Wikipedia

Russula betularum

specie de ciupercă
(Redirecționat de la Vinețică de mesteacăn)

Russula betularum, (Frederick Bayard Hora, 1960) din încrengătura Basidiomycota în familia Russulaceae și de genul Russula,[1][2] denumită în popor vinețică de mesteacăn,[3] este o specie de ciuperci slab otrăvitoare care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Ea se poate întâlni în România, Basarabia și Bucovina de Nord în pădurile de foioase, cele mixte și prin turbării, adesea împreună cu Sphagnum (un fel de mușchi), fiind asociată singur diverselor soiuri de mesteacăn. Nu are pretenții la caracterul acid sau bazic al solului care însă trebuie să fie umed sau mlăștinos. Apare, crescând solitară sau în grupuri mici, de la câmpie la munte, din iunie până în octombrie (noiembrie).[4][5]

Russula betularum
Vinețică de mesteacăn
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Russulales
Familie: Russulaceae
Gen: Russula
Specie: R. betularum
Nume binomial
Russula betularum
Hora (1960)
Sinonime
  • Russula emetica var. betularum Romagn. (1967)
  • Russula betularum f. alba (Hora) R.Socha & Hálek (2011)
  • Russula betularum var iodiolens (Hora) R.Socha (2011)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare

Numele binomial a fost determinat de micologul englez Frederick Bayard Hora (1908–1984) în volumul 43 al jurnalului Transactions of the British Mycological Society din 1960,[6] fiind și taxonul curent valabil (2020).

Acceptată sinonim este denumirea Russula emetica var. betularum a micologului italian Henri Romagnesi din 1967, care a văzut specia aproape înrudită cu Russula emetica.[7] Mai departe, definiția Russula betularum fm. alba a micologilor cehi Radomír Socha și Václav Hálek din 2011[8] este văzută astfel, iar denumirea Russula betularum var. iodiolens, descrisă pe aceeași pagină de Socha singur, este clasificată de comitetul de nomenclatură Mycobank drept bazionim.[9]

Epitetul este derivat din cuvântul latin (latină betul(l)a=mesteacăn)[10] și se referă la arborele gazdă Betula (mesteacănul).

Descriere

modificare
  • Pălăria: este foarte fragilă și sfărâmicioasă, cu un diametru de aproximativ 2-5 (7) cm, inițial semisferică cu marginea răsfrântă spre picior, apoi convexă, în sfârșit plată precum slab adâncită în centru: Marginea capătă cu avansarea în maturitate un aspect erodat. Cuticula care poate fi cojită cu ușurință, este netedă și mată cu o aluzie de fibre radiale și la umezeală lucioasă. Are un colorit foarte variabil: poate să fie roz, roz cu nuanțe liliacee în special spre mijloc, chiar și slab galben-maroniu, dar, de asemenea, aproape alb sau alb cu un centru rozaliu ori ocru.
  • Lamelele: sunt foarte sfărâmicioase, subțiri, dar destul de distanțate între ele și aproape ventricoase, uneori scurt bifurcate spre margine precum libere. Coloritul este alb, uneori cu sclipici de crem.
  • Piciorul: uneori scurt, dar în general mai lung decât diametrul pălăriei are o înălțime de 3-7 (9) cm și o lățime de 0,7-1,5 cm, fiind cilindric sau ușor clavat, plin în tinerețe, mai târziu gol pe dinăuntru, și el foarte fragil. Coloritul cojii este alb, la umezeală gri deschis, câteodată chiar cu o tentă rozalie.
  • Carnea: fragilă și sfărâmicioasă este albă, dar devine umedă cenușie. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul amintește de cel al nucii de cocos, dar s-au găsit și exemplare cu o aromă slabă de iod, gustul fiind destul de iute.[4][5]
  • Caracteristici microscopice: are spori destul de mari care sunt hialini (translucizi), ovoidali precum destul de puternic verucoși (0,5–0,7 µm), ascuțiți și reticulați pe exterior cu o mărime de 12 (13) x 8,5 x 10 microni. Pulberea lor este albă. Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare măsoară (32) 44-55 µm x 11-14,5 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) de 50-60 x 12-15 (18) microni sunt adesea ventricoase. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) destul de variabile sunt bulbos clavate sau cilindrice, fiind neseptate până dublu septate. Celulele terminale ale hifelor sunt zvelte și adesea gelificase.[11]
  • Reacții chimice: Carnea se decolorează cu sulfat de fier roșu-portocaliu și cu tinctură de Guaiacum încet slab albastru-verzui.[12][13]
  •  
    R. betularum tânără
  •  
    R. betularum, lamele și picior
  •  
    R. betularum albicioasă

Confuzii

modificare

Chiar dacă un culegător ar cunoaște caracteristicele exterioare unei ciuperci de genul Russula, ar putea să confundă vinețica de mesteacăn, din cauza variabilității în culoare ale cuticulei, cu multe alte ciuperci ale soiului ca de exemplu: cu gemenul ei Russula gracillima sin. Russula gracilis (comestibilă, crește tot sub mesteceni, dar numai pe soluri umede acre, sărace în nutrienți, nisipoase, lutoase, dar niciodată pe cele calcaroase), obișnuit cu un centru sumbru verzui sau măsliniu cu margine rozalie, uneori pur roz sau slab violet),[14] Russula decolorans,[15] Russula emetica (foarte otrăvitoare),[16] Russula fragilis (otrăvitoare),[17] Russula fuscorubroides (necomestibilă, mai robustă cu culori roșu-violacee mai puternice pe cuticulă și pe coaja piciorului, crește și ea sub molizi, destul de iute, miros de mușcată fărâmițată, slab rășinos),[18] Russula grisescens sin. Russula emetica var. grisescens (otrăvitoare cu calitățile ale Russula emetica),[19][20] Russula lilacea sin. Russula carnicolor (comestibilă),[21] Russula nobilis (otrăvitoare),[22] Russula queletii (otrăvitoare),[23] Russula rubra (necomestibilă),[24] Russula sardonia (otrăvitoare, crește sub pini și prin turbării, foarte iute, miros fructuos)[25] sau cu Russula violacea (comestibilă).[26]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    R. decolorans
  •  
    !!Russula emetica!!
  •  
    !!Russula fragilis!!
  •  
    !R. fuscorubroides!
  •  
    R. gracillima sin. R. gracilis
  •  
    !!Russula grisescens sin. Russula emetica var. grisescens!!
  •  
    Russula lilacea
  •  
    !!Russula nobilis, forma albă!!
  •  
    !!Russula queletii!!
  •  
    !Russula rubra!
  •  
    !!Russula sardonia!!
  •  
    Russula violacea

Valorificare

modificare

Consumate în cantități mai mari sau chiar crude, ciupercile sunt toxice, provocând iritații ale mucoasei aparatului digestiv cu simptomele cunoscute ca grețuri, vărsături, dureri abdominale și diaree. În perioada postbelică, doze mici ale buretelui au fost folosite în prepararea de mâncăruri pentru a le condimenta ceva. Cu toate acestea, consumul vinețici de mesteacăn este cu siguranță nerecomandabil în zilele de azi, nici măcar de exemplu ca adăugare la o ciulama de ciuperci, pentru că persoane sensibile pot reacționa negativ chiar și la porțiuni mici.[27] Presupunerea rusească că ciuperca ar fi comestibilă după îndepărtarea cuticulei ca sediul principal al toxinei precum fierberea pentru 20 minute[28] este derutantă: nici cuticula este sediul principal al toxinei, nici fierberea dizolvă toxinele.[29][30]

Pentru genul Russula (ca și pentru soiurile Lactarius și Lactifluus) contează: Toți bureții fără miros neplăcut precum fără gust iute sau neconvenabil sunt comestibili. Chiar și unii din acei iuți ar putea fi mâncați.[31][32][33]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank 1
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 523, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
  4. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 414-415, ISBN 88-85013-25-2
  5. ^ a b Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 414-415, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ F. B. Hora: „New check list of British agarics and boleti part IV: Validations, new species and critical notes”, în: „Transactions of the British Mycological Society”, vol. 43, nr. 2, Londra 1960, p. 456
  7. ^ Henri Romagnesi: „Les Russules d'Europe et d'Afrique du Nord. Essai durla valeur tainomique et spécifique des caractères morphologiques et microchimiques des spores et des revêtements”, Editura Bordas, Paris 1967, p. 410
  8. ^ Radomír Socha, Václav Hálek et al.: „Atlas Holubinky (Russula)”, Editura Academia, Praga 2011, p. 506, ISBN: 978-80-200-1993-6
  9. ^ Mycobank 2
  10. ^ Wörterbuch (dicționar)
  11. ^ Marcel Bon: „Monographic key of the russules of Europe – Russula betularum”, în: „Mycologic documents”, vol. XVIII, nr. 70-71, martie 1988, p. 20
  12. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 509, ISBN 3-85502-0450
  13. ^ Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 4-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1978, p. 442
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 428-429, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 376-377, ISBN 3-405-11774-7
  16. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 194-196, ISBN 3-426-00312-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 356-357, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 366-367, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 352-353 - 2, ISBN 3-405-12124-8
  20. ^ Pilzforum 123 - 2, mai multe imagini
  21. ^ Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 60-61, ISBN 978-3-440-13447-4
  22. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 202-203, ISBN 3-405-11568-2
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 394-395 - 2, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 364-365, ISBN 3-405-12124-8
  25. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 240-241, ISBN 88-85013-46-5
  26. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 354-355, ISBN 3-405-12124-8
  27. ^ Pilzwelten
  28. ^ Источник[nefuncțională]
  29. ^ Pilzforum 123
  30. ^ Eckhard Beubler: „ Kompendium der Pharmakologie: Gebräuchliche Arzneimittel in der Praxis”, ed. a 4-a, Editura Springer-Verlag GmBH, Berlin 2018, p. 220, ISBN 978-3-662-54559-1
  31. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 196, ISBN 3-405-11568-2
  32. ^ Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 77-78, ISBN 3-453-40334-7
  33. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 196, ISBN 3-405-11568-2

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 * Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • German Josef Krieglsteiner, Andreas Gminder, Wulfard Winterhoff: „Allgemeiner Teil: Ständerpilze: Leisten-, Keulen-, Korallen- und Stoppelpilze, Bauchpilze, Röhrlings- und Täublingsartige“, în: G. J. Krieglsteiner (ed.): „Die Großpilze Baden-Württemberg“, vol. 2, Editura Eugen Ulmer, Stuttgart 2000, ISBN 3-8001-3531-0
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Russula_betularum&oldid=15974691