Wikipedia

Tricholoma saponaceum

specie de ciupercă

Tricholoma saponaceum (Elias Magnus Fries, 1818 ex Paul Kummer, 1871),[1] este o specie de ciuperci necomestibile din încrengătura Basidiomycota în familia Tricholomataceae și de genul Tricholoma. Acest soi, denumit în popor săpunăriță,[2] săpunar sau săpunic,[3] coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). El este des întâlnit, crescând solitar sau în grup și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri de foioase precum de conifere, prin luminișuri ierboase, de la câmpie până la munte, din august până în noiembrie (decembrie).[4][5]

Tricholoma saponaceum
Săpunăriță
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Tricholomataceae
Gen: Tricholoma
Specie: T. saponaceum
Nume binomial
Tricholoma saponaceum
(Fr.) P.Kumm. (1871)
Sinonime
  • Agaricus atrovirens (Pers.) (1801)
  • Agaricus saponaceus Fr. (1818)
  • Tricholoma cnista (Fr.) Gillet (1878)
  • Gyrophila saponacea (Fr.) Quél., (1886)
  • Tricholoma atrovirens (Pers.) Sacc. (1887)
Modifică text Consultați documentația formatului

Descriere

modificare
 
Bres.: T. saponaceum
  • Pălăria: are un diametru de 5-10 (15) cm, este foarte cărnoasă, inițial curbat-conică cu marginea răsfrântă în jos, pentru ca la maturitate să devină plată, uneori cu un gurgui larg. La bătrânețe adâncită, apare atunci ondulată cu marginea ridicată și zdrențuită precum cu crăpături în mijloc. Cuticula este netedă, mată și uscată, la umezeală numai slab unsuroasă, cu solzișori mai închiși și cu nuanțe mai deschise către margine. Coloritul bazează pe un gri-verzui, variind deseori, fiind albicios, verzui, câteodată chiar brun-deschis cu tonuri roșcate sau gri-negricios.
  • Lamelele: sunt destul de late, relativ distanțate, sinuate, cu scurte lameluțe intercalate și unite cu piciorul printr-un mic șanț, dar niciodată decurente. Culoarea lor este albicioasă, câteodată cu nuanțe verzuie sau cenușiu-gălbuie.
  • Piciorul: are o înălțime de 4-10 cm și o lățime de 1,5-2,5 cm, este solid, plin, cilindric, câteodată puțin îngroșat la bază și fibros-solzos de-a lungul. El este mereu mai deschis la culoare decât pălăria.
  • Carnea: este densă, solidă și albă, dar în urma unei tăieri se decolorează după ceva timp roșiatic, mai ales în picior, având un miros inconfundabil de săpun de rufe (în special dacă se freacă o bucățică între degete) și un gust tot similar săpunului, de obicei cu gust amărui, uneori cu nuanțe făinoase. Trebuie remarcat faptul, că ciupercile tinere mai au un miros aproape imperceptibil.
  • Caracteristici microscopice: are spori elipsoidali, netezi și neamilozi (nu se decolorează cu reactivi de iod), având o mărime de 5-6,5 x 3,5-4 microni. Pulberea lor este albă.[4][5]
  • Reacții chimice: Buretele se decolorează cu Hidroxid de potasiu maro și cu lactofenol încet brun-violet.[6]
  •  
    T. saponaceum, lamele și picior
  •  
    T. saponaceum tineri
  •  
    T. saponaceum bătrân
  •  
    T. saponaceum, variație mai deschisă

Confuzii

modificare

Săpunărița poate fi confundată cu de exemplu: Tricholoma acerbum (necomestibil),[7] Tricholoma argyraceum (comestibil),[8] Tricholoma fulvum (necomestibil, pălărie brun-gălbuie până brun roșiatică, lamele pal gălbuie care devin la bătrânețe ruginii, miros de făină, gust amărui-făinos),[9] Tricholoma atrosquamosum sin. Tricholoma squarrulosum (comestibil),[10] Tricholoma cingulatum (comestibil),[11] Tricholoma gausapatum (comestibil),[12] Tricholoma imbricatum comestibil, dar de calitate inferioară, suprafață maronie, solzos-fibroasă, cu miros imperceptibil, niciodată de săpun sau faină și gust cu timpul amar),[13] Tricholoma pardinum sin. Tricholoma tigrinum (foarte otrăvitor)[14] Tricholoma portentosum (comestibil, pălărie de culoare mai închisă, câteodată cu tonuri măslinii, carnea sub cuticulă gri-gălbuie, lamele albe la maturitate cu pete galbene, la bătrânețe galben-verzuie, miros și gust plăcut făinos),[15] Tricholoma sciodes (otrăvitor, pălărie gri, netedă, mătăsoasă, lamele albe cu reflexe clar rozalii, muchiile negrind la bătrânețe, miros neplăcut, ușor de pământ, gust amar, după scurt timp iute),[16] Tricholoma stans (necomestibil),[17] Tricholoma terreum (comestibil)[18] sau Tricholoma virgatum (otrăvitor, suprafață dungată, mătăsoasă și lucioasă, de culoare gri-cenușie până gri-metalică, miros de pământ sau ridichii, niciodată făinos, gust amar și foarte iute)[19] sau chiar și cu Clitocybe nebularis (limitat comestibilă)[20] cu forme mai maronii ale Lepista nuda (comestibilă)[21] ori cu Tricholoma fucatum (comestibil, dar de valoare scăzută, slab gălbuie, miros de făină și gust identic, neamar, trăiește în păduri de conifere)[22] și Tricholoma populinum (comestibil, de valoare scăzută).[23]

Specii asemănătoare

modificare
  •  
    Clitocybe nebularis
  •  
    Lepista nuda
  •  
    ! Tricholoma acerbum !
  •  
    Tricholoma argyraceum
  •  
    Tricholoma atrosquamosum sin. squarrulosum
  •  
    Tricholoma cingulatum
  •  
    Tricholoma fucatum
  •  
    ! Tricholoma fulvum !
  •  
    Tricholoma gausapatum
  •  
    Tricholoma imbricatum
  •  
    !! Tricholoma pardinum sin. Tricholoma tigrinum !!
  •  
    Tricholoma portentosum
  •  
    !! Tricholoma sciodes !!
  •  
    ! Tricholoma stans!
  •  
    Tricholoma terreum
  •  
    Tricholoma populinum
  •  
    !!Tricholoma virgatum!!

Valorificare

modificare

Această ciupercă este din cauza mirosului precum gustului ei necomestibilă. Declararea unor autori, că ciupercă ar fi ușor otrăvitoare, ingerată în porții mai mari,[24] se poate neglija. Pe de o parte, singur adăugarea de puține ciuperci la o mâncare ar distruge gustul și mirosul acesteia pentru consumatori de azi, pe de alta, buretele a fost deja mâncat în timpuri de război sau mare mizerie.[25]

Datorit marii variabilități a ciupercii, unii culegători spun: „Atunci când un burete de genul Tricholoma nu poate fi determinat, acesta poate fi doar un săpunel!”[26]

Nu mâncați niciodată bureți de genul Tricholoma iuți și/sau amari pentru că provoacă mereu tulburări gastrointestinale, parțial foarte severe.[27]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 527, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 2, 3
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 86-287, ISBN 3-405-11774-7
  5. ^ a b Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 150-151, ISBN 978-3-440-13447-4
  6. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 174, ISBN 3-85502-0450
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0
  8. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 410-413, ISBN 88-85013-46-5
  9. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 148-149, ISBN 978-3-440-14530-2
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 264-265, ISBN 3-405-12124-8
  11. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 298-299, ISBN 3-405-12081-0
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 318-319, ISBN 88-85013-25-2
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 296-297, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 135-136, ISBN 3-426-00312-0
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 296-297, ISBN 3-405-12116-7
  16. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 352-353, ISBN 88-85013-37-6
  17. ^ Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 237, ISBN 3-8289-1619-8
  18. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 183, ISBN 3-85502-0450
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 306-307, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 314-315, ISBN 88-85013-37-6
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 300-301, ISBN 3-405-11774-7
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 342-343, ISBN 88-85013-37-6
  23. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 306-307, ISBN 88-85013-25-2
  24. ^ Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, p. 91, ISBN 978-3-8427-0483-1
  25. ^ Linus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, p. 131, ISBN 3-426-00312-0
  26. ^ 123 Pilze
  27. ^ Pilzforum 123

Bibliografie

modificare
  • (Marcel) Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, 2, 5, vezi sub "Note"
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Tricholoma_saponaceum&oldid=14285437