Orașe și ani (film din 1973)
| Orașe și ani | |
 Afișul german al filmului | |
| Rating |  |
|---|---|
| Titlu original | Города и годы |
| Gen | dramă în costume[*]  |
| Regizor | Aleksandr Zarhi[1] |
| Scenarist | Vladimir Valuțki Aleksandr Zarhi |
| Studio | Mosfilm |
| Director de imagine | Aleksandr Kneajinski[*] |
| Muzica | Alfred Schnittke[*] |
| Distribuție | Barbara Brylska Igor Starîghin Winfried Glatzeder Irina Pecernikova Friedrich-Wilhelm Junge Helga Göring[*] Nikolai Grinko[*] Leonid Kulaghin[*] Serghei Martinson[*] Gheorghi Burkov[*] Vladimir Nosik[*] Erwin Knausmüller |
| Premiera | |
| Durata | 133 min. |
| Țara |  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Limba originală | limba rusă limba germană |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Orașe și ani[2] (în rusă Города и годы, transliterat: Goroda i godî) este un film sovietic din 1973, regizat de Aleksandr Zarhi.[3][4][5] El a ecranizat romanul omonim al lui Konstantin Fedin,[3][5][6][7] apărut în 1924, fiind cea de-a doua ecranizare a cărții.[8][9] O primă ecranizare a fost realizată în 1930, la șase ani de la apariția cărții.[8][9]
Filmul, a cărui acțiune are loc în Germania și în Rusia, prezintă încercările prin care trece tânărul artist rus Andrei Starțov (interpretat de actorul Igor Starîghin) în timpul Primului Război Mondial, al Revoluției Ruse și al Războiului Civil Rus și eforturile sale pentru a-și găsi locul în noua societate sovietică instaurată în Rusia.[5] Personajul principal al filmului, Andrei Starțov, este un intelectual umanist, tulburat de propriile sale trăiri contradictorii.[10]
Filmările au avut loc în Uniunea Sovietică și Republica Democrată Germană și au fost realizate în coproducție de studiourile cinematografice Mosfilm (URSS) și DEFA (RDG).[5][8][3] Rolurile principale sunt interpretate de Igor Starîghin (Andrei Starțov), Barbara Brylska (Marie Urbach), Irina Pecernikova (Rita Starțova), Winfried Glatzeder (Kurt Wann) și Friedrich Wilhelm Junge (markgraful von zur Mühlen-Schönau).[3]
Rezumat
modificare
Tânărul scriitor rus Andrei Starțov vine la studii în Germania în perioada premergătoare Primului Război Mondial,[3][6] la fel ca mulți intelectuali ruși din vremea Rusiei țariste.[8] Se împrietenește acolo cu pictorul german Kurt Wann, un tip energic și activ ce împărtășea aceleași valori ca și el. Primul Război Mondial întrerupe această viață tihnită și plină de iluzii romantice.[3][6][8] Wann se înrolează voluntar în Armata Germană, iar prietenia lor se destramă.[3][6]
Autoritățile germane îl arestează pe Starțov și îl trimit ca prizonier civil în orașul saxon Bischoffsberg de la granița cu Boemia, unde tânărul rus o cunoaște pe nemțoaica Marie Urbach, o fată rebelă provenită dintr-o familie înstărită.[3][6] Cei doi tineri se îndrăgostesc.[3][6] Singurătatea și condiția de prizonier îl afectează pe tânărul rus, care, în ciuda dragostei, se simte tot mai străin într-o țară ostilă.[3][6] Încearcă să evadeze, dar este prins de markgraful von zur Mühlen-Schönau, care îi cruță viața și îi eliberează un document de intrare în oraș. Aflând despre izbucnirea Revoluției în Rusia și încheierea păcii, Starțov decide să se întoarcă în patria sa și ajunge în micul oraș Semidol din Siberia, unde devine redactorul unui ziar regional și visează să pună în scenă un spectacol grandios pentru mii de spectatori la Petrograd.[3][6] El cunoaște acolo o femeie pe nume Rita, cu care are o scurtă relație amoroasă. Între timp, militarii contrarevoluționari se apropie tot mai mult, iar prizonierii de război germani, printre care se află și Kurt Wann, se alătură revoluționarilor bolșevici pentru a apăra orașul.[3][6]
În toamna anului 1919 Andrei Starțov sosește în orașul Petrograd, fiind mobilizat în armată. Odată ajuns la unitatea militară, află că nu va fi trimis pe front așa cum își dorea, ci este repartizat într-un post de funcționar la statul major al unității. I se alătură curând Rita, care rămăsese însărcinată. Markgraful von zur Mühlen-Schönau, care fusese luat prizonier în Rusia, evadase dintr-un lagăr și era urmărit pentru săvârșirea unor crime de război, îl contactează într-o zi pe Starțov și îi cere ajutorul pentru a se putea întoarce în Germania. Starțov apelează la vechiul său prieten, Kurt, și obține acte de repatriere pentru markgraf.
Kurt Wann se întoarce în Germania, participă la Revoluția Germană și moare împușcat de un detașament aflat sub comanda markgrafului von zur Mühlen-Schönau. Filmul se încheie pe fundalul unui spectacol teatral din Petrograd cu citirea a două scrisori adresate personajului principal: una scrisă de Kurt înainte de a fi împușcat și alta de Rita, care-i comunică hotărârea sa de a-l părăsi pe Andrei pentru a-l lăsa să-și reia relația cu Marie Urbach.
Distribuție
modificare- Igor Starîghin — tânărul intelectual rus Andrei Starțov[3][11][12]
- Barbara Brylska — Marie Urbach, fiica unui moșier saxon, iubita nemțoaică a lui Andrei[3][11][12]
- Irina Pecernikova — Rita Starțova, secretara comitetului executiv de partid din Semidol, soția lui Andrei[3][11][12][13]
- Winfried Glatzeder — artistul german Kurt Wann[3][11][12]
- Friedrich Wilhelm Junge — markgraful von zur Mühlen-Schönau, locotenent în Armata Germană[3][11][12]
- Helga Göring — doamna Müller[3][11][12]
- Nikolai Grinko — Feodor Lependin, soldat rus originar din Semidol[3][11][12]
- Leonid Kulaghin — Platonov[3][11][12]
- Serghei Маrtinson — dl Percy, clovn muzical belgian[11][12]
- Gheorghi Burkov — paznicul[3][11][12]
- Vladimir Balon[3][12]
- Erwin Knausmüller — ofițer german[3][12]
- Feliksas Einas — ofițer[3][12]
- Vilnis Bekeris — ofițer (menționat V. Bekkeris)[3][12]
- Mihail Eremeev — Semion Golosov, președintele comitetului executiv de partid din Semidol[3][12]
- Gerd Michael Henneberg — guvernator[3][12]
- Nikolai Gorlov — membru al Comitetului Revoluționar[3][12]
- Vladimir Kacean — membru al Comitetului Revoluționar[3][12]
- Anatoli Cebotarev — membru al Comitetului Revoluționar[3][12]
- Klaus Grau[3]
- Vladimir Nosik — Albert[12]
- Viktor Iakovlev — membru al Comitetului Revoluționar[3][12]
- Andrei Domarev — meșterul Meyer, maistru german pacifist[3][12]
- Pauli Rinne — Pokisen[3][12]
- Elena Bolskaia — dama (nemenționată)[12]
- Vitali Leonov — membru al Comitetului Revoluționar (nemenționat)[12]
- Evgheni Markov — ofițer (nemenționat)[12]
Producție
modificareScenariul filmului a fost scris de Vladimir Valuțki și Aleksandr Zarhi[3][8][11] pe baza romanului Orașe și ani[2][3][6][11] și a altor lucrări ale lui Konstantin Fedin.[3][6] Romanul conține scene revoluționare desfășurate în Rusia (Petrograd, Moscova, regiunea Siberia), lupte pe frontul Primului Război Mondial, scene desfășurate în Imperiul German (orașul fictiv Bischoffsberg).[5][8]
Filmul a fost realizat în coproducție de studiourile cinematografice Mosfilm (URSS)[2][3][5][6][8] și DEFA (RDG) și a fost regizat de cineastul rus Aleksandr Zarhi.[3][5][6][8][14] Producția a fost coordonată de directorul Vladimir Komarovski și de redactorul L. Țițina.[3] Filmările au început în anul 1972[2][15] și s-au încheiat în anul 1973,[3] sub coordonarea directorului de imagine Aleksandr Kneajinski.[3][5][8][11] Scenele filmului a căror acțiune se petrece în Rusia au fost filmate la Leningrad,[5] iar toate scenele cu acțiunea în Germania au fost filmate la Weimar și Erfurt, cu sprijinul producătorilor de film de la DEFA Berlin.[5][8] În timpul filmărilor actrița poloneză Barbara Brylska a aflat că este însărcinată în luna a cincea.[15] Ea l-a anunțat pe regizor, care, potrivit actriței, „aproape că a înnebunit”, înțelegând că realizarea filmului este pusă în pericol.[15] Scenele în care apărea Brylska au trebuit filmate ca prim-planuri pentru ca publicul să nu-i observe sarcina.[15] Actrița a născut la 26 februarie 1973 o fată care a primit numele Barbara.[15]
Realizatorii filmului au colaborat cu trei consultanți: generalul de armată Aleksandr Lucinski, profesorul de istorie D. Melnikov (Daniil Efimovici Melamid), specialist în istoria Germaniei Naziste, și generalul-maior Aleksandr Juk.[3] Decorurile au fost proiectate de scenograful David Vinițki,[3][8] iar costumele au fost confecționate de designera N. Firsova.[3] Sunetul a fost înregistrat de inginerul Grigori Korenblium,[3] iar muzica a fost compusă de compozitorul sovietic de origine germano-evreiască Alfred Schnittke (în rusă Альфред Шнитке, transliterat: Alfred Șnitke),[3][11] pe baza versurilor scrise de M. Grigoriev,[3] și a fost interpretată de o orchestră dirijată de Mark Ermler.[5] Redactorul muzical al filmului a fost Arseni Lapisov.[3]
Producția cinematografică este împărțită în două părți inegale (de 71 și, respectiv, 62 de minute)[11] și a fost filmată pe peliculă lată.[5][8][14] Montajul filmului a fost realizat de Nina Vasilieva.[3] Lungimea peliculei este de 3.634 de metri.[3]
Lansare
modificarePremiera filmului a avut loc la 10 iulie 1973, în seara inaugurală a celui de-al VIII-lea festival internațional de film de la Moscova.[5][7][8][14] Filmul a fost lansat oficial la 14 ianuarie 1974 în Uniunea Sovietică[3] și a avut parte de succes comercial, fiind vizionat de 8,8 milioane de spectatori.[16] El a fost distribuit apoi și în alte țări precum Republica Democrată Germană (18 februarie 1977)[17] și Republica Populară Ungară (13 aprilie 1978).[18]
Aprecieri critice
modificareFilmul a fost descris de critici ca o producție monumentală.[7] Cineastul Zarhi a urmărit, potrivit criticului rus M. Semionov, să realizeze o frescă modernă a Revoluției din Octombrie pentru spectatorii care nu au trăit acele evenimente, abordând romanul lui Fedin prin prisma experienței istorice sovietice și germane din ultimele decenii.[8] Izbucnirea Revoluției îl obligă pe intelectualul rus Andrei Starțov să-și definească poziția politică, personajul alegând, după o chibzuință profundă, să lupte pentru victoria forțelor comuniste.[8] Filmul prezintă „calea artistului către Revoluție, drumul său de la îndoială la adevăr”, combinând în acest scop atmosfera entuziastă a evenimentelor revoluționare cu o analiză psihologică complexă a sufletului uman.[8] Este evidențiată în același timp semnificația internațională a Revoluției din Octombrie, precum și frăția revoluționarilor ruși și germani în contextul evenimentelor revoluționare.[8]
Profesorul german Peter Rollberg (care predă cursuri de cultură, literatură și cinematografie rusă la Universitatea George Washington) considera acest film ca fiind „un efort conștiincios, dar lipsit de inspirație”.[19]
Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „Soarta unui artist și scriitor pe drumul său contradictoriu către Revoluție”.[17]
Note
modificare- ^ http://www.imdb.com/title/tt0176782/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b c d Adriana Luscalov, „Pe platourile «Mosfilmului». Însemnări de călătorie din U.R.S.S.”, în ziarul Munca, București, anul XXVIII, nr. 7806, 21 decembrie 1972, p. 6.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac ad ae af ag ah ai aj ak al am an ao ap aq ar as at au av aw ax ay az ru Н.М. Чемоданова [N.M. Cemodanova], Т.В. Сергеева [T.V. Sergheeva], Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1972–1973, Издательство Всероссийской газеты «Нива России», Moscova, 1996, pp. 155–156.
- ^ ru „Сегодня – 100 лет со дня рождения режиссера Александра Зархи”, Jewish.ru, , arhivat din original la , accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m ru „Города и годы (1973) – Информация о фильме”, Кино-Театр.Ру, accesat în
- ^ a b c d e f g h i j k l m ru „Города и годы”, Gosfilmofond (Государственный фонд кинофильмов Российской Федерации), accesat în
- ^ a b c Ioana Creangă, „Moscova: Al 8-lea Festival internațional al filmului. Vedetele și copiii lor”, reportaj din 17 iulie 1973 de la Moscova, publicat în revista România literară, anul VI, nr. 29, 19 iulie 1973, p. 32. Jurnalista română numește acest film sovietic Ani, orașe.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r Articol publicat de M. Semionov (М. Семенов) în revista sovietică Советский экран, nr. 17, 1973.
- ^ a b en Alan Goble (ed.), The Complete Index to Literary Sources in Film, Bowker-Saur, Windsor Court, East Grinstead House, West Sussex, 1999, p. 153.
- ^ ru A.M. Prohorov (red. coord.), Большая советская энциклопедия, ed. a III-a, vol. 27, Sovetskaia ențiklopedia, Ульяновск — Франкфорт, 1977. 624 p., илл.; 32 л.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o ru Serghei Zemlianuhin; Miroslava Seghida (). Domașneaia sinemateka 1918–1996 (Домашняя Синематека 1918–1996). Moscova: Duble-D. p. 97. ISBN 5-900902-05-6.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z ru „Города и годы (1973) – Актеры и роли”, Кино-Театр.Ру, accesat în
- ^ ru Fedor Razzakov [Федор Раззаков], Роковые женщины советского кино, 2018.
- ^ a b c ru Советский Экран, Союз работников кинематографии СССР, Moscova, 1973, p. 11.
- ^ a b c d e ru Fedor Razzakov [Федор Раззаков], Досье на звезд. [Тайны телевидения : правды, домыслы, сенсации], ЭКСМО-Пресс, Moscova, 1998, p. 302.
- ^ ru Александр Викторович Федоров [Aleksandr Viktorovici Fedorov] (), Статистические данные посещаемости советских фильмов: 1950–1990 [Date statistice privind vizionarea filmelor sovietice: 1950–1990] (PDF), Moscova: ОД «Информация для всех», p. 35, accesat în
- ^ a b de Orașe și ani în Lexikon des Internationalen Films
- ^ en „Goroda i gody (1974) – Release info”, IMDb, accesat în
- ^ en Peter Rollberg, Historical Dictionary of Russian and Soviet Cinema, ed. a II-a, Rowman & Littlefield, Lanham, Maryland, 2016, p. 810.
Lectură suplimentară
modificare- ru Погожева Л. [Liudmila Pogojeva], „«Даль свободного романа» (Худож. фильм «Города и годы». Постановка А. Зархи)” [„«Îndepărtarea unui roman liber» (Filmul artistic «Orașe și ani». Regizat de A. Zarhi)”], în Литературная Газета [Literaturnaia gazeta], 23 ianuarie 1974, p. 8.
Legături externe
modificare- «Города и годы» la Internet Movie Database
- Orașe și ani (1973) Arhivat în , la Wayback Machine. pe site-ul RUSKINO