Wikipedia

Otto Basil

Otto Basil
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[4][7] Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[2][3][4][6][8] Modificați la Wikidata
Viena, Austria[9][4] Modificați la Wikidata
Cetățenie Austria Modificați la Wikidata
Ocupațieredactor literar[*]​
jurnalist
scriitor
scriitor de literatură științifico-fantastică[*]​ Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiViena[10] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[11] Modificați la Wikidata
PseudonimMarkus Hörmann[1], Camill Schmall[1]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPreis der Stadt Wien für Publizistik[*][[Preis der Stadt Wien für Publizistik (award)|​]]  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Otto Basil (n. , Viena, Austro-Ungaria – d. , Viena, Austria) a fost un scriitor, publicist și jurnalist austriac. A folosit pseudonime ca Markus Hörmann sau Camill Schmall. Numele său legal până în 1935 a fost Otto Adam Franz Bazil.

Biografie

modificare

După absolvirea Academiei de Comerț din Viena, Otto Basil a urmat studii germane și de paleontologie la Viena și München. Apoi a lucrat în diverse profesii. A lucrat ca jurnalist și publicist, pianist de bar și angajat industrial (din 1927 la uzina Böhler-Uddeholm). De asemenea, a lucrat ca dramaturg și publicist în reviste culturale. La începutul anilor 1920 a fost unul dintre editorii revistei Das Wort. De asemenea, la mijlocul anilor 1920, a scris articole pentru Praga Abendblatt.

După anexarea Austriei de către Germania nazistă în 1938, i-a fost interzis să mai scrie. Când Basil a fost arestat de Gestapo în 1938 pentru Verspottung des Führers, poetul austriac de propagandă nazistă Josef Weinheber a făcut campanie pentru eliberarea sa.[12]

După al doilea război mondial Basil a lucrat ca ofițer de presă și dramaturg la Teatrul Poporului din Viena sub conducerea lui Günther Haenel (până în 1947). Aici a organizat împreună cu Haenel și Gustav Manker expoziții ale unor artiști contemporani, cum ar fi ale suprarealistului Edgar Jene.[13] Günther Haenel a condus teatrul și au fost montate o mulțime de piese care au fost ținute ascunse în timpul naziștilor.

Între 1948-1964, Basil a fost șef al departamentului cultural al ziarului Neues Österreich. Din 1948, Otto Basil a editat revista de artă și de avangardă literară, PLAN. Parțial pe baza unor documente deja pregătite până în 1937, la care a continuat cercetarea în anii următori, a promovat noua literatura austriacă postbelică și a atras atenția asupra nume precum Bertolt Brecht, Albert Camus, T. S. Eliot, Hermann Broch, Heimito von Doderer, Paul Celan, Erich Fried, Theodor Kramer, Joseph Kalmer și Ernst Waldinger, Ilse Aichinger și Friederike Mayröcker. Revista lui Otto Basile nu a avut nici o afiliere cu vreun partid (în ciuda faptului că Basil a fost scurt timp membru al Partidului Comunist din Austria - KPO). PLAN a fost o antiteză socio-politică a revistei creștine conservatoare Turm. Prin implicarea sa în artele vizuale, revista PLAN a devenit și nucleul jurnalistic al realismului fantastic.

În 1966, Otto Basil a publicat romanul Wenn das der Führer wüsste (The Twilight Men),[14] o satiră despre cel de-al Treilea Reich, în care arată nebunia național-socialismului. Bomba atomică nu a căzut la Hiroshima, ci la Londra și naziștii au câștigat războiul. Imperiul nazist include Europa, de asemenea, Africa și SUA. Lumea este împărțită în est și vest. Vestul, adică Reich-ul german, cu vasalii și teritoriile cucerite în America. Estul este dominat de Imperiul Japonez. Reich-ul german victorios triumfător își realizează aberațiile ideologice nebunești pe termen lung. Imperiul se distruge într-o țară în care brutalitatea și disprețul față de ființele umane au devenit în mod groaznic a culturii de zi cu zi, în care spiritul și știința sunt aliniate "rasial" și oamenii sunt exponate în muzeu.[15]

Basil a fost un scriitor independent și membru al PEN Viena până la moartea sa în 1983 și un membru al Loge Gleichheit (Loja masonică Egalitate) din 1959 până în 1963.[16] Vasile a fost înmormântat în Cimitirul Central din Viena.

Note

modificare
  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Otto Basil, Internet Speculative Fiction Database, accesat în  
  4. ^ a b c d Literatur in Österreich 1938-1945, Band 4: Wien[*][[Literatur in Österreich 1938-1945, Band 4: Wien (1. edition)|​]], p. 68-69  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  5. ^ Otto Basil, Opća i nacionalna enciklopedija 
  6. ^ a b „Otto Basil”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ „Otto Basil”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ Otto Basil, Brockhaus Enzyklopädie 
  9. ^ „Otto Basil”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ „Otto Basil”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  11. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  12. ^ Murray G. Hall: Österreichische Verlagsgeschichte 1918 - 1938: Der Krystall-Verlag
  13. ^ Paulus Manker: Der Theatermann Gustav Manker. Spurensuche. Amalthea, Wien 2010 ISBN 978-3-85002-738-0
  14. ^ Otto Basil, isfdb.org
  15. ^ Wenn das der Führer wüsste, ISBN 978-3-85286-197-5, la Milena-Verlag
  16. ^ Günter K. Kodek: Die Kette der Herzen bleibt geschlossen. Mitglieder der österreichischen Freimaurer-Logen 1945 bis 1985 - Lanțul inimilor. Membrii lojilor masonice austriece din 1945 până în 1985. ed. Löcker, Viena 2014, ISBN 978-3-85409-706-8 , p. 15 .

Legături externe

modificare

Vezi și

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Otto_Basil&oldid=15842001