
Familie: Gomphaceae
Gen: Ramaria
Specie: R. pallida
Nume binomial
Ramaria pallida
(Schaeff.) Ricken (1920)
Sinonime
  • Clavaria pallida Schaeff. (1774)
  • Clavaria stricta Schumach. (1803)
  • Ramaria mairei Donk (1933)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Adalbert Ricken

Numele binomial Clavaria pallida a fost determinat de cunoscutul om de știință german Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al marii sale opere Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae din 1774.[5]

Apoi, în 1920, micologul german Adalbert Ricken a transferat specia corect la genul Ramaria sub păstrarea epitetului, de verificat în lucrarea sa Vademecum für Pilzfreunde - Taschenbuch zur bequemen Bestimmung aller in Mittel-Europa vorkommenden ansehnlicheren Pilzkörper,[6] fiind numele curent valabil (2021).

Mai departe, trebuie menționat că taxonul Ramaria mairei creat de micologul olandez Marinus Anton Donk în volumul 9 al jurnalului botanic Mededelingen van het botanisch Museum en Herbarium van de Rijksuniversiteit Utrecht din 1933[7] este folosit în mai multe cărți micologice, de exemplu la Bruno Cetto sau Rose Marie Dähncke.

Denumirea cu epitetul stricta al micologului germano-danez Heinrich Christian Friedrich Schumacher din 1803[8] nu se aplică niciodată, fiind deja folosită drept Clavaria stricta în sensul lui Christian Hendrik Persoon (1795).[9]

Alte denumiri nu sunt cunoscute.

Epitetul specific pentru R. pallida este derivat din cuvântul latin (latină pallidus= pal(id), a fi incolor, neaccentuat),[10] datorită aspectului general, pe când cel al R. mairei a fost creat de Marinus Anton Donk în onoarea micologului francez René Maire.

Descriere

modificare
 
Bres.: Clavaria pallida
  • Corpul fructifer: are o înălțime de până la 15 cm și un diametru de 5-15 (20) cm. El se împarte dintr-un cocean cărnos, în numeroase ramificații dihotomice, verticale și cilindrice, drepte sau curbate, mai groase la bază și subțiate treptat către vârf care stau foarte dens, fiind puțin încrețite longitudinal. Coloritul este în general albicios murdar până albicios-carneu, dar există și exemplare gri-gălbuie până brune ca cafeaua cu lapte. Vârfurile scurte cu dinți contondenți prezintă nuanțe slabe de roșu-liliaceu până la roșu-carneu pe bază albuie. În vârsta avansată, ciuperca se decolorează ocru-carneu.
  • Trunchiul: este albicios, scurt, cărnos, masiv și compact, cu un diametru de până la 3cm, din care decurg numeroase ramuri dihotomice.
  • Carnea: albă, mai degrabă moale și fragilă, nu se decolorează după tăiere. Mirosul inițial imperceptibil, seamănă repede cu cel de leșie din săpun, la bătrânețe și cu aroma condimentului Maggi. Gustul poate fi pentru mult timp blând sau slab amărui, devenind cu avansarea în vârsta din ce în ce mai amar.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori cu o mărime de (8) 9-12 (13) x 4,5-6,5 (7) microni care sunt neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), netezi sau slab aspri, alungit ovoidali până gros elipsoidali, de lățime inegală și cu baza apiculată. Pulberea lor este de colorit slab galben-auriu până ușor galben-roșiatic. Basidiile fără catarame cu 2-4 sterigme fiecare sunt clavate cu o mărime de 40-60 x 8-9 microni.

Hifele hialine (translucide), cu pereți de 1 µm grosime și un diametru de până la 17 (20) µm, fără fibule, sunt netede până fin aspre, cilindrice, dar uneori umflate, ori aproape paralele, ori sinuoase, prezentând treceri de septe în formă de ampulă. Hifele în rizomorfe cu însușiri similare au o grosime de doar 7 µm. În zona exterioară, hifele și miceliul bazal se prezint gelificați, alocurea utilați cu cristale.[11][12]

  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.[13]
  •  
    R. pallida, vârfurile din apropiere
  •  
    R. pallida tânără
  •  
    R. pallida mai bătrână
  •  
    R. pallida gălbuie
  •  
    R. pallida diverse aspecte

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată ușor cu specii aceluiași gen sau unuia înrudit cum sunt:

Specii asemănătoare

modificare
  •  
    Clavulina cinerea
  •  
    !Ramaria abietina!
  •  
    Ramaria aurantiosiccescens
  •  
    Ramaria aurea
  •  
    Ramaria botrytis tânără
  •  
    !Ramaria.eumorpha!
  •  
    !Ramaria fennica!
  •  
    !Ramaria flaccida!
  •  
    Ramaria flava
  •  
    Ramaria flavescens
  •  
    Ramaria flavobrunnescens
  •  
    !!Ramaria formosa!!
  •  
    Ramaria gracilis
  •  
    Ramaria largentii
  •  
    Similară Ramaria obtusissima
  •  
    Ramaria rufescens
  •  
    !Ramaria stricta!
  •  
    !Ramaria testaceoflava!
  •  
    !Thelephora palmata!

Valorificare

modificare

Specia este slab toxică ce se datorează unei toxine ce conține principii laxative, cauzând simptome de natură gastrointestinală care includ greață și vărsături dacă este ingerată în doze mai mari. Timpul de latență este de 30-90 minute după consum.[34][35]

Se recomandă strict evitarea consumului acestei ciuperci!

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ MycoBank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 580-581 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  4. ^ a b Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 215-217
  5. ^ Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, vol. 4, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774, p. 120, pl. 286
  6. ^ Adalbert Ricken: „Vademecum für Pilzfreunde Taschenbuch zur bequemen Bestimmung aller in Mittel-Europa vorkommenden ansehnlicheren Pilzkörper”, ediția a 2-a, Editura Quelle & Meyer, Leipzig 1920, p. 263
  7. ^ Marinus Donk: „Mededelingen van het botanisch Museum en Herbarium van de Rijksuniversiteit Utrecht”, vol. 9, Utrecht 1933, p. 105
  8. ^ Heinrich Christian Schumacher: „ Enumeratio Plantarum, in Partibus Sællandiae Septentrionalis et Orientalis Crescentium”, vol. 2, Editura Fridericus Brummer, Copenhaga 1803, p. 401
  9. ^ C. H. Persoon: „Clavaria stricta”, în: „Neue Annalen der Botanik”, (editată de Paulus Usteri), vol. 15, Editura Philip Wolfische Buchhandlung, Leipzig 1795, p. 33
  10. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 847
  11. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1088
  12. ^ Josef Christan: „Die Gattung Ramaria in Deutschland: Monografie zur Gattung Ramaria in Deutschland mit Bestimmungsschlüssel zu den europäischen Arten”, Editura IHW-Verlag, Eching 2008, p. 214, ISBN 978-3930167715
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 621, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 580-581, ISBN 978-3-8354-1839-4
  15. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 472-473, ISBN 978-3-440-14530-2
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 452-453, ISBN 3-405-12124-8
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 554-555, ISBN 3-405-11774-7
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 612-613, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 474-475, ISBN 978-3-440-14530-2
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 556-557, ISBN 88-85013-25-2
  21. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 548-549, ISBN 88-85013-37-6
  22. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 620, ISBN 3-85502-0450
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 548-549, ISBN 88-85013-25-2
  24. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 552-553, ISBN 88-85013-25-2
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 556-557, ISBN 3-405-11774-7
  26. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 570-571, ISBN 88-85013-37-6
  27. ^ Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, p. 190, ISBN 978-1-4454-8404-4
  28. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 574-575, ISBN 88-85013-37-6
  29. ^ I funghi dal vero, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 456-457, ISBN 88-85013-57-0
  30. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 558-559, ISBN 3-405-11774-7
  31. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 205, ISBN 978-3-8427-0483-1
  32. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 616, ISBN 3-85502-0450
  33. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 750-751 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  34. ^ Intoxicații cu ciuperci[nefuncțională – arhivă]
  35. ^ Pilzforum

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Walter Jülich: „Kleine Kryptogamenflora II - Die Nichtblätterpilze, Gallertpilze und Bauchpilze”, vol. II b / 2, Editura Fischer Verlag, Stuttgart – New York 1984, ISBN 978-3-43720-282-7
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 2, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, p. 403, ISBN 3-8001-3531-0
  • German Josef Krieglsteiner, Armin Kaiser: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Gallert-, Rinden-, Stachel und Porenpilze“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 1, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, p. 471, ISBN 978-3-8001-3528-8
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 180-181, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Ramaria_pallida&oldid=16510714