Tricholomopsis rutilans

specie de ciupercă

Tricholomopsis rutilans (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Rolf Singer, 1939), sin. Tricholoma rutilans (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Paul Kummer, 1871),[1] denumit în popor ciupercă roșie de brad[2] [1] sau roșcovane,[3] este o ciupercă comestibilă saprofită din încrengătura Basidiomycota în familia Tricholomataceae și de genul Tricholomopsis. Bureții se pot găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând solitar, împrăștiat sau în grupuri mici, în păduri de conifere pe sau pe lângă bușteni de brazi, molizi sau pini în putregăire, de la câmpie la munte, din iunie până în noiembrie.[4][5][6]

Tricholomopsis rutilans
Ciupercă roșie de brad
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Tricholomataceae
Gen: Tricholomopsis
Specie: T. rutilans
Nume binomial
Tricholomopsis rutilans
(Schaeff.) Singer (1939)
Sinonime
  • Agaricus variegatus Scop. (1772)
  • Agaricus rutilans Schaeff. (1774)
  • Gymnopus rutilans (Schaeff.) Gray (1821)
  • Tricholoma rutilans (Schaeff.) P.Kumm. (1871)
  • Tricholoma variegatum (Scop.) Gillet (1874)
  • Cortinellus rutilans (Schaeff.) P.Karst. (1879)
  • Gyrophila rutilans (Schaeff.) Quél. (1886)

Descriere modificare

 
Bres.: T. rutilans
  • Pălăria: are un diametru de 6-15 (18) cm, este cărnoasă, inițial convexă, cu marginea răsucită spre interior, la maturitate aplatizată cu marginea subțire, întinsă și ondulată. Cuticula este galbenă, acoperită în primul rând în mijloc cu numeroase scvame ruginii până purpuriu-roșiatice. Dacă negii sunt spălați de ploaie, cuticula apare într-un galben strălucitor.
  • Lamelele: sunt subțiri și dese, inegale, sinuoase, adnate la picior, fiind la început de culoare palid galbenă, apoi galben-aurie.
  • Piciorul: are o înălțime de 5-12 cm și o grosime de 1-2 cm, este cilindric, adesea ușor îndoit, elastic, fibros, de aceeași culoare cu pălăria și acoperit adesea de negi ruginii-roșiatici, dar direct sub pălărie neted și albicios.
  • Carnea: este galbenă, la început compactă și zemoasă, apoi moale și apoasă, cu un miros imperceptibil în tinerețe precum ușor rânced la bătrânețe. Gustul este amărui. Larvele unor specii de diptere din familia Mycetophilidae se hrănesc pe bazidiocarpi.
  • Caracteristici microscopice: are spori albi, hialini (translucizi), cu o picătură de ulei în centru, ovoidali și apar în mase. Mărimea lor este de 6-8 x 4-5,5 microni.[4][5][6]
  • Reacții chimice: Buretele se decolorează cu anilină încet brun-rozaliu, devenind apoi mai închis și maro, cu Hidroxid de amoniu roșu cărămiziu, cu Hidroxid de potasiu roșu murdar și cu sulfat de fier verde-măsliniu.[7]

Confuzii modificare

Ciupercă roșie de brad poate fi confundată cu alte specii din familia Tricholomataceae cum sunt: Gymnopilus sapineus (necomestibil), [8] Tricholoma acerbum (necomestibil),[9] Tricholoma aurantium (necomestibil), [10] Tricholoma auratum (comestibil),[11] Tricholoma bufonium (otrăvitor),[12] Tricholoma flavovirens (comestibil),[13] Tricholomopsis decora (comestibil),[14] Tricholomopsis flammula (necomestibil), [15] Tricholomopsis ornata (necomestibil)[16] sau Tricholomopsis sulphureoides,[17] dar, de asemenea, cu Cortinarius bolaris (otrăvitor).[18]

Specii asemănătoare modificare

Valorificare modificare

Roșcovanele nu sunt ciuperci savuroase. Exemplare tinere pot fi folosite împreună cu alte ciuperci de pădure. Conservarea în oțet este de asemenea posibilă. Din cauza cârnii apoase nu se potrivesc pentru uscare.

Note modificare

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Oana Zamfirescu: „The Caracteridtics of the Romanian Common Names Given to Lower Plants”, în: Lucrări Științifice, vol. 57 (1), seria Agronomie, Editura Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Iași, Iași 2014, p. 479
  3. ^ Denumire RO 2
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 318-319, ISBN 3-405-12116-7
  5. ^ a b E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 92-93, ISBN 3-405-11568-2
  6. ^ a b Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 195
  7. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 154, ISBN 3-85502-0450
  8. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 403, ISBN 3-85502-0450
  9. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 328-329, ISBN 3-405-12081-0
  10. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 348-349, ISBN 3-405-12081-0
  11. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 308-309, ISBN 88-85013-25-2
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 340-341 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 164, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 254-255, ISBN 3-405-12124-8
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 252-253, ISBN 3-405-12124-8
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 252-255, ISBN 3-405-12124-8
  17. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 168, ISBN 3-85502-0450
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 232-233 - 2, ISBN 3-405-12116-7

Bibliografie modificare

  • Bruno Cetto, vol. 1-4 (vezi sus)
  • Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, ISBN 88-85013-57-0
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „Pilze”, Editura Silva, Zürich 1986
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Csaba Locsmándi, Gizella Vasas: „Ghidul culegătorului de ciuperci: ciuperci comestibile și otrăvitoare”, Editura Casa, Oradea 2013
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Elena Cristina Mincu, Răzvan Țuculescu: „Ciupercile din România”, Editura Galaxia Gutenberg, Târgu-Lăpuș 2010
  • Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora der Pilze - Partea a.: „ Höhere Phycomyceten und Ascomyceten”. Partea b: „Kleine Kryptogamenflora de Helmut Gams” Editura G. Fischer, Jena 1950

Legături externe modificare