Orez amar

Prezență online
Orez amar
Riso amaro
Titlu original	Riso amaro
Gen	dramă
Regizor	Giuseppe De Santis
Scenarist	Corrado Alvaro Carlo Musso Ivo Perilli Carlo Lizzani
Producător	Dino De Laurentiis
Studio	Lux Film
Director de imagine	Otello Martelli
Montaj	Gabriele Varriale
Muzica	Goffredo Petrassi
Distribuție	Silvana Mangano Vittorio Gassman Raf Vallone Doris Dowling
Premiera	1949
Durata	104 minute A / N
Țara	Italia
Locul acțiunii	Italia
Limba originală	italiană
Disponibil în română	subtitrat
Nominalizări	Premiul Oscar pentru cea mai bună poveste originală (Giuseppe De Santis și Carlo Lizzani, 12 februarie 1951)
Pagina IMDb
Modifică date / text

Orez amar (titlul original: Riso amaro) este un film dramatic italian, realizat în 1949 de regizorul Giuseppe De Santis a fost primul film din categoria filmelor neorealiste având un succes deosebit la public atât în sălile de cinematograf din Italia cât și din Franța. Titlul filmului are o semnificație dublă, nu doar „orez amar” ci totodată și „râs amar”. Protagoniștii filmului sunt Silvana Mangano, Vittorio Gassman, Raf Vallone.

Filmul a fost inclus în lista celor 100 de filme italiene de salvat (100 film italiani da salvare).^[1]

Conținut

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Hoțul de bijuterii Walter fuge din fața poliției cu un colier furat. El o roagă pe prietena sa Francesca, să îi ascundă colierul și pentru a nu bate la ochi, aceasta să se amestece în grupul unor muncitoare sezoniere care sunt pe drum spre o plantație de orez din nord, în Câmpia Padului. Printre acestea se află și Silvana, care visează la o viață luxoasă și ar dori să fie mai bine dansatoare decât muncitoare pe câmp. În curând ea află că Francesca are ceva de ascuns.

Walter urmează grupul de femei care se îndreptă spre nord, este refuzat de Francesca pentru că aceasta între timp s-a îndrăgostit de subofițerul Marco și solidarizează acuma cu muncitoarele. Walter, cu promisiuni false o câștigă pe Silvana să-i fie complice la planul său de a fura orezul prevăzut ca plată pentru muncitoare. Francesca devenind geloasă pe Silvana, îl trădează pe Walter denunțând-ul poliției...

Vittorio Gassman într-o scenă din film.

Raf Vallone într-o scenă din film.

Distribuție

Silvana Mangano – Silvana Meliga
Doris Dowling – Francesca
Vittorio Gassman – Walter Granata
Raf Vallone – sergent Marco Galli
Checco Rissone – Aristide
Carlo Mazzarella – Mascheroni
Nico Pepe – Beppe
Maria Grazia Francia – Gabriella
Anna Maestri – Irene
Dedi Ristori – Anna
Ermanno Randi – Paolo
Lia Corelli – Amelia
Adriana Sivieri – Celeste
Mariemma Bardi – Gianna
Maria Capuzzo – Giulia
Attilio Dottesio – crainicul radio
Isabella Zennaro – Giuliana
Manlio Mannozzi – Alessandro
Antonio Nediani – Nanni
Mariano Englen

Premise

Silvana Mangano într-o scenă din film

Giuseppe De Santis amestecă în filmul său atmosfera vieții muncitorești a lucrătoarelor italience pe câmpurile de orez cu elemente de film cu gangsteri și film melodramatic. Colateral muzica (filmul conține căteva scene de dans Boogie-Woogie) cât și cântecele femeilor pe plantație, joacă un rol important în a se face legătura cu realitatea din acele timpuri. Bine cunoscutul cântec italian de partizani „Bella ciao” are originea în câmpurile de orez din Câmpia Padului. ^[2] Alegerea activității muncitoarelor de pe câmpurile de orez cu munca lor grea stând ziua întreagă în soare luni întregi, pentru a primi un salar de mizerie, nu a fost întâmplătoare. Aceste așa numite „mondine”, au fost într-un fel pionierele mișcării muncitorești din Italia, ele fiind deja organizate într-un sindicat care a introdus ziua de lucru de opt ore. Filmările interioare și exterioare au fost făcute la Risaie del Vercellese.

Premii și nominalizări

Povestea originală de Giuseppe De Santis și Carlo Lizzani, care stă la baza scenariului, a fost nominalizată în 1951 pentru Premiul Oscar. ^[3]

Bibliografie

Gundle, Stephen (18 septembrie 2007). Bellissima: Feminine Beauty and the Idea of Italy. Yale University Press. ISBN 9780300123876.
Marcus, Millicent (1986). Italian Film in the Light of Neorealism. Princeton: Princeton University Press. ISBN 9780691102085.