Wikipedia

Cortinarius cinnabarinus

specie de ciupercă

Cortinarius cinnabarinus (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius,[1] [2] este o specie de ciuperci otrăvitoare mai puțin frecventă care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește în păduri de foioase în grupuri compacte și mănuchiuri, mai ales sub fagi, dar și sub stejari și carpeni. Apare de la câmpie la munte din (iunie) iulie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Cortinarius cinnabarinus
Genul Cortinarius, aici C. cinnabarinus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Telamonia
Specie: C. cinnabarinus
Nume binomial
Cortinarius cinnabarinus
Fr. (1838)
Sinonime
  • Dermocybe cinnabarina (Fr.) Wünsche (1877)
  • Gomphos cinnabarinus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Dermocybe cinnabarina f. plana Hruby (1930)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias Fries

Numele binomial a fost determinat sub numele și curent valabil (2021) de marele savant suedez Elias Magnus Fries, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838.[5]

Acceptați sinonim sunt: taxonul Dermocybe cinnabarina propagat de botanistul german Friedrich Otto Wünsche din 1877,[6] cel din 1891 al compatriotului său, Otto Kuntze, anume Gomphos cinnabarinus[7] precum Dermocybe cinnabarina f. plana al micologul ceh Johann Hruby (1882–1964) din 1930.[8]

Alte încercări de redenumire nu sunt cunoscute.

Epitetul este derivat din cuvântul latin (latină cinnamum= scorțișoară, derivat din acesta: latină cinnabarinus=cinabru),[9] datorită aspectului ciupercii.

Descriere

modificare
 
Bres.: C. cinnabarinus
  • Pălăria: destul de cărnoasă și higrofană cu un diametru de 3-8 cm, la început acoperită de un văl brun-portocaliu, este conică, adesea turtit cocoșată, apoi aplatizată, nu rar adâncită în centru. Cuticula uscată, mătăsoasă, în tinerețe fin solzoasă, iar la bătrânețe golașă și lucioasă, are un colorit variabil care poate fi brun de scorțișoară, strălucitor roșu-cinabru, roșu-portocaliu sau cărămiziu pe fund galben, estompându-se în vârstă.
  • Lamelele: sunt late, îndepărtate între ele, bifurcate și intercalate, de la maturitate parțial ondulate, nu prea înalte precum aderate la picior. Sunt învăluite la început de sus menționata cortină, fiind de aceiași culoare cu pălăria sau ceva mai închise.
  • Piciorul: cu o lungime de 6-8 cm și un diametru de 0,5-1,5 cm, este robust și fibros, plin, dar împăiat și bătrân tubular gol pe dinăuntru, mai mult sau mai puțin cilindric precum ocazional ceva bulbos spre bază Suprafața netedă, uneori cu fibre încarnate longitudinal, este de aceiași culoare cu pălăria pe fund galben. Nu poartă un inel.
  • Carnea: de colorit roșu de cinabru până roșiatic-gălbui și la bătrânețe ocru este fermă și fibroasă, mirosul fiind slab de ridichi și gustul blând, dar neînsemnat.
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali și verucoși de culoare gălbuie cu o mărime de 7-8 x 4-4,5 microni, pulberea lor fiind ruginie.

Basidiile clavate cu 4 sterigme fiecare au o dimensiune de 25-30 x 5-7 microni. Cistidele (elemente sterile situate în stratul himenal sau printre celulele din pielița pălăriei și a piciorului, probabil cu rol de excreție) sunt mai scurte și în formă de măciucă.[10]

  •  
    C. cinnabarinus: pălărie, lamele și picior
  •  
    C. cinnabarinus, diverse forme, smoc

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată cu suratele ei de același gen cum sunt de exemplu: Cortinarius armeniacus (necomestibil),[12] Cortinarius balaustinus (comestibil),[13] Cortinarius bolaris (necomestibil),[14] Cortinarius cagei sin. Cortinarius bicolor (necomestibil),[15] Cortinarius callisteus (otrăvitor),[16] Cortinarius caninus (comestibil),[17] Cortinarius cinnamomeus (otrăvitor), [18] Cortinarius corrugatus (suspect),[19] Cortinarius croceus (otrăvitor),[20] Cortinarius limonius (letal)[21] Cortinarius malicorius (otrăvitor),[22] Cortinarius orellanus (mortal),[23] Cortinarius rubellus (mortal),[24] Cortinarius sanguineus (otrăvitor),[25] Cortinarius semisanguineus (otrăvitor)[26] sau Cortinarius uliginosus (otrăvitor).[27]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    !Cortinarius armeniacus!
  •  
    Cortinarius balaustinus
  •  
    !Cortinarius bolaris!
  •  
    !Cortinarius cagei!
  •  
    !!Cortinarius callisteus!!
  •  
    Cortinarius caninus
  •  
    !!Cortinarius cinnamomeus!!
  •  
    !!Cortinarius corrugatus!!
  •  
    !!Cortinarius croceus!!
  •  
    !!!Cortinarius limonius!!!
  •  
    !!Cortinarius malicorius!!
  •  
    !!!Cortinarius orellanus!!!
  •  
    !!!Cortinarius rubellus!!!
  •  
    !!Cortinarius sanguineus!!
  •  
    !!Cortinarius semisanguineus!!
  •  
    !!Cortinarius uliginosus!!

Valorificare

modificare

Pe vremuri, specia a fost văzută necomestibilă și suspectă. Între timp s-au dovedit mai multe intoxicații grave după ingerarea ei.[28]

Această ciupercă poate fi folosită pentru vopsirea hainelor și mai ales a lânii. Materialul, odată fiert în apă sub adăugarea de exemplare uscate ale buretelui precum de 20% alaun și 10% cremă de tartru (amestec sedimentar depus pe fundul vaselor în care se păstrează vinul), se decolorează roșu-portocaliu, iar fără aditivi gri-roz. Coloranții acestei specii se dizolvă și în alcool.[28]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 194-195, ISBN 3-405-12081-0
  4. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 390-391, ISBN 978-3-440-14530-2
  5. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 287 [1]
  6. ^ Dr. Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”,Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 125 [2]
  7. ^ Otto Kuntze: „Revisio generum plantarum:vascularium omnium atque cellularium multarum secundum leges nomenclaturae internationales cum enumeratione plantarum exoticarum in itinere mundi collectarum”', vol. 2, Editura Arthur Felix, Leipzig 1891, p. 853, [3]
  8. ^ J. Hruby: „Dermocybe cinnabarina f. plana”, în: „Hedwigia”, vol. 70, p. 259
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 191, ISBN 3-468-07202-3
  10. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1930, p. + tab. 645 - 1
  11. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 406-407, ISBN 3-85502-0450
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 224-225, ISBN 88-85013-25-2
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 214-215, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 127, ISBN 978-3-8427-0483-1
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 226-227-2, ISBN 88-85013-25-2
  16. ^ Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 222-223, ISBN 978-3-440-13447-4
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 172-173, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 220-221, ISBN 3-405-11774-7
  19. ^ Mushroom expert
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 128-129, ISBN 88-85013-37-6
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 168-169, ISBN 3-405-12081-0
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 234-235, ISBN 3-405-12116-7
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 227, ISBN 3-405-11774-7
  24. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 200-201, ISBN 3-405-12081-0
  25. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 230-231, ISBN 3-405-11774-7
  26. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 128, ISBN 978-3-8427-0483-1
  27. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 126-127 - 1, ISBN 88-85013-37-6
  28. ^ a b Pilzforum

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Markus Flück: „Welcher Pilz ist das?”, Editura Franckh-Kosmos Verlags-GmbH & Co. KG, Stuttgart 2009, ISBN 978-3-440-11561-9
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • <ref>German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Deutsche Gesellschaft für Pilzkunde, H. Kniep (ed.): „Die Pilze Mitteleuropas”, vol. 4, Editura W. Klinkhardt, Bad Heilbrunn 1960, p. 270
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 116, ISBN 3-405-11568-2
  • Marcel Locquin: „Petite flore des champignons de France: Agarics, bolets, clavaires”, Editura Presses universitaires de France, Paris 1956
  • Axel Meixner: „Chemische Farbreaktionen von Pilzen”, Editura J. Cramer, Lehre 1975
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde: Blätterpilze - Dunkelblättler“, Editura G. Fischer, Stuttgart 1985
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_cinnabarinus&oldid=15406196