Orez amar

film din 1949 regizat de Giuseppe De Santis
Orez amar
Riso amaro
Titlu originalRiso amaro
Gendramă
RegizorGiuseppe De Santis
ScenaristCorrado Alvaro
Carlo Musso
Ivo Perilli
Carlo Lizzani
ProducătorDino De Laurentiis
StudioLux Film
Director de imagineOtello Martelli
MontajGabriele Varriale
MuzicaGoffredo Petrassi
DistribuțieSilvana Mangano
Vittorio Gassman
Raf Vallone
Doris Dowling
Premiera1949
Durata104 minute
A / N
ȚaraItalia Italia
Locul acțiuniiItalia  Modificați la Wikidata
Limba originalăitaliană
Disponibil în românăsubtitrat
NominalizăriPremiul Oscar pentru cea mai bună poveste originală (Giuseppe De Santis și Carlo Lizzani, )  Modificați la Wikidata
Prezență online

Orez amar (titlul original: Riso amaro) este un film dramatic italian, realizat în 1949 de regizorul Giuseppe De Santis a fost primul film din categoria filmelor neorealiste având un succes deosebit la public atât în sălile de cinematograf din Italia cât și din Franța. Titlul filmului are o semnificație dublă, nu doar „orez amar” ci totodată și „râs amar”. Protagoniștii filmului sunt Silvana Mangano, Vittorio Gassman, Raf Vallone.

Silvana Mangano într-o scenă din film

Filmul a fost inclus în lista celor 100 de filme italiene de salvat (100 film italiani da salvare).[1]

Conținut

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Hoțul de bijuterii Walter fuge din fața poliției cu un colier furat. El o roagă pe prietena sa Francesca, să îi ascundă colierul și pentru a nu bate la ochi, aceasta să se amestece în grupul unor muncitoare sezoniere care sunt pe drum spre o plantație de orez din nord, în Câmpia Padului. Printre acestea se află și Silvana, care visează la o viață luxoasă și ar dori să fie mai bine dansatoare decât muncitoare pe câmp. În curând ea află că Francesca are ceva de ascuns.

Walter urmează grupul de femei care se îndreptă spre nord, este refuzat de Francesca pentru că aceasta între timp s-a îndrăgostit de subofițerul Marco și solidarizează acuma cu muncitoarele. Walter, cu promisiuni false o câștigă pe Silvana să-i fie complice la planul său de a fura orezul prevăzut ca plată pentru muncitoare. Francesca devenind geloasă pe Silvana, îl trădează pe Walter denunțând-ul poliției...

 
Vittorio Gassman într-o scenă din film.
 
Raf Vallone într-o scenă din film.

Distribuție

modificare
 
Silvana Mangano într-o scenă din film

Giuseppe De Santis amestecă în filmul său atmosfera vieții muncitorești a lucrătoarelor italience pe câmpurile de orez cu elemente de film cu gangsteri și film melodramatic. Colateral muzica (filmul conține căteva scene de dans Boogie-Woogie) cât și cântecele femeilor pe plantație, joacă un rol important în a se face legătura cu realitatea din acele timpuri. Bine cunoscutul cântec italian de partizani „Bella ciao” are originea în câmpurile de orez din Câmpia Padului. [2] Alegerea activității muncitoarelor de pe câmpurile de orez cu munca lor grea stând ziua întreagă în soare luni întregi, pentru a primi un salar de mizerie, nu a fost întâmplătoare. Aceste așa numite „mondine”, au fost într-un fel pionierele mișcării muncitorești din Italia, ele fiind deja organizate într-un sindicat care a introdus ziua de lucru de opt ore. Filmările interioare și exterioare au fost făcute la Risaie del Vercellese.

Premii și nominalizări

modificare

Bibliografie

modificare
  • Gundle, Stephen (). Bellissima: Feminine Beauty and the Idea of Italy. Yale University Press. ISBN 9780300123876. 
  • Marcus, Millicent (). Italian Film in the Light of Neorealism. Princeton: Princeton University Press. ISBN 9780691102085. 

Vezi și

modificare

Referințe

modificare
  1. ^ „100+1 film – Rete degli Spettatori”. 
  2. ^ Die wundersame Reise eines Liedes – Kampf um Würde und Respekt auf oe1.orf.at, abgerufen am 3. September 2013.
  3. ^ Nominierung Oscar 1951 Arhivat în , la Wayback Machine. auf zelluloid.de, abgerufen am 3. September 2013.

Legături externe

modificare