Oxid de magneziu
compus chimic
| Oxid de magneziu | |
 | |
 | |
| Nume IUPAC | Oxid de magneziu |
|---|---|
| Alte denumiri | Magnezie |
| Identificare | |
| Număr CAS | 1309-48-4 |
| ChEMBL | CHEMBL1200572 |
| PubChem CID | 14792 |
| Informații generale | |
| Formulă chimică | MgO |
| Aspect | pudră albă |
| Masă molară | 40,3044 g/mol |
| Proprietăți | |
| Densitate | 3,58 g/cm3 |
| Starea de agregare | solidă |
| Punct de topire | 2 852 °C |
| Punct de fierbere | 3 600 °C |
| Presiune de vapori | 0 millimetre of mercury[1]  |
 | |
| Fraze R | R36, R37, R38 |
| NFPA 704 | |
0
1
0
| |
| Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel. | |
Modifică date / text  | |
Oxidul de magneziu este un compus binar al magneziului cu valență II cu oxigenul.
Obținere modificare
Se poate obține foarte simplu, în laborator, prin arderea magneziului în flacără. Reacția ce are loc este foarte luminoasă, în timpul oxidării magneziului putându-se observa apariția unei flăcări orbitoare.
Dacă oxidul de magneziu obținut este lăsat într-un recipient cu apă în care s-a lăsat soluție de fenolftaleină, se poate observa colorarea în roșu carmin datorată formării de hidroxid de magneziu:
- MgO + H2O = Mg(OH)2
Referințe modificare
- ^ http://www.cdc.gov/niosh/npg/npgd0374.html Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor)
